O zi pe Partia Sorica

TIPĂREȘTE

Zapada, zapada, zapada peste tot, si astazi, ca si atunci cand se petreceau cele despre care doresc sa va scriu. Doua mari diferente, insa, intre modurile diferite de a vedea anotimpul alb si zapada - astazi am lopatat destul de multa zapada depusa in straturi groase pe tot ce-mi era indispensabil pentru a ma scula maine din pat cu dureri si scartaituri, pe partia Sorica acelasi mod de manifestare a iernii m-a ajutat sa imi petrec o zi de neuitat impreuna cu sotia si inca patru prieteni.

Am preferat intotdeauna aceasta partie din Azuga nu pentru ca este una ce indeplineste standarde olimpice pentru sporturi de sezon, ci deoarece este una in care nu doar schiatul si snowboard-ul sunt permise, ci se practica in mod organizat si saniusul, cu atat mai mult cu cat habar nu am sa schiez si nici prieteni care sa ma converteasca la acest mod de a petrece vacanta de iarna nu am.

Partia Sorica o veti gasi in capatul strazii principale a Orasului Azuga, facand la dreapta cand treceti prin centrul administrativ al acestuia daca veniti dinspre Sinaia (unde am stat noi) catre Busteni.

E destul de mers pana acolo, daca nu sunteti cu masina este de preferat sa asteptati acolo un autobuz ce face legatura cu alte localitati, aproape de capatul liniei este si partia. Este imposibil sa nu o gasiti, aglomeratia de masini, parcari, magazine, centre de inchiriere de echipament de schi si sanii sunt din ce in ce mai dese, pana la podetul peste Azuga.

Dincolo de parau, la poalele Soricai se afla baza partiei pe un mic platou de unde poti admira peisajele superbe ce inconjoara oraselul acesta fermecator de munte, se pot observa versanti molcomi si impaduriti, ca niste spinari garbovite de bunici inzapeziti, dar si zidurile de granit ale Bucegilor in varful carora scanteiaza Crucea de pe Caraiman. Aici, pe acasta intindere mai plata este locul perfect pentru amenajarile si constructiile necesare sporturilor de iarna, gasesti si un restaurant ce domina locul, spatios, cu doua sectiuni - bar si loc de luat masa - foarte incapatoare, dar si altele mai micute, alte centre de inchiriere pentru echipament (evident, cu preturi mai mari, doar sunt la botul calului) standuri cu ceaiuri, ciocolate calde, vinuri si tuici fierte. Tot aici vei observa si cozile imense de la telegondola si telescaun, care pe noi ne-au facut sa ne lipsim si sa trecem la "Partieeeee!! ".

Dupa cateva ore de tarat sania la deal si la vale am decis ca e timpul pentru refill, asa ca ne-am prezentat la usa carciumii principale, cu gand la mancare calda. Am ramas cu gurile cascate cand am vazut ca trebuia sa stam la coada pentru a putea intra sa asteptam o masa, asa ca mi-am luat gandul de la tochitura "Sorica" careia ii pusesem gand rau pe cand sorbeam cate un suc sau o bere in bar, la ultima pauza, si am rezolvat problema cu cate un sandwich de caciula de la o casuta din lemn de peste drum.

Nici nu iti dai seama cata energie poti sa ai atunci cand urci pentru a 86 -a oara tragand o sanie grea, de doua persoane, doar pentru a mai simti inca o data senzatiile din copilarie alunecand nebuneste printre brazi si strigand.

Regret ca inca nu am invatat si nici nu am cu cine sa schiez, dar abia astept sa mai creasca copilul si sa fiu "nevoit" sa invat, pentu binele lui...

---

VIZUALIZĂRI: 9964 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI