Mănăstirea Almaș

TIPĂREȘTE

Plecând din Piatra Neamț spre Mănăstirea Almaș, pe DN15C am virat la stânga spre Gârcina și am greșit. Ne-am dat seama prea târziu că drumul duce către sat, apoi către Mănăstirea Peștera și nu către Mănăstirea Almaș, ținta călătoriei noastre. Aceasta din urmă este situată în aceeași comună, dar ceva mai la nord de vatra satului, așa încât, după ce ne-am aventurat pe drumul prost spre dealul cu Mănăstirea Peștera, am revenit pe DN15C pentru ca - după puțin, la indicator - să ne angajăm pe DC157E, o ramificație a drumului principal care pătrunde pe Valea Almașului și te poartă până în fața sfântului lăcaș.

Drumul este relativ bun, iar parcarea din fața mănăstirii destul de largă (sau cel puțin așa ni s-a părut dat fiind că eram singurii vizitatori din acel moment al zilei). Mănăstirea este situată într-o poiană întinsă la baza unui deal împădurit care coboară până la malul pârâului Almaș. Pentru a ajunge în incintă trebuie să treci pârâul - pietonal - pe un podeț din lemn, destul de vechi. În prezent se lucrează la întărirea malurilor pârâului care - după cât mi-am dat seama - cam mușcă din marginile de pământ atunci când apele vin mai umflate. Se construiește și un pod de beton care va deservi sfântul lăcaș, dar până la finalizarea lui se pare că va mai trece ceva vreme.

Scurt istoric

Tradiția spune că pe aceste locuri ar fi sălășluit o mică obște călugărească încă din sec. XV. Ctitorii actualului așezământ sunt considerați Vasile și Maria Almaș, mocani din Țara Hațegului care s-au refugiat aici mânați de asuprirea conducătorilor maghiari din Transilvania care impuneau populației părăsirea credinței ortodoxe strămoșești și convertirea la calvinism.

În anul 1659, ajutat de țărani, Vasile Almaș a construit un paraclis din lemn, cu hramul "Sfântul Nicolae", în care a așezat icoanele mari și iconostasul aduse de la biserica satului pe care au fost nevoiți să-l părăsească. În prezent aceste valori se află în muzeul mănăstirii. Paraclisul înălțat de Vasile Almaș a devenit lăcașul de rugăciune al Schitului Almaș. Acesta va fi distrus la o invazie tătară, moment în care Maria Almaș își pierde viața. Schitul este părăsit, Vasile Almaș retrăgându-se la Mănăstirea Neamț unde se călugărește.

Lăcașul cu hramul "Sfântul Nicolae" a fost reclădit în anul 1715, tot din lemn, pe aceeași vatră, de Ecaterina Cantacuzino, soția spătarului Iordache Cantacuzino. Acesta a rezistat până în 1821 când a fost distrus de eteriști.

Actuala biserică, din piatră, este ctitoria logofătului Lupu Balș și a monahului Rafail. A fost construită după 1821, pe locul vechiului lăcaș din lemn și are hramul "Duminica Tuturor Sfinților". Tot atunci a devenit schit de maici. În timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, boierul de origine greacă Dimitrie Palada suportă cheltuielile unor ample lucrări de renovare în urma cărora biserica a fost extinsă prin construirea pronaosului din cărămidă.

Decretul 410/1959 a dus la desființarea schitului, maicile fiind nevoite să se retragă la mănăstirile Agapia și Văratec. Viața monahală pe aceste locuri va renaște în 1987 când Schitul Almaș a fost reînființat ca schit de călugări sub ascultarea Mănăstirii Horaița. Stareț a fost numit arhimandritul Zenovie Ghidescu, cel care - mai târziu - va fi ctitor, restaurator și stareț la Mănăstirea Nechit.

În 1990, Schitul Almaș devine mănăstire sub stăreția Arhim. Laurențiu Niță.

Pictura bisericii mari a fost executată în tehnica fresco în stil neo-bizantin în perioada 1988-1995 de trei meșteri suceveni - Mihai Moroșanu, Gheorghe Bratiloveanu și Mihai Stancu, iar după terminarea lucrării, la 1 octombrie 1995, I. P. S. Daniel, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a săvârșit resfințirea bisericii, ocazie cu care lăcașul a primit și hramul "Acoperământul Maicii Domnului".

Catapeteasma și întregul mobilier sculptat au fost executate din lemn de stejar, de meșterii locali Vasile Găman, Gheorghe Ursu și Constantin Moroiu.

Vizita noastră

Biserica Mănăstirii Almaș, în formă de cruce, are trei turle, cea din mijloc fiind mai înaltă. Are pridvor închis, pronaos, naos cu două abside dreptunghiulare și altar tot dreptunghiular, cu două anexe laterale. Dându-i ocol, am observat că nu este pictată la exterior. Are doar o ornamentație discretă, în partea superioară, aproape de acoperiș. În schimb latura vestică are o ornamentație foarte bogată. În jurul splendidei uși sculptate sclipesc în soare mozaicuri reprezentând hramul bisericii - "Duminica Tuturor Sfinților" - în partea de sus, iar în partea de jos, de o parte și de alta a ușii, chipurile Sfinților Petru și Pavel.

În biserica mănăstirii, ușile împărătești, amvonul, stranele, chiar și ușile de la intrare sunt adevărate broderii în lemn. Toate impresionează prin varietatea de motive florale, basoreliefuri și împletituri. Cred că asta am admirat cel mai mult la Biserica Mănăstirii Almaș. Icoanele Iisus Hristos binecuvântând, Maica Domnului cu Pruncul, Deisis și Sf. Ioan Botezatorul de pe iconostas sunt adevarate modele iconografice ortodoxe. De reținut că în biserică se află icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, dăruită mănăstirii de monahul Ghervasie de la Mănăstirea Durău. Această icoană - lucrare a unui meșter anonim - se află lângă catapeteasmă, în partea stângă.

În incintă mai remarcăm turnul-clopotniță construit în locul celui vechi, turn care adăpostește cinci clopote (cel mai mic având 100 kg., iar cel mai mare 1200 kg). Turnul are și un gang cu poartă, dar până la terminarea podului peste pârâul Almaș această intrare nu este practicabilă. Acum gangul folosește drept garaj pentru o mașină.

Ansamblul Mănăstirii Almaș mai cuprinde un corp de chilii cu un cerdac lung, împodobit cu flori, Paraclisul “Sf. Nicolae” care adăpostește muzeul mănăstirii, un aghiazmatar amplasat între biserică și muzeu, precum și gospodăria anexă. Am remarcat și o clădire în construcție, precum și o alta finalizată - o casă monahală - a cărei pisanie ne informează că a fost înălțată în perioada 1992-2000 în timpul păstoririi I. P. S. Daniel, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și a stăreției Arhim. Laurențiu Niță. Sfințită la 23 iunie 2004 în cadrul manifestărilor ocazionate de comemorarea a 500 de ani de la trecerea la cele veșnice a domnitorului moldovean, casa monahală găzduiește Sala „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt - Atletul lui Hristos” .

Încheiere

Cei care doresc să rămână mai mult în zonă, pot afla că la numai 350 m de mănăstire, pe același drum și în aceeași direcție de mers, se află Pensiunea Almaș. Este un loc frumos, minunat pentru cei care își doresc o evadare din stresul cotidian și câteva clipe de recreere în mijlocul naturii. Despre condițiile pe care le oferă nu pot spune nimic pentru că noi nu ne-am cazat acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 875 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI