Plaja Eforie Sud

TIPĂREȘTE

În Eforie Sud am fost pe plajă prin zona Splendid, un pic mai la sud, cam în dreptul Străzii I. C. Brătianu.

Am ajuns pe la 7 dimineață, puțin după răsărit, nu era nimeni pe plajă dar au fost momente minunate pentru că era în plin sezon și puțin a durat până să se umple plaja deci aeriseala de dimineață a fost mai mult decât bine-venită.

Mi-a plăcut pentru că plaja este mai îngustă – nu așa largă cum este în Constanța sau în Eforie Nord, pe un spațiu mai restrâns ai de toate, plajă, mare, faleză, locuri unde să găsești ceva ronțăieli.

Pe plajă aveau loc două rânduri de șezlonguri și asta era bine dar noi am mers mai aproape de zona cu scări ce urcă spre faleză și nu am folosit șezlong pentru că aveam multă treabă cu nisipul.

Nu mi-am dat seama cum a zburat timpul, în scurt timp a venit un grup de copii cam de 10-12 ani, cred că erau în tabără și iarăși puhoi de lume.

M-am trezit că o familie se instalează fix la 20 de cm de mine și mi-a părut detul de bizar, nu am astfel de experiențe, aveam lume în jur peste tot dar tot la fel de bizar era că la un moment dat am ațipit, poate 10 minute și când m-am trezit, Miss conversa cu proaspeții vecini, apoi el s-a ridicat, cu greu spre a merge în apă, sprijinindu-se mult de soție (presupun) și abia atunci am observat că se deplasa cu multă dificultate având ceva probleme la picioare – nu te poți simți deranjat de astfel de oameni.

Rămânând mezina fără interlocutor s-a repliat și-a plecat în căutare de companie. A găsit o doamnă pe care-a pus-o în dificultate, neștiind de unde a apărut și ce și cum – ea face de-astea, se urcă în brate la oameni fără multă vorbă... noua ei prietenă nu știa că eu privesc toată scena... abia când s-a îndreptat spre apă am recuperat-o...

Apoi jupânița mi s-a mai învârtit de ceva covrigi calzi, că daca cineva îi oferă, ce poți să faci...

Într-un final un alt domn mi-a lăudat cârnații pe care i-am dobândit de prin împrejurimi, zbenguiala prin apă mărind apetitul...

Deci, ca o concluzie, pot spune că întreaga comunitate înconjurătoare a contribuit la diversificarea programului, beneficii de care, recunosc, am cam fost lipsită în trecut, vreau să spun la modul ad-hoc, aveam parte de astfel de modul de cookies când participam în grup la vreun eveniment dar printre oameni complet necunoscuți e prima dată când mă simt ”în comunitate”, - într-un final a devenit reconfortant, toată lumea manifestându-se agreabil și oferindu-mi senzația că nu sunt singură :D... nici nu eram...

În fine... oarecum bizar, oarecum plăcut...

Pietrele din apă m-au ajutat să-mi fac o vânătaie de toată frumusețea ce mi-a amintit vreo săptămână de estivala ieșire... de parcă aș putea-o uita...

Junior – mai mult cu prietenii prin apă – el mereu își face prieteni pe unde merge...

Dar ce să spun... mare, soare – o combinație câștigătoare întotdeauna...

Nu e lumea de nebuni excentrici pe care o știu eu unde bizareriile fac parte din firesc, e o lume firească unde m-am simțit stânjenitor de normală... dar într-un mod reconfortant... pot fi uimită...

Întreaga atmosferă mi-a părut așa... ruptă de lume, cu toată normalitatea ei...

Chiar bizar, nu m-am simțit sufocată de aglomerație, erau oameni ca mine sau ca oricine, în băi de soare și de mare, nu mi-a părut locul îmbulzit, parc-aș fi văzut o hologramă de care mă simțeam detașată...

Pe la terase, unele aglomerate, unele nu... aceeași atmosferă de lume cuminte, de treabă și la locul ei, fără pretenții aiuristice.

Iar printre terasele efemere, un castelaș cu două turnuri ce pare mai cu vechime în zonă mi-a atras atenția, i-aș fi dat ocol să-l văd mai bine dar aveam opinii contrare în echipă astfel că am reconsiderat.

Aș mai fi stat să mai umblu de colo-colo o vreme dar aveam treabă a doua zi.

---

VIZUALIZĂRI: 10778 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI