Cheile Bicazului

@zlatna: Un loc pitoresc și foarte „fotogenic”.

@tata123: De acord.

@zlatna: Si inca o data vedem ce frumoasa este tara noastra. Noi am trecut pe acolo in urma cu vreo 9 ani si se vede intradevar calitatea drumului.

Felicitari, votat cu mare placere.

@zlatna: Preotul cărturar Constantin Matasă publică într-un număr al revistei „Boabe de grâu” din 1934 un articol dedicat Ceahlăului în care scrie câte ceva și despre Cheile Bicazului. Interesant în articol este părerea lui despre dezvoltarea turismului în perioada interbelică (să nu ne mire că această părere este valabilă și azi):

Avem în ţară locuri şi privelişti care pot sta alături cu cele din străinătate, ceea ce însă ne lipseşte nouă - deocamdată - spre a face din cele mai multe regiuni un adevărat numai Raiu, lipsa unei mai bune gospodării, lipsa confortului. Totuş, nu e greu de văzut că mulţimea vizitatorilor, cari sporesc de pe an pe an, i-a silit în unele părţi pe localnici să facă ei înşişi îmbunătăţirile cuvenite, băgând deseamă că drumeţii numeroşi aduc venituri însemnate locuitorilor, pe unde poposesc.

Și pasionatul geograf și arheolog continuă cu o exemplificare reală:

Cheile Bicazului sunt o pildă convingătoare în această privinţă. Cu câţiva ani mai în urmă, nu era acolo decât un singur canton, sus lângă Tău şi încă şi acela a stat pustiu multă vreme; acum însă, de vreo 3-4 ani, de când numărul vizitatorilor s-a înmulţit au început să răsară ca din pământ fel de fel de vile, care de care mai simpatice, oferind numeroşilor drumeţi o găzduire în bune condiţii. În legătură cu aceasta şi spre a dovedi cum nevoia te sileşte să fii gospodar, notez următorul fapt: La intrarea în Chei, dinspre Bicazul Ardelean, pe unde drumul este mai prost, şi-a făcut o căsuţă şi gospodarul Paleu, un românaş vrednic din partea locului, căutând şi el să pună la îndemână călătorilor o modestă, dar foarte binevenită ospitalitate, în această parte a Cheilor unde nu se găsea până acum niciun fel de adăpost pentru o vreme de ploaie. Omul nostru având interes ca vizitatorii Cheilor, cari vin dinspre Vechiul Regat, să poată ajunge cu maşinile până la casa lui, a reparat singur drumul pe o distanţă de vreo 2 km sfărâmând stâncile care erau în cale. Iată cum deci nevoia l-a făcut pe Grigore Paleu şi inginer şi ministru al drumurilor şi aşa se va întâmpla şi cu alte localităţi, dacă numărul mare al vizitatorilor va provoca interes pentru localnici.

@zlatna: Citit, vazut, placut, votat! Cam asta ar fi concluzia mea la acest articol. Si pentru ca primul meu ecou pe AFA este datorat unui articol scris de @dan&ema pe aceasi tema, cheile Bicazului, nu pot ramane de lemn. Am mai mentionat lucrul acesta si nu vreau sa -l mai repet. Pentru mine cheile Bicazului vor ramane mereu unul din cele trei minuni ale naturii din Romania. Ultimele amintiri din cheile Bicazului le am din 19 iulie 2009, cand ne-am intors dintr-un splendid concediu de o saptamana in dulcea Bucovina. M-am uitat acum prin cele scrise de mine acum doi ani despre acest concediu, respectiv despre cheile Bicazului. Mi se comfirma, inca o data, ca nu prea pot descrie o minune a naturii cu usurinta cu care altii descriu pe o pagina o farfurie de ciorba sau o baie dintr-un hotel. In fata minunilor naturii raman mut si ma multumesc cu admiratul. Aceasta ultima drumetie prin cheile Bicazului a fost singura pe sensul de la Bicaz spre Lacul Rosu si singura in care am traversat cheile (e adevarat numai pe un kilometru) cu masina si nu pe jos, asa cum le-am strabatut mereu. Stiu ca nu o sa bucure prea tare spusele mele, dar daca nu ati facut cheile pe jos si numai din masina, nu ati vazut nimic. Mai ales daca le parcurgeti in coborare, de la Lacul Rosu spre Bicaz, nu aveti nici-o scuza ca nu le-ati facut pe jos. Pe mine si pe cei care m-au insotit nu ne-au putut opri nici ploaia mocaneasca din noembrie 1976, nici ploaia mai omeneasca din aprilie 2008, nici deplasarea in carja a unui turist, care avea un picior in ghips si care a mers intr-un picior pe jos, desi avea microbuzul la dispozitie pentru deplasare.

Dar se vor gasi criticii sa ma certe pentru sfaturile comuniste, asa ca inchei, sa mai laud natura, spre bucuria celor care iubesc mai mult mancarea si somnul.

Numai bine si calatorii placute!

@liviu49: Mulțumesc pentru vizită, vot și cuvintele frumoase.

”Dar se vor gasi criticii sa ma certe pentru sfaturile comuniste” - de ce să fie sfaturi comuniste, sunt doar niște sfaturi pe care cine vrea le ascultă cine nu.

De câte ori am fost pe Cheile Bicazului am fost de la Lacul Roșu spre Bicaz. Ultima oară când am fost o mare parte am mers cu mașina, dar am oprit într-o parcare și am parcurs cam 1 km pe jos fiind încântați de priveliște și aerul de munte.

Toate cele bune.