Turism de-o zi: Mănăstirea Mușunoaiele, Vrancea

TIPĂREȘTE

De la-nceput vreau să vă spun că nu doresc scandaluri inutile : nu iau în derâdere cele sfinte, nu-mi pasă și respect, în același timp, orice religie, a oricărei persoane, cu condiția ca acea persoană să nu mă agaseze cu credința ei !

Băi, fraților, este tare greu să scrii despre vizita la o mănăstire. De vreo douăj' de minute mă strădui să scriu ceva mai acătării și nu-mi iese, referitor la Mănăstirea Mușunoaiele din Vrancea.

Vreau să scriu despre această mănăstire dar nu din punctul de vedere al habotnicului. Cred în Dumnezeu dar nu cred că, dacă merg în patru labe, prin jurul unei biserici, voi fi iertat de păcatele pe care, cu voie au ba, le-am comisără. Nu cred că, dacă aprind o duzină de lumânări, Doamne-Doamne mă ia, necondiționat, la el. Între noi fie vorba, chiar sper să nu-i fie dor de mine încă vreo 50 de ani și să mă mai lase să hălăduiesc prin lumea asta și abia după aia să mă ia la locurile alea cu verdeață!

De aceea, nu voi scrie despre această mănăstire cu evlavie și cu ochii dați pe spate, dar, vă asigur, voi scrie cu respect!

Booon, să vă explic de ce Mănăstirea Mușunoaiele?

Pentru că este trecut în Ghidul obiectivelor turistice din Vrancea ca fiind un ”must see”. Eu sunt vrâncean, cred că v-ați prins de treaba asta, și manifest un oarecare exacerbat patriotism local. Fiindcă vreau să folosesc AFA pentru a face apologia frumuseților vrâncene, m-am decis să vizitez eu, primul, locurile unde o să vă recomand să vă duceți.

Așa că, azi dimineață, după ce am făcut ochișori, ca un bărbat ce sunt în casa mea, i-am comunicat nevestii că vreau să fie de acord, dacă nu se supără și nu-i vine prea greu, să mergem la această mănăstire. O zis ”da”, motiv pentru care, în juma'de oră, am pregătit pachetul cu mâncare, apa de băut și am tras și mașina în poartă.

Mușunoaiele se află în com. Fitionești, jud. Vrancea. De la Mărășești până acolo merg prin Panciu și de aici la Fitionești și apoi, mai departe, până la mănăstire. Ca timp, asta înseamnă vreo 50 de minute, dus, ca și km, sunt vreo 45-50, ca și motorină, vreo 6 litri, dus- întors. Drumul are marcaje, nu vă puteți rătăci decât dacă vreți! În plus , până în com. Fitionești este turnat asfalt iar drumul e ”țavă”.

Zona Panciului, ca și peisaj, este frumușică : dealuri cu vii, pădure , mai spre orizont, clar, nu e urât ! Mai ales acuma, când, oricât am regreta, vine toamna. Dacă vreți bla-bla-uri despre culorile toamnei care vopsesc frunzele viilor și ale copacilor în arămiul - roșiatic specific, o să vă dau să citiți niște compuneri de-ale mele de prin clasa a 5-a. Fiin'că suntem bărbați în toată firea, cu armata făcută, 1 an și 4 luni, la infanterie, sărim peste partea poetică.

Cert este că, exact când te obișnuiești cu drumul bun , el se termină. Ăsta este fapt de viață, pentru că noi știm că, mereu, exact când ți-e mai bine, vine partea nasoală. Ei, optimiști fiind, vedem partea bună, drumul ăsta nou e pietruit și, ținând cont de seceta de-a fost, destul de drept. În spatele mașinii se ridică colbul de ți-e frică să nu te ia Garda de Mediu pentru poluare, dar, deh, astea-s condițiile! Mă opresc, ici-colo și fac câte-o poză, martor că locurile sunt frumoase și merită încercarea drumului.

Ei și drumul ăsta rău nu ține mult ci numai 18 km ! Dar, după ce intri în pădure, chiar e frumos !: Zăbrăuțiul susură pe lîngă drum, mirosul e proaspăt, parcă nici nu ar fi vară coaptă, gata de ducă. Ba, lângă vreo doi stejari, văd și o veveriță. Scot aparatul să-i fac poză, numai că ea se uită la mine și pleacă până apuc eu s-o rog să zâmbească. Măcar mi-a făcut cu mâna, când a plecat, deși cred că a avut ridicat un singur deget spre mine. Nu mai rețin care!

Ajung la mănăstire și, indiferent de cât de habotnic ești, trebuie să recunoști că este frumos. Curtea, impecabilă, flori și curățenie. Mă rog, la poartă este un anunț care ne spune că nu ai vie să faci poze dar, ce vină am eu că sunt analfabet și nu știu să citesc?!

Biserica este nouă, aflăm că s-a terminat de construit în 2010, încă miroase a var.

Nu sunt vreun erudit dar, măcar de curiozitate, dau pe telefon, la văr'meu , Google, să-mi spuie ce știe el despre această mănăstire. Pe motiv de ”lipsă orice servicii” nu aflu nimic altceva așa că rămân și casc ochii și gura prin curte și, apoi, la biserica cea nouă și făloasă. Parcă, prea făloasă!

Intrăm apoi în biserică.Toate ca toate, în biserică nu facem mișto! E ca-n bancul ăla, cu strigoii de-l speriau pe gropar : azi așa, mâne, la fel, până la urmă strigoii văd că groparul nu se sperie și se hotărăsc să fugă din cimitir, afară, în lume, să sperie pe alții. Când dau să sară gardul, primește fiecare câte o lopată în moalele capului, de leșină. Când își revin, groparul deasupra lor : ”Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta! ”

Așa și eu în biserca mănăstirii. M-am închinat, cuviincios, la icoane și m-am rugat ca Dumnezeu, în mare mila Sa, să-mi ierte eventualele abateri și să mă ajute în continuare : 6 numere la LOTO ar fi minunat dar, dacă nu le știe nici el, poate să compenseze în ceea ce privește alocarea unui supliment porției de noroc, sănătate și fericire mie, familiei mele și, normal, membrilor AFA!

Am plecat din respectivul lăcaș. Dacă mă întrebați pe mine, mănăstirea mi se pare opulentă gratuit. Relația fiecăruia cu Dumnezeu este extrem de intimă și nu cred că este ajutată de bare de inox, plăci de marmură sau picturi aurite. Dar, gata, tac!

Ne-am întors pe același drum. Am găsit o poiană unde erau brândușe înflorite, deci toamna o să fie lungă, motiv pentru care vă puteți bucura de alte și alte ieșiri în natură.

Abia acasă am citit pe internet și am aflat că:

”Manastirea Musunoaiele se afla asezata pe valea Zăbrăutiului, in comuna Fitionesti, nu departe de Mănăstirea Brazi. Prima așezare monahala este pusă in legatură cu sihastrii din vechime, nevoitori in aceste păduri, care, din când in cand, coborau la biserică, spre a primi Sfintele Taine.

Astazi, manastirea are doua paraclise, unul inchinat Pogorarii Sfantului Duh si Acoperamantului Maicii Domnului, sfintit in ziua de 8 septembrie 1996, si altul inchinat Sfantului Ioan Botezatorul si Sfantului Ierarh Nicolae, sfintit in ziua de 1 octombrie 2000. In anul 2011 a fost sfintita noua biserica, de mari dimensiuni, construita din zid, in cinstea Adormirii Maicii Domnului. ”

Dincolo de orice altceva, mănăstirea este într-un cadru natural frumos și liniștit. Merită vizitată pentru că efortul nu este deloc unul considerabil și, la final, rămâi mulțumit de cele văzute.

Îmi cer scuze pentru tonul care, unora, le poate părea neserios, dar, hei, suntem pe un site ce promoivează turismul, turismul înseamnă bucurie și veselie. Iar veselia este, nu-i așa, ceva extrem de serios ! :)

---

VIZUALIZĂRI: 6967 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI