Mănăstirea Bogdana din Ștefan cel Mare, jud. Bacău — să ne punem bine cu Doamne-Doamne

TIPĂREȘTE

Da, știu că a fost mare scandal pe sait, dacă reviewurile despre biserici și mănăstiri intră la turism, au, ba! Normal, că așa ceva iscă controverse, pen'că, dacă te duci acasă la Doamne-Doamne, nu te duci ca să faci turism ci, te duci cu sufletul și cu speranța că, după respectiva vizită, gata, ești mai aproape, la o adică, de Rai. Nu, nu postul TV din Italia ci, ăla, final destination.

Acuma, eu am scris despre aproape toate mănăstirile din Vrancea, numai că, atenție, am scris despre ele din punct de vede turistic, de vizitat ca muzee, fiecare cu credința lui. Ce, eu dacă-s ortodox, nu intru în bisericile catolice sau, n-am intrat în geamia de la Mangalia?

Chestia cu religia este mult prea intimă ca să dezbatem noi problema asta, aici, pe un sait a cărui singură religie este Sfinția Sa TURISMUL.

Zic, deci, reviewul de astăzi, despre Mănăstirea Bogdana nu încearcă nimic altceva decât o descriere a unei mănăstiri vechi, cu o importanță religioasă și culturală în zona Moldovei de centru.

Cât despre faptul că fac mișto de BOR, io o viață-ntreagă am fost polițist, ce, m-am supărat pe ăia de povestesc întâmplări adevărate din viața polițiștilor?

Zona unde este amplasată această mănăstire este frumoasă și ușor accesibilă ;

Mănăstirea Bogdana, cea despre care o să vă povestesc eu, se află în comuna Ștefan cel Mare, din județul Bacău, mai exact pe Valea Trotușului.

Municipiile Adjud și Onești sunt cele mai mari centre urbane din zonă, dar dacă Adjudul este mai sărăcuț, oraș fost muncitoresc vare, acum își căută destinația, Oneștiul este un oraș frumos, care merită să fie vizitat .

Mănăstirea este cam la jumătatea distanței dintre Adjud și Onești, dacă veniți cu mașina, din Adjud se iese de pe DN 2 și se intră pe DN 11A, cei care ați venit cu mașinile la Găseala AFA de la Slănic Moldova de anul ăsta ați făcut fenta asta.

Mergând pe DN 11A, până în Onești , tot pe raza comunei Ștefan cel Mare, o să mai vedeți indicator spre un pod de piatră construit prin secolul al -XV -lea și, ceva mai sus, la Borzești, o mare Biserică unde se spune că altarul este făcut din celebrul Stejar din Borzești, știți cu toții povestea.

Apoi, după ce se intră în comuna Ștefan cel Mare, spre capătul dinspre Onești, o să vedeți un indicator care vă va îndruma spre Mănăstire. Nu aveți cum să-l ratați, indicatorul este sub o mare salcie, de la indicator până la parcarea din curtea mănăstirii mai sunt vreo 4-5 km.

Drumul este asfaltat în totalitate, nu rupeți mașinile ca să ajungeți aici.

Așa după cum v-am mai spus, mănăstirile se vizitează, în principal, din două motive: religios, motivul prioritar și/sau turistic, ca și cum te duci să vizitezi un muzeu.

În cazul meu operează un pic din ambele, pentru că, chiar dacă n-oi fi eu vreun exaltat religios, am totuși o frică de Dumnezeu.

Normal că nu-s de acord nici cu ăia de cad în genunchi, pe drum și se închină la orice cruce, mi se pare o exagerare grețoasă, după cum nu cred nici că, după o viață de apucături nasoale, te duci la biserică, aprinzi vreo trei lumânări și dai ochii peste cap când auzi clopotul și, gata, ai devenit sfânt. E bine să avem o măsură-n toate!

Și, încă odată, repet, nu vreau să jignesc pe nimeni, indiferent de subiectul discuției sau a ceea ce scriu eu, cu atât mai puțin discutând despre religie.

În primul rând, o mănăstire frumoasă, modestă în frumusețea ei și, în același timp, curată cu măreție, ceea ce mie-mi insuflă o stare de bine. Chiar te predispune la o gândire mai adâncă și mai aproape de a-ți găsi liniștea de care, cei mai mulți dintre noi avem, uneori, nevoie! Eleganța locului nu este ostentativă, nu derivă din lux, așa cum, la unele mănăstiri, îl vezi afișat cu ostentație.

Nu cred că Raiul înseamnă altceva decât bun simț!

Mănăstirea a fost atestată la 1634, dar, pe 1660, din porunca logofătului Solomon Bîrlădeanu, ea a fost refăcută.

Construcția a fost ridicată din piatră și cărămidă, a afost înconjurată cu ziduri și prevăzută și cu un turn de apărare . De ce ziduri? Păi, pe vremea aceea, agențiile de turism mongole sau otomane organizau excursii numeroase în zonă, la care ofereau cazare, masă și jafuri. Transportul și-l asigurau tătarii dar, fie primit, își scoteau cheltuielile. Zidurile, sperau cei de după ele, stingeau, cumva, dorința de acces a acestor năvălitori, preîntâmpinând astfel aglomerația la cazare, mai ales că Mănăstirea Bogdana a primit astfel de vizite, cu regularitate, vizite de pe urma cărora a fost deposedată de odoare bisericești și alte acareturi.

Zice la carte că, ”Ansamblul format din biserica „Pogorârea Sfântului Duh și Sfânta Treime”, paraclisul, stăreția, chilia, turnul clopotniță și zidul de incintă este categorisit ca și Monument de arhitectură, fiind inclus în Lista Monumentelor Istorice din România”, adică nu e chiar așa, orice mănăstire !

Importanța acestei mănăstiri mai rezidă și din faptul că, în anumite perioade ale istoriei, stareții acesteia au ajuns Patriarhi ai Moldovei, ca în 1669, când egumenul Teodosie de la mănăstirea Bogdana a fost ales în ”scaunul vlădicesc” de la Rădăuţi. Bine, tipul a fost șmecher, după ce a ajuns bengos a dat poruncă și s-a construit biserica mare, din piatră, în locul celei vechi, din lemn. Unde-o fi fost DNA să vadă dacă n-a fost în ”conflict de interese”?

În decursul timpului, Mănăstirea Bogdana a avut și o influență sporită asupra unor așezăminte monahale din zonă, mai ales asupra celor din Vrancea, cum ar fi Mănăstirea Recea sau Vărzărești, dar, asta este o altă discuție.

Așa după cum v-am spus mai sus, în decursul timpului, Mănăstirea Bogdana a a fost prădată de tătari, natura i-a băgat și ea bețe-n roate, cum a fost cazul cu cutremurul din 1739 care a lăsat urme.

În același timp însă, Mănăstirea Bogdana a avut parte și de activități benefice.

Astfel, în 1855, din iniţiativa arhimandritului Antonie Dumbravă, stareţul mănăstirii, Mănăstirea are o puternică influență culturală pentru că se construieşte şcoala din satul Bogdana, pe un teren ce aparținea mănăstirii, prin aceasta aducându-se posibilitatea copiilor săraci să înveţe carte.

În epoca comunistă, călugării au fost obligați să pribegească, în urma decretului din 1959, ca în mai toate așezămintele de cult, Mănăstirea Bogdana a fost desfiinţată. A fost folosită în diferite scopuri: a fost transformată în spital de neuropsihiatrie până în 1975, după care a funcţionat ca tabără de copii.

Cutremurul din 1977, forța distructivă ce a lovit România, avea să devină, culmea, șansa de reînființare a Mănăstirii: părintele Isaia Țugurlan, care fusese călugăr la Bogana încă din 1946, s-a întors pentru ascoase din ruină sfântul lăcaș.

Deși regimul comunist refuza să dea autorizație de funcționare Mănăstirii Bogdana, clericii au găsit o soluție inteligentă pentru a păstra viața monahală: au înființat o Colecţie de artă religioasă medievală, cuprinzând valorile patrimoniale din mănăstirile desfiinţate şi din bisericile de parohie ale judeţului Bacău.

După 1990, viața monahală și-a reluat cursul firesc, iar astăzi la Mănăstirea Bogdana trăiește o comunitate de 60 de maici.

Cu sufletul mai ușor, dacă venim la Mănăstire pentru a ne ruga.

Cu plăcerea de-a vedea o mănăstire frumos gospodărită, de-a te fi întâlnit cu liniștea și pacea monahală.

În plus, pe lângă mănăstire este o frumoasă pădure prin care te poți p0limba și aerisi plămânii, sunt numai avantaje dacă mă ascultați și faceți o vizită aici.

Acuma, după ce v-am învățat de bine, plec.

Și, nu pot să m-abțin să nu fiu răutăcios:

Haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 3739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI