Mănăstirea Pângărați – vechi și nou în același loc

TIPĂREȘTE

Ajuns în zona Bicaz – Neamț dacă tot nu am găsit zăpadă am hotărât să mă opresc la un obiectiv istorico-religios pe care nu îl vizitasem încă – Mănăstirea Pângărați. Ansamblul mănăstiresc e ușor de găsit, la vreo 12 km distanță de orașul Piatra Neamț mergând pe DN 15 vedem indicatoarele specifice monumentelor istorice. În localitatea Pângărați, după ce traversăm canalul care vine de la centrala hidroelectrică Dimitrie Leonida și se varsă în Bistrița intrăm pe un drum județean de calitate medie care se unduiește până la poarta mănăstirii (o poartă metalică cu iz de kitsch, electrică). Noi nu am urcat pe aleea din dreapta spre incinta nouă ci ne-am oprit 50 m mai sus în fața fortificațiilor medievale.

Informațiile istorice ne confirmă faptul că domnul Alexandru Lăpușneanu ctitorește „mai mult de frică, decât de bună voie” mănăstirea pe locul unei biserici de lemn pe la 1560. Domnul moldovean este îngrozit de aparițiile repetate în vise a Sf. Mucenic Dimitrie care îi cerea să ridice acolo trainic lăcaș de cult și se apucă grabnic de treabă. Cu greutăți apare pe acea costișă de lângă pârâul Pângărați o mănăstire solidă, apărată de ziduri groase și turnuri de colț, cu o biserică de zid ce adăpostea la subsol tainița voievodală.

Îmi plac aceste mănăstiri străvechi, înconjurate de ziduri care țin la distanță dușmanii de orice natură ar fi ei, cu biserici scufundate în semiîntuneric, cu chipuri aureolate care te privesc de pe pereți, cu povești și legende care plutesc deasupra locurilor. Oamenii sunt atrași mai mult de monumentala biserică ridicată în epoca contemporană, de construcțiile moderne din piatră și lemn, iar incinta veche zace uitată în vale.

Pângărați. Monastire în J. Neamț, pe muntele Pârâul, în păduri. Fondată la 1462, pe vremea lui Ștefan Vodă, de călugărul Simion cu biserică de lemn. Zidită din nou la 1560 de Alexandru V. Lăpușneanu; refăcută de Dumitru Șoldan vistiernicul, 1642. Împrejmuită cu ziduri și turn. Așa scrie O. G. Lecca în „Dicționar istoric, arheologic și geografic al României” din 1937.

În 2022 descoperim vechea mănăstire moldavă înconjurată de mai puține păduri și de ziduri parțial ruinate, cu o biserică restaurată și un turn-clopotniță refăcut total. Totuși ansamblul monastic își duce cu semeție povara anilor și rezistă cu brio în fața noului. Cei câțiva vizitatori veniți la Pângărați roiesc în jurul bisericii noi, eu mă plimb singur în jurul bisericii cu două niveluri.

Incinta veche a trecut prin etape succesive de construcție, în fiecare secol de existență construindu-se sau demolându-se corpuri de chilii, bucăți de zid, clădiri administrative (trapeză, arhondaric, stăreție ș. a.). Azi se ajunge la etajul superior al bisericii vechi cu ajutorul unei pasarele; îmi îngheață mâinile pe butonul aparatului de fotografiat dar nu renunț la captarea digitală de imagini. Privesc pisania cioplită cu litere străine azi multora dintre noi, apoi intru în biserica goală, goală de oameni, nu de sfinți și pioșenie. În aer se aud șoaptele trecutului, murmurul rugăciunilor de altădată, umbre și lumini șerpuitoare ale lumânărilor aprinse. Nimic nu te împiedică să fii doar tu și Divinitatea.

Tainița de la nivelul interior e încuiată, la fel și muzeul cu odoare religioase. Ancadramente de piatră la uși și ferestre, ziduri de piatră refăcute, un turn-muzeu prin crenelurile căruia altădată se apăra mănăstirea cu arma, o fântână tradițională, un mic cimitir călugăresc cu cruci de lemn, chilii cu cerdac – toate fac parte din peisajul monahal de la Pângărați.

La ceas de seară soarele luminează parțial dealurile de pe valea Bistriței, pâlcurile de pădure se cufundă în întuneric, peticele de zăpadă albesc pământul pe ici-colo, zidurile de cărămidă roase de timp se încăpățânează să stea în picioare. La Pângărați vechiul coabitează cu noul, vechiul dă valoare noului, vechiul fundamentează noul.

P. S. „Pe drumuri de munte” Calistrat Hogaș a pășit și prin curtea acestui vechi lăcaș de cult: De la o vreme Pângărații începură a se zări pe sprânceana pleșuvă și înaltă a unui deal de pe dreapta, și, dacă turnurile bisericii nu și-ar fi râdicat în aer crucile lor scânteietoare, ai fi luat această mănăstire drept unul din acele castele medievale zidite la locuri tari spre întâmpinarea restriștelor de tot soiul a vremurilor de atunci. Atât de înalt, de puternic și de neclintit e brâul de ziduri, ce încinge locașul sfânt al lui Vodă Lăpușneanu.

Să auzim de bine!

---

VIZUALIZĂRI: 824 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI