Malinska / Dubašnica, un port fermecător, o plajă și un muzeu mic, dar voinic

TIPĂREȘTE

Nu putem părăsi insula Krk fără să poposim un pic și pe coasta sa nord-vestică. Dintre cele 3 localități-stațiuni (Malinska, Njivice și Omišalj), o alegem pe prima. De câteva luni tot urmăresc pe fb o pagină dedicată insulei, iar fotografiile cu Malinska m-au făcut, pur și simplu, să mă îndrăgostesc de ea... virtual, deocamdată????!

Lăsăm mașina în parcarea din apropierea supermarketului (8 kn/oră) și-o pornim pe jos, până în port nu mai e mult. După cum arată străzile, pare că a plouat un pic azi-noapte (în Baška noastră fuse liniște din ăst punct de vedere), dar acum soarele este stăpân absolut pe cer, cel puțin în acest moment (ne-am obișnuit deja cu vremea rapid schimbătoare). Dimineața e încă tânără, orășelul abia se dezmorțește, puțini oameni ne ies în cale, ceva mai animată găsim însă zona din apropierea mării (logic), plină de terase și colorate și aromate.

Atracția principală a locului este, fără dubiu, pitorescul port al Malinskăi, cu zecile de ambarcațiuni ce se legănă ușor pe luciul albastru al golfului și cu profilul pastelat al clădirilor de dincolo de el. Din loc în loc sunt expuse panouri explicative în mai multe limbi, din care pescuim și noi, cu nesaț, oarece informații despre acest loc liniștit, fermecător.

Malinska și-a împrumutat numele de la moara (malin în dialectul local) construită nu departe. Dubašnica, numele mai vechi, provine de la pădurile de stejar ce populau zona (dub = stejar); în multe înscrisuri, inclusiv în zilele noastre, întâlnim ambele denumiri alăturate, Malinska-Dubašnica. Dintotdeauna, locuitorii săi și-au legat destinele de cel al mării, pescuitul și navigatul numărându-se printre ocupațiile principale. Golful lung și îngust al satului, protejat de vânturile năprasnice venite din nord (bura) și sud (jugo), a servit deseori drept adăpost marinarilor; dealtfel, primul far de pe insulă a fost instalat aici, în Malinska, pe urmă s-au construit docuri și alte facilități portuare. Cumva de la sine înțeles, datorită poziției sale pe insulă, Malinska a reprezentat un pion important în comerțul maritim cu continentul și chiar cu zone mai îndepărtate, precum Veneția, de pe insulă plecând periodic vase încărcate cu lemn, ulei de măsline, vin, fructe sau cereale. Ulterior, turismul a început să câștige importanță, în Malinska construindu-se primele hanuri și taverne de pe insulă, începând cu sf. sec. 19.

Dăm ocol portului spre sud, atrași de promisiunea plajei Rupa pe care o identificăm pe hartă; nu neapărat să adăstăm, cât de curiozitate. Precum ne așteptam, plaja se desfășoară în principal pe faleza betonată, unde se aliniază șezlonguri, printre care nonconformiștii zac la soare pe prosoapele așezate direct pe suprafața dură, neprimitoare. Ba, ceva mai departe se zărește parcă un pic de plajă acoperită cu pietre – asta-i deja parfum în Croația! Noi strâmbăm din nas (și ce-o să mai strâmbăm în zilele viitoare!), dar oamenii ăștia așa au apucat și nu pare să-i deranjeze defel.

Ne întoarcem și dăm un mic ocol prin părculeț, urcăm pe un fel de alee suspendată de formă ondulată, de unde se vede frumos întreg portul. Cu uimire remarcăm că de fapt aleea asta este acoperișul unei clădiri futuriste circulare; coborând și apropiindu-ne de intrare, constatăm că adăpostește un mic muzeu dedicat navigației, numit pretențios DUBoak – Maritime Heritage Interpretation Centre. Eu încă mă scarpin în cap, cum vine asta adică, pe Tati însă îl scap înăuntru și-mi flutură cele 2 bilete cumpărate în semn de invitație (20 kn bucata). Dacă-i musai, cu plăcere, nu?!

Suntem singuri înăuntru și cei 2 tineri angajați își declară totala lor disponibilitate, însă preferăm să vizităm în legea noastră deocamdată. Muzeul e mic, dar voinic și ne cucerește imediat. Prin interactivitate, prin caracterul său ludic – chestii de genul. Fiecare exponat (și nu-s prea multe, să nu te plictisească) este însoțit de explicații în limbile croată și engleză și, unde e cazul, de desene și fotografii.

Aflăm câte ceva despre unii din primii iscusiți navigatori cunoscuți istoriei, liburnienii, populație pre-romană ce a trăit în zonă, inclusiv în insulele Golfului Kvarner, „părinți” ai Serilia Liburnica, un tip special de navă, la care toate componentele erau îmbinate cu pene de lemn și frânghii (numită, din acest motiv, și „nava cusută” ).

Pe urmă aflăm despre cele 4 tipuri de bărci tipice insulei Krk (pe care le-am admirat mai devreme la una din danele din apropiere), despre elementele ce le asemănă, dar și despre cele ce le diferențiază: pasara (cea mai simplă, numită după un pește ce trăiește în apele Mediteranei), guc, bracera și, cea mai evoluată, loger. Ne informăm și iar ne informăm și apoi, ca să nu ni se prăjească siguranțele în cap, ne jucăm: trebuie să „asamblăm” bărcile amintite, din componente separate, pe un panou virtual. Hmm, nu-i chiar simplu, dar până la urmă dovedim.

Alături, pe un ecran, poți iniția derularea unui filmuleț de câteva minute; tema e aceeași, trecutul glorios al Malinskăi în ceea ce privește navigația și construitul bărcilor. În spatele ecranului descoperim o mică sală de joacă destinată copiilor (de toate vârstele), unde poți să te servești, din niște compartimente speciale, cu piese de lemn (destul de rudimentare) cu care – idem – poți alcătui miniaturi de nave; peste activitatea asta decidem să sărim.

Pe urmă, aflăm câte ceva și despre primele hărți de navigație și despre un anume Ivan Klobučarić (născut în Dubašnica în jurul anului 1545, mort în Furstenfeld, Austria, aprox. 1605), preot, pictor și cartograf. Este considerat, dealtfel, unul dintre cei mai tari cartografi al vremurilor sale, reușind să transpună, cu ajutorul penelului și acuarelelor și cu un remarcabil simț al proporțiilor, în schițe inteligibile, deosebit de valoroase, întreaga zonă de sud a imperiului habsburgic.

Foarte interesantă mi se pare reprezentarea bărcii primordiale, aici numită ladva, construită prin scobirea, pur și simplu, a unui trunchi de copac (și se pare că în Malinska, astfel de bărci au fost folosite până recent, în sec. 20! ; asta datorită disponibilității materiei prime, cât și avantajelor de necontestat conferite de forma aerodinamică a acestui tip de ambarcațiune, ușor de manevrat, pașnică, pretabilă în special pescuitului de noapte). Explicațiile scrise sunt utile, desigur, dar... stau și mă uit ca un copil, fascinată, la scurta animație ce le însoțește!... Fantastic!

Lăsăm la urmă cireașa de pe tort/bomboana de pe colivă: călătoria virtuală, cu ajutorul căștilor VR, pe mare, între Malinska și Veneția, transpusă undeva prin epoca medievală! La momentul ăsta chiar avem nevoie de ajutor și unul din angajați vine și ne arată cum trebuie fixată bâzdâgania aia pe ochi și urechi și pe ce butoane să apăsăm. Pe rând, întâi Tati, apoi eu, devenim pasageri clandestini la bordul corabiei de lemn ce se desprinde scârțâind de țărmul insulei spre a oferi venețienilor prețioasa sa încărcătură de ulei, fructe și lemn; asta după 3 zile și 3 nopți de mers pe mare, în care ne orientăm după Steaua Polară și după direcția vânturilor, savurăm un apus ca-n basme și – slavă Cerului! – scăpăm cu bine dintr-o furtună năprasnică! Experiența, în realitate nu mai lungă de 5 minute, trebuie trăită musai!

Muzeul are toalete curate și perfect dotate și nu pierdem ocazia de a le vizita și pe acestea la final. Pe urmă ne luăm rămas bun de la amabilele noastre gazde și mergem mai departe...

În drumul spre parcare (un pic diferit față de cel pe care am venit) salutăm din mers și biserica stațiunii, aflată în capătul nordic al portului, purtând numele Sf. Nicolae. Din păcate, o găsim închisă, altfel ne-ar fi plăcut să admirăm, așa cum ne îndeamnă micuța inscripție de lângă intrare, crucea franciscană atârnând deasupra altarului de piatră. O ultimă privire spre frumosul port al Malinskăi și... pe cai, Tati, că alte drumuri ne așteaptă!

---

VIZUALIZĂRI: 3130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI