GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
De Paște, la Cheile Bicazului, Barajul Bicaz-Stejaru și Lacul Roșu
TIPĂREȘTEÎntr-un cimitir, într-o noapte, ies din gropile lor vreo trei schelete și-ncep să bântuie prin jur.
Ajung la capela din cimitir și văd pe-o bancă îngrijitorul, care stătea și fuma.
-Buei, hai să-l speriem pe ăsta, să nu se mai dea așa mare prin cimitir, vine cu ideea un schelet.
- Uite, tu te duci la el, c-o țigară-n mână și-i ceri un foc. Noi stăm lângă tine și groparul, când se aprinde chibritul, ne vede și leșină. Tiii, ce-o să ne mai distrăm!!!
Zis și făcut, se duce primul schelet lângă omul de stătea pe bancă și-i cere ăluia un foc. Celelalte două schelete, lângă ei.
-Dă-mi, nene, și mie-un foc, te rog!
Groparul, impasibil, se uită la schelet, scoate bricheta și i-o întinde. Nicio reacție, nicio spaimă, nimic!
-Nu e bine, nu e bine deloc, nu te-a văzut bine, insistă, dă-te mai aproape de el, să-ți vadă fața, îl învață scheletul cel înțelept pe ăla de cerea foc la țigară.
În fine, scena se repetă de încă vreo două ori, același rezultat, groparul nu se speria, neam!
-Buei, ăsta e prea hârșit, nu se sperie, hotărăște scheletul șef.
- Ia, mai bine, sărim gardul și hălăduim, așa, prin oraș. Oamenii nu-s obișnuiți cu morții, ca groparul și, când o să ne vadă, or să leșine pe ei. Tiii, ce-o să ne distrăm! Ia, hai să sărim gardul!
Se duc scheletele la gard, se apucă de marginea de sus a gardului și dau să sară când, din spate, vine groparul și le trage fiecăruia câte-o lopată-n cap de-i dărâmă pe ăștia, la pământ.
Groparul, uitându-se la scheletele dărâmate:
- Hm, râdem, glumim, dar, nu părăsim incinta!
După cum vedeți, nu mai scăpați de mine, la doo zile, pac, apar și io cu reviewul!
Asta așa, ca să recuperez ceea ce-am pierdut și s-ajung și io în rândul lumii, cu un grad din ăla, bengos: ”Proconsul” - ”Dacă ploaia s-ar opri”.
Văd însă că-s în pierdere de putere, abia de găsesc amatori să se uite pe ce mâzgălesc io dar asta nu mă face face să cedez, continui lupta, nu mă dau bătut, am și io victimele mele! E ca-n bancul ăla în care se anunță la TV:
”-Grav accident aviatic, un elicopter s-a prăbușit într-un cimitir. Polițiștii au descoperit 3127 de morți ”.
Adică, asta vreau să vă spui, nu mă las de scris, neam!
Astăzi o să vă spun cum am petrecut eu de Paștele din anul ăsta.
De la-nceput vreau să vă atrag de atenție că, de regulă, familia noastră nu prea suntem zbânțuiți de sărbătorile mari: Paște, Crăciun, astea-mi place să le fac acasă. De ani de zile, mai ales de când fiie-mea s-a stabilitără la București, după ce și-a declarat emanciparea și apoi independența față de obârșia ei, stau acasă, eu cu Adriana. Dăm telefoane, minciunele din alea, vai, mi-era dor de voi, ce mai faceți, bla-bla-bla.
Eh, anul ăsta, de Paște, după vreo 7 ani, am petrecut Paștele în integralitatea familiei, adică o venit și Luminița la Mărășești. Eram deciși să petrecem un Paște din ăla, definitoriu pentru mine, în care mă deplasez pân'la masă, eventual până-n beci și apoi, mă târâi, cu ultimele forțe, în pat, unde mă fac eu că mă uit la TV. Aiurea, dorm cu spume!
Fiie-mea îmi seamănă la caracter de zici că sigur e-a mea! Fizic, ea e frumoasă, io am fost polițist. Să știți că e blondă vopsită, natural e șatenă, că altfel ar fi fost dramă: fată de polițist și blondă pe deasupra, au! Mai urma să fi fost din Caracal și era genocid!
Zic deci că fiie-mea ne-a consultat și ne-a întrebat ce vom face, noi, de Paște. De fapt, a zis ”noi” dar, s-a uitat la mă-sa, io nu contam, îi dădusem deja bani!
Ei, fetele mele au stabilit, democratic, următoarele:
-ele vor face un pachețel de picnic, în care vor pune câte ceva de-ale gurii, o sticlă cu vin, pentru ele și un sifon, tot pentru ele. Eu urma să-mi cumpăr de pe drum, dacă era musai și nu puteam răbda, o sticlă de apă plată. A, fiin'că aveau încredere-n mine urma să mă lase să conduc.
Da, viața e dură și nu e pentru cei slabi, în unele situații n-ai de ales, primești viața peste tine sau, dispari!
Am întrebat, timid, ce cap compas ar trebui să pun și mi s-a comunicat, sec, ca vinul de-l punea Adi în coșul de picnic, să aibă ele pe drum:
-Cheile Bicazului!
Da, intru cam greu în atmosferă, nu, nu aia reală, că doar nu-s vreun parașutist din ăla, austriac, de și-a găsit parașuta în România, ci atmosfera de zic eu” review, ” dar, aveți răbdare!
Apropos, după ce scriu, am momente când mă uit și io cine vine să citească ce scriu eu. Băi, abia de prind vreo 25 de oameni și-atuncea mă-ntreb ce greșesc io, de nu fac câte 75-100 de votanți, ca alții?! Că, nuș'cum să vă spui, io chiar pun inimă în ceea ce spun pe site, chiar dacă o dau eu în lamalou! Acuma, e drept, e o mare diferență, nu prea poci eu să scriu despre cum am intrat în hotel și am admirat ficusul artificial din fața recepției iar la cameră am observat perdele bej! Nu, eu când intru-n hotel, mă uit la recepționeră : dacă e tânără și frumoasă prind culoare-n obraji (stați liniștit, nu-s cu glume proaste!) dacă e ursuză, devin apatic iar, dacă-i bărbat, nu-mi pasă!
Ce-i ăla ”ficus” sau perdele bej?! Sunt perdele, e bine! Nu-s, atunci să am grijă, dacă umblu-n fundul gol prin cameră, să nu mă vadă ăl din stabilimentul de peste drum! Iar dacă lenjeria de la pat nu e asortată cu perdelele și prosoapele, iacă, poci pentru ca să trăiesc , nu fac pojar și nici nu cad în depresie, cu întrebări de genul : să-mi tai venele cu lama sau, să mi le las lungi ?
Pe loc în față, nu mă cert cu nimenea, fiecare scrie despre ce și cum vrea, eu doar vă spun că eu nu o să scriu despre așa ceva, neam!
Dar, datele de vi le trec în articole sunt extrem de reale și călcate de mine-n piciorușe, de-aia am curaj să leorbăi despre ele.
Booon, acuma, c-am lămuritără și aspectul de mai sus, să continui cu Paștele de anul ăsta. Nu, nu Paștele mamei mele, cum, deja, îmi urați!
Așaaa, am plecat din Mărășești spre Piatra Neamț, pe la ora 9,30. Drumul trece, de cele mai multe ori, prin Adjud. Fiind prima zi de Paște am trecut și pe la mormântul alor mei, din cimitirul din Adjud, nu de alta, dar să văd dacă n-au făcut glume cu groparul și-au încercat ceva cu incinta unde sunt cazați. Nu, erau cuminți, tot acolo unde-și dorm somnul!
De la Mărășești până la Piatra Neamț se merge, cel mai ușor pe DN 2, până la Bacău, apoi, în Bacău se merge spre Buhuși și, mai departe Piatra Neamț. Ca timp, într-o oră, o oră jumate ajungi, lejer, fără să ai emoții cu cei de la Poliția Rutieră, oameni veșnic porniți pe a-ți lua banii pe diferite motive. Fie la ei!
Vouă, celor care mă (mai) citiți, vă recomand acest drum: este carosabil bun, drum drept, treceți prin orașe și, în caz de necesități de acareturi de la Peco, aveți un'să vă repeziți.
Dar io, care-s de-al casei, am mers pe un drum mult mai bengos, pe care vi-l spui mintenaș:Mărășești- Adjud-Onești, apoi, pe DN 2G, spre Săndulești. Aici este o intersecție de face spre Bacău, în dreapta și, spre Piatra Neamț, în stânga. Da, noi am luat-o spre stânga și apoi, am trecut peste niște dealuri frumoase și am mers pân -am ajuns la intrarea-n Piatra Neamț. Drumul în sine se desfășoară tot pe asfalt, la fel de bun, peisajele sunt frumoase și chiar este mai scurt decât drumul prin Bacău.
De la Piatra Neamț am continuat drumul spre Barajul de la Bicaz. Drumul e simplu de găsit, trebuie doar s-ajungeți acolo.
Acuma ar urma partea în care eu vă spuneam ce este și cum s-a format Piatra Neamț. Călăream Google și vă dădeam o grămadă de date și informații care nu aveau să vă folosească, exact ca-n bancul cu ăia cu balonul:
Un tip închiriază un aerostat, să se dea cu el. Vine o pală de vânt și-l duce la dracu, habar nu avea pe unde este. Dar, fiindcă balonul plutea foarte jos, când ajunge pe-un câmp, vede un tip.
-Alooo, aloo, spune-mi și mie, te rog, unde mă aflu? țipă ăla, din balon.
-Păi, te afli la atâtea grade latitudine nordică și atâte grade longitudine estică, îi zice ăla de jos, înșirându-i niște cifre.
Ăla din balon, nedumerit:
-Aha!... Știu ce meserie ai, ești inginer!
Ăla de pe pământ:
-Da, așa este, cum de ți-ai dat seama?
- Păi, la o problemă gravă de-a mea, mi-ai dat niște răspunsuri care nu-mi folosesc la nimic, dar le-ai îmbrăcat științific!
Cel de pe pământ:
-Păi, și eu știu ce meserie ai tu, ești director!
Mirat, cel din balon:
- Da, cum ai știut?
- Păi, ai condus aiurea, fără să ții cont de nicio regulă, ai pierdut controlul situației, ai cerut ajutorul, iar atunci când ți l-am dat, nu l-ai înțeles și nu l-ai putut folosi, dar, imediat, ai vina pe mine!
Da, vorbesc mult, ce vreți, semn de bătrânețe, în octombrie fac 52 de ani.
Spuneam, deci, că nu vă spun nimica despre Piatra Neamț, nu în reviewul de astăzi, deși, este un oraș tare frumos, merită să-l vizitați!
Noi am mers, mai departe, spre Bicaz și, de aici, prima oară la Baraj.
Barajul de la Bicaz este frumos în sine. Este chiar spectaculos și, ori de câte ori ajung aici, nu-ncetez să mă minunez de ce pot face oamenii, când sunt corect îndrumați.
Zona este extrem de frumoasă, de la Bicaz se deschid o serie de posibilități de excursii tare frumoase: Bicaz - Izvorul Muntelui, Bicaz- Tg. Neamț, pe lângă coada lacului, tot timpul sub umbra Ceahlăului, Bicaz- Durău, Bicaz- Cheile Bicazului- Lacul Roșu, sunt câteva dintre variantele oferite. Funcție de ce vreți, analizați și hotărâți.
Barajul de la Bicaz, că la el rămăsesem, reprezintă barajul care formează lacul de acumulare Izvorul Muntelui de unde se alimentează centrala hidroelectrică Bicaz-Stejaru.
Lacul are posibilități de a fi vizitat cu vaporașul, eu nu mă dau în vânt dar, fetele mele au fost.
După ce treci barajul, spre Tg. Neamț, sunt unități de alimentație publică, cu restaurante și cazare, ponton pentru bărcuțe și alte alea. Barajul poate fi o țintă-n sine a unei excursii, după cum v-am spus.
Noi, însă, după ce-am făcut poze și ne-am hlizit la obiectiv, ne-am întors spre Bicaz și am luat-o spre Bicazul Ardelean și, mai departe, Cheile Bicazului...
Iarăși, pe loc în față, puneți pe pauză!
Zona permite și oferă tare multe montagnarzilor, sunt trasee care se pot face cu piciorul, cu rucsacul și cortul în spate dar pe care eu nu le-am făcut! Am citit și am văzut indicatoare cu așa ceva, dar eu, în acest review, vă prezint un traseu de pantalonar, călare în mașină, cu familia alături, dornic ca reprezentarea grafică a diagramei privind efortului fizic depus să tindă, constant, spre zero!
Și-așa, drumul oferă niște locuri extrem de frumoase, pe care le parcurgi încetișor, ca să te poți bucura de ele. O să v-arăt în poze, o să le vedeți.
Cheile Bicazului, ne-a învățat la școală, sunt în Munții Hășmașului, tăiate cu cursul Bicazului, care, astfel, a făcut trecerea din Moldova spre Transilvania și reciproc. Pe DN 12 C se poate merge auto până la Gheorghieni, ceea ce am și făcut, nu acum, altă dată.
Mai trebuie să știți că fac parte din Parcul Național Cheile Bicazului- Hășmaș, adică, ajunși acolo trebuie să respectați niște reguli referitoare la mediu, care, de fapt, ar trebui să fie-n noi!
În satele din zonă găsiți cazări, dacă ați dori să rămâneți acolo. Sau, 6 km mai sus, ajungeți la Lacul Roșu unde, sigur veți găsi cazare.
Boon, noi am ajuns la Cheile Bicazului și, după ce am parcat, ne-am fâțâit fizicul încolo și-ncoace, așa, de pamplezir. Am căscat ochii la ceea ce vând așa zișii artizani, nimic deosebit, veșnicele chinezării. Știți vorba:”Dumnezeu a făcut lumea-n șapte zile. Restul e ”Made in China ”.
Sunt și vreo doo dughene unde se poate sta la masă și ronțăi un mic și bea o bere sau, mă rog, ce dorește rânzișoara fiecăruia. Dar, nimic fițos, nu vă așteptați la intendent și mese cu 8 perechi de tacâmuri. Nici nu cred că s-ar preta la zona.
Noi am stat vreo oră și, după ce ne-am umplut alveolele pulmonare cu aer ozonat, am decis că, da, hai să mergem și la Lacul Roșu.
Șoseaua este coală de hârtie dar, după Cheile Bicazului, se urcă pieptiș, în cazul meu, cu a doua. Ce vreți, motor mic, 1390 cmc.
Ajunși în Stațiunea Lacul Roșu am găsit un loc de parcare, unde, contra unei sume de numaiținmintecâți lei, o lași în plata Domnului. Nu, greșit, plata e a ta, parcarea e a Domnului. Adică a domnului ăla de-a închiriatără terenul și a făcut parcare.
Am ajuns, deci, în Lacul Roșu.
Păi, ce-ai făcut, băi, nene?!
Lacul Roșu, care se mai cheamă și ”Ghilcoș” s-a format numai atuncea când, urmare a unor ploi căzute en-gross, un versant de munte al Hășmașului Mare s-or prăbușitără. Sau, urmare a unui cutremur din 1837. Sau, mai sigur, ca urmare a acțiunii combinate : ploi diluviene-cutremure ca pe Venus sau nu'ce planetă e , așa, mai agitată.
Sau, dacă vreți legenda, cică atunci când s-a prăbușit, ar fi înnecat un sat, iar apa ar fi roșie de la sângele oamenilor de-or muritără. Și, veșnica poveste, atuncea când apele lacului scad, din ape se vede turla bisericii. Asta e valabilă și pe Transfăgărășan și nu mai știu eu pe unde, e ca legenda Mioriției...
Știința, care se bagă-n seamă mereu, a stabilit că apa e roșie de la nuș' ce oxizi de fier, dar, pe cine interesează?!
Pe mine unul, cert, nu, dar, pe lângă apa lacului se află niște dughene unde se vând langoși. Asta, da, mă interesează!
Langoșul este o gogoașă mare, subțire, peste care mâini pricepute pun brânză, smântână și mujdei de usturoi, în cantități dichisite. Că e fel de mâncare unguresc, nu-mi pasă, neam, poate să fie și klyngonian, sunt bune de mori!
Cei care vor alte umpluturi, fetele de te servesc îți oferă o grămadă de posibilități, it's your choice to choose, vorba francezului Goethe!
Am adăstat pe lângă lac, molfăind din imensa gogoașă, atent să nu-mi pun cine știe ce mărțișoare pe piept de la prea multa umplutură. M-am uitat pe lac și, în afară de apă, am văzut trunchiuri de copaci rupte, am văzut oameni și oame, cu plozi cu tot, de se dădeau-n bărci, mă rog, atmosferă destinsă. Se vorbește ungurește dar, dacă văd că ești pe dinafară, vorbesc românește, asta nu-i nicio supărare, cel puțin, nu la mine!
Am făcut oareșce poze, o să v-arăt și vouă pe alea în care nu suntem familionul că, deh, de ce să vă-ncărcați voi memoria cu imaginile noastre?! Am găsit și nuș' ce monument și un mare tablou în care ne spunea ce și cum despre Lacul Roșu.
Sătul de-atâta knowledge acumulat, ca unui bun și iubitor moldovean ce sunt, mi s-a făcut foame. La locul cioată unde mă aflam, sunt înființate multe așezăminte cultural-economice. Se referă la cultura culinară care, nu vă râdeți, tot cultură se cheamă că este! Am intrat plin de încredere într-o astfel de terasă, toate erau pline ochi și, n-o să credeți, am găsit locuri libere.
Ne-am așezat prin prăbușire și am comandat micii de rigoare, berile și alte băuturi răcoritoare, pe care le-am primit în timp util și le-am folosit în scopul destinat.
Iacă, nu vă poci spune numele terasei că era scris în limba maternă a celor de-au capitala la Budapesta, dar, ca să vă faceți o impresie, micii erau mari, zemoși și buni. Iar berile, chiar și alea fără alcool, extrem de reci, că doar nu era s-aducă micii reci și berile calde!
Preț de vreo oră ne-am hodinit fizicele noastre, extrem de atrăgătoare, la terasa respectivă.
Cum toate lucrurile bune au un sfârșit așa și la noi, ne-am decis să plecam acasă, mulțumiți de ieșirea făcută! Am plătit, am mulțumit pentru servire și ni s-a răspuns. Am plecat spre mașină, am și găsit-o și-am năpădit înăuntru. Nu avea rost să-ntreb cine vrea să conducă, eram singurul care băusem bere fără alcool, așa că, m-am ridicat în scări, am dat bice și -am plecat spre Mărășești.
Unde am ajuns, buni și sănătoși și și mai frumoși ca înainte de plecare.
Adriana a dat jos coșulețul de picnic, de care și uitasem dar, n-are-a face, era bine că am avut siguranța faptului că puteam să ne hrănim oricând am fi vrut, nu?
Iaca, asta am făcut eu și-ai mei de Paște.
Excursia poate fi repetată și îmbunătățită de oricine altcineva ajunge pe-acolo, care după cum tânjește, eu n-am pretenții de formator. Dar, fiindcă eu sunt bun, de felul meu, v-am zis și vouă. Și-acum, gata, mi-am terminat treaba!
De-aia, vă și salut, haidi, pa!
PS Webmaster, revin la gusturile mele, alea vechi, așa că, te rog:https://www.youtube.com/watch?v=TnSfwONWlk8. MUlțumesc!
Trimis de Yersinia Pestis in 30.08.17 16:31:45
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BICAZ & IZVORU MUNTELUI.
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@Yersinia pestis:
Hai ca azi sunt darnica cu tine, mai ales pentru asa chei!
Poate la Braila un Proconsul opreste ploaia, dar aici la noi in sud trebuie sa vina Cargo. Nu-s director si nu dau vina pe tine ca ai gresit formatia 
@Radu Tudoran: Da, frate, ai dreptate, am greșit poanta! Noroc cu tine c-ai fost discret și n-o văz't nimeni! 
Scuze, io-s cu Armiin Van Buren!
@elviramvio: Da' de ce numai astăzi?! Că io-s chel mereu!
@danaeldreny: Băi, ia nu mai râde de mine!
@Yersinia pestis: Eu AZE omul fără ecouri (sau care scrie foarte rar sau deloc) mă faci acum să scriu un ecou la articolul tău contrar obiceiului meu de a nu scrie ecouri.
Păi în primul rând imi plac bancurile (de toate felurile nu contează rasa, etnie, clasa socială, sau despre orice se poate face un banc) mai dau și eu drumul la vreun banc la început de articol dar nu așa ca tine (la început, mijloc și sfârșit)
În al doilea rând stilul în care scrii și în al treilea rând să nu zică web că am ieșit din subiect... imi place Cheile Bicazului, am fost de câteva ori și dacă voi scrie ceva despre acest obiectiv turistico-comercialo-naturalo, va începe probabil cu un banc cu unguri...
Dar să trecem la subiecte mai serioase, mi-a plăcut întradevăr bancul de la începutul articolului (îl știam dar în altă formă, era cu Bulă gropar și era doar un singur schelet care vroia să sară gardu... și s-a trezit cu lopata dureroasă în cap, atenție, nu părăsim incinta...) dar bancul cu directorul le depășește pe toate, doar ieri am avut un caz real asemănător din banc la firmă (binînțeles că nu eu am fost directorul eu am fost ăla vinovat și de neînțeles)
@Yersinia pestis: Așa, bre, senatoare, așa! Bagă mare, că abia de te-ajunsei și iar vrei s-o țuștești în frunte!
Na, văzuși c-ai ajuns la vorba mea că s-o bârfim pe fii-ta, Luminița?
Cheile de ni le arătași le văzui și eu, da mai demuuult, când eram io mai mică. Și-așa de impresionată am fost de Lacul Izvorul Muntelui, că-l tooot desena. Apoi le-am revăzut prin 1991 și mi-am amintit de copilărie!
Acuma mi-amintiși și tălică de ele și-ți foarte mulțămesc.
@Radu Tudoran: Dară ce-ai, bre, consule, cu Brăila? Că n-a plouat p-acolo! E jale mare!
@Yersinia pestis: Frumoase cheile astea, am fost și eu de două ori pe acolo și aș repeta oricând experiența.
Să înțeleg că ești balanță?
Tu scrie tot așa, e bine și amuzant, lasă că scriu eu despre culori și potriviri, despre „brodeli”, sunt mai altfel și nu-mi pare rău , nici nu mă pot schimba
că sunt bătrână deja.
Ești de-abia la Paști, mai ai trei luni și îl aștepți pe Moș Crăciun, scrie, scrie...
@Yersinia pestis:
De ciuda bre ca m-am ingrijorat, nu stiam di ce te-ai suparat pe noi!
@AZE: Da, o viață-ntreagă am făcut oamenii să-și pună inima-n batistă, sau, mă rog, am încercat!
Funcția de șef este de neam prost și de scurtă durată, dacă te ajută, ține cont de vorba asta! Chiar ajută!
Altfel, dacă-ți face bine, poți veni pe la mine să vorovim: am nevasta psiholog, i-am citit din cursuri, putem vorbi:
- Bună, tuturor, mă cheamă Cătălin și mi-e frică de furnici! Putem discuta! ????
@krisstinna: Da, mă balansez permanent: să scriu, să nu...
@Zoazore: te-nvăț eu, semnalizează și depășește-mă! Sîc, că nu mă doare!
@Yersinia pestis: măi omule drag, moldovean haios ce esti, cotizează la "boieroaică si ai sa vezi tu" proconsul"????????????! M-am hotărât ca si fără shpagă (sper sa nu ma bagi in penal), să distribui articolul si pe Grup Afa de pe facebook, strict pt voturi, da?!
Asa, sa te bucuri si tu pe ziua de azi, asa cum m-ai bucurat tu pe mine cu articolul 101, daca nu gresesc cumva!
Au revoir!
@maria55: Păi, vezi, de-aia te iubesc eu pe tine, că chiar ești boieroaică! Dar, fiin'că tot nu ne vede nimenea, să știi că nu la voturi țîu eu cât la ecouri și bârfa de rigoare. Comunicarea, asta este esențialul! ????
Dar, ai greșit, ăsta-i 102,101 e ăl dindărăt, poți să votezi și -acolo!
La faza cu " Proconsul" mi-am avariat imaginea... ba nu, am vrut să văd dacă sunteți vigilenți! ????
@Yersinia pestis: pfhiii, cum mi-a scapat?! Scuze, 102!!! Desi sunt driveritza de 35 ani si am atentia distributiva, am omis 101! Impardonabil! Imi pun cenusa-n cap singura! O caut eu pe la crema... ca tot sunt in zonă! ????????????
@Yersinia pestis: Am citit articolul tău nu doar pentru stilul deconectant al exprimării (cu care deja suntem obișnuiți mulți dintre noi), dar și pentru că ai povestit despre locuri atât de cunoscute mie. Au fost vremuri când am făcut naveta București - Piatra Neamț la 3 săptămâni. Cât despre locurile turistice descrise de tine… frumoase, unice în felul lor!
”… și-atuncea mă-ntreb ce greșesc io, de nu fac câte 75-100 de votanți, ca alții?!
Nu greșești cu nimic! Nu te învinui pentru faptul că nu scrii despre ficusul artificial din fața recepției sau despre culoarea perdelelor din camera de hotel! Lumea este încă în vacanță, dar, lasă, se întoarce ea, vin zilele reci și-atunci să vezi cum vor sta toți la gura sobei și vor aștepta bancurile tale.
Îți doresc de pe acum aniversare frumoasă în octombrie, atunci când faci 52 de ani! Trebuie să pregătești 52 de bancuri. Le așteptăm!
@iulianic: Ei, nu mă-ntristează lipsa de interes decât dacă am impresia că scriu "bălării", ori, de penibil, da, mi-e frică!
Partea asta, așa -zis haioasă, e un fel de abordare a vieții. Mai toți știm ca viața ne pune tot felul de probleme. Ei, problemele astea le putem rezolva cu dinții strânși sau, mai ușor, mai destins. Eu cred că turismul, înainte de toate, înseamnă distracție. Poate din cauză că-s bărbat nu dau mare atenție la unele amănunte legat de cazare sau de poziția cartofilor în strachină.
Tinerețea mi -am petrecut-o în regim militarizat, pe vremea aia mâncarea era și-atât, nu prea te fandoseai că nu-ți cânta Cleiderman la ciorba de cartofi deshidratați.
Astăzi plecăm în vacanțe pentru a ne relaxa și venim un car de nervi pen'că ospătărița nu era încălțată cu pantofi toc sau pentru că vinul servit nu avea 15• C ci, 17,3.
Și, din cauza asta, nu vedem apusul de soare.
Mă rog, sunt multe de vorbit, nu vreau să abuzez de timpul tău!
Mulțumesc pentru ecou și pentru vot! Te mai aștept!
Sărut mâna, cu respect, Cătălin!
@Yersinia pestis:
nu râd de consul, râd de cargo... mă prăpădesc... (?)... nu?
@Yersinia pestis: Ești fantastic!!! Cu stilul tău, cu bancurile tale, i-am citit și soțului, i'a plăcut ăla cu domn director în balon.....
Am fost de Rusalii pe unde fusesi tu de Paște, dacă ar mai astupa și gropile ar fi perfect (culmea că se făceau unii că asfaltează și erau de la multinațională unde avem și noi un job).
Una peste alta traseul este superb.
Abia am ajuns acasă și repede pe AFA. Microbul...
Toate cele bune.
@ANILU: Eh, frumusețea peisajului ne face să fim mai iertători cu neajunsurile drumului. Ba, chiar că, cu o gropiță, te face să rămâi vigilent.
Bine-ai revenit acasă și, da, ai mare dreptate, intră pa AFA și scrie despre cum a fost! După care și citește ce-au scris alții, mai ales eu! 
Nu-ți mai spun că trebuie să votezi!
Frumos articol și bancul bun! E o mare plăcere lectura articolelor tale!
Mai avem câteva zile de vacanță, până acum nu 11 când încep copiii școala, apoi ne apucăm serios de treabă, de scris și de votat... poate ajungi la 100 de voturi de ziua ta... să te felicit de pe acum să nu îmi scape cumva? La mulți ani, cu sănătate și bucurii!... și dacă îi fi pe fază, îți mă spun încă o dată și în octombrie.
Lacul Roșu este un loc în care am fost de foarte multe ori, atât în tabere de ski când eram mică, cât și în trecere în plimbări de o zi.
La Cheile Bicazului am stat într-un an câteva zile și ne-am cazat la mănăstire, și le-am admirat, parcurgându-le pe jos... le-am gustat!!! De alte multe ori am făcut o ieșire de o zi până la Cheile Bicazului și mergeam apoi pe malul lacului Roșu, să mâncăm ceva și ne întorceam acasă.
Foarte frumoase locurile acestea!
@Dana2008: Mulțumesc pentru ecou , pentru vot și pentru urări, dar, până îmbătrânesc oficial, mai e!
Zona este tare frumoasă și nu foarte scumpă, e o bună alegere pentru un week end!
În general partea aceea de țară este pe nedrept marginalizată ca țintă de turism mai ales din cauza gogoriței cu etnia maghiară, care, dacă vorbești românește ,nu te servește cu nimic!
Wrong answer, oamenii fac comerț, dacă hușuie toți românii ar trebui să-și vândă între ei produsele!
Mie, unuia, NICIODATĂ, de când umblu prin România, nu mi s-a întâmplat vreun neajuns din partea populației de etnie maghiară.
În Iași, da, m-am certat cu moldovenii români, în zona Argeș am plătit una și au vrut să-mi dea alta dar, cu cei de etnie maghiară, niviodată!
Acuma, greșeala noastră este că generalizăm imediat. Poate că cineva, prin România fiind, o fi fost repezit de vreo persoană, de etnie maghiară, sau nu, pe care-o strângea chiloții și de aici un conflictuleț. Dar, cred că ,dacă ai maturitate, nu pățești așa ceva!
Recomand, pe baza experienței personale, turismul în zona unde populația este de etnie maghiară !
Aaa, mie, în Ungaria, mi s-a-ntâmplat să mă rătăcesc în Budapesta și, ca să mă ajute, un tânăr m-a scos, mergând cu mașina în fața mea, așa pro bono .
Iar la Balaton, la o terasă, am fost serviți impecabil, deși chelnerul aflase că suntem români!
De-aia, zic, conflictele cred că apar pe un fond de impolitețe reciprocă exagerată!
Wow, cât am mai scris, gata, tac!
@Yersinia pestis: In situatia in care se afla acest articol si nu este singurul nu stiu ce sa spun ca imi place mai mai mult, imi plac pozele (iar aici ai pus niste poze superbe) dar si articolul, insa cel mai mult imi plac ecourile care fac ca totul sa fie si mai spumos.
Acum o sa spui: Bine, bine dar articolul mai conteaza? Da, este pretextul pentru ecouri
Asa ca din nou... felicitari, votat cu mare drag.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 Lupta cu Codul Roșu. Mișcarea de rezistență de la Cheile Bicazului și insurecția de la Lacul Roșu. Victoria de la Lacul Bicaz — scris în 22.07.24 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Sep.2023 Spectaculoasele Chei ale Bicazului — scris în 26.11.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2022 Pe podurile suspendate din Cheile Bicăjelului — scris în 30.11.22 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Cheile Bicazului, o scurtă plimbare pe jos prin impresionantul Parc Național Bicaz-Hășmaș — scris în 14.11.20 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Cheile Bicazului — scris în 05.10.17 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Cheile Bicazului și stațiunea Lacu Roșu - locuri minunate unde ne dorim să revenim! — scris în 11.05.16 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Jul.2015 Cele mai spectaculoase chei din tara accesibile pe roti si pe picioare — scris în 10.07.15 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată