Muzeele lumii

TIPĂREȘTE

Bogatiile adunate de catre Biserica in perioada imediat urmatoare recunoasterii ei de catre imparatul Constantin I-ul au inceput sa creasca odata cu prima proprietate donate si anume Palatul Lateran ce avea sa ajunga imediat sediul papal. Apoi donatiile au continuat sa curga pentru a se aduna astazi in cadrul celor 13 impresionante Muzee ale Vaticanului.

Stand putin peste o ora la coada pentru a intra in Muzeele Vaticanului am avut timp suficient sa rasfoiesc ghidurile mele de calatorie ca sa aflu cate ceva despre istoria Vaticanului. In sec. al V-lea Papa Simachus (papa intre anii 498 – 514) a construit un palat papal aproape de vechea bazilica Sf. Petru ce a servit ca o alternativa de locuit in afara Palatului Lateran. In sec. al IV-lea Papa Leon al IV-lea construise Zidul Leonin care despartea Vaticanul de Roma si care incadra vechea Basilica St. Petru si vechiul palat.

Asa cum am mai spus si in review-ul anterior, in anul 1378 Papa Grigore al XI-lea a readus resedinta papala din Avignon in Roma dar nu la Palatul Lateran unde fusese pina in anul 1309, inaintea plecarii in Avignon, si nici in vechiul palat de la Vatican deoarece acestea se aflau intr-o stare serioase de degradare. Papalitatea a decis sa locuiasca mai intai la Basilica Santa Maria in Trastevere, iar apoi la Basilica Santa Maria Maggiore. Cel care a dat forma constructiilor pe care le vedem astazi a fost Papa Nicolae al V-lea in jurul anului 1450. Usor, usor, cei care au ocupat Scaunul Sfant au inceput sa construiasca palate si gradini in perimetrul Zidului Leonin, transformand Vaticanul intr-un loc ideal de locuit. Timp de peste cinci secole cladirile s-au inmultit si infrumusetat continuu. Sixtus al IV-lea della Rovere (papa intre anii 1472-1484) a restaurat vechea Calella Magna care astazi ii poarta numele, Iulius al II-lea (papa intre anii 1503-1513) l-a angajat pe Bramante pentru a realiza Curtea Belvedere si logiile Curtii Sf. Damasus pe care Rafael le-a terminat si unde si-a expus frescele. Dupa ce Roma a trecut printr-un jaf devastator in anul 1527, Palatele Vatican au renascut, iar papalitatea a apelat la cei mai de renume artisti pentru a le infrumuseta.

Poate ca ideea unui muzeu care sa cuprinda comorile acestor palate a venit atunci cand Iulius al II-lea (papa intre anii 1503-1513) a expus in Cortile del Belvedere (Gradinile Belvedere) celebra statuie „Laocoon si fiii sai” pentru ca artistii acelor vremuri sa o poata analiza. Insa primul muzeu deschis publicului a fost Muzeul Pio – Clementine infiintat in sec. al XVIII-lea de catre Papa Clement al XIV-lea si Papa Pius al VI-lea. Urmatorii papi au continuat sa expuna colectiile de arta, promovand astfel cunoasterea istoriei artei si culturii. Sa nu uitam ca multi dintre cei care au ocupat Sfantul Scaun au apartinut unor familii foarte bogate ca Medici, Borgia, Chigi, sau Farnese. Astazi aici exista 13 muzee adunate intr-unul singur, iar noi putem vedea tablouri celebre, artefacte antice, basoreliefuri si mozaicuri din epoca romana, sarcofage, sculpturi, inscriptii din cimitire vechi, tapiserii, harti ale vremurilor de mult trecute sau trasurile si automobilele folosite de catre papi de-a lungul timpului.

O sa vorbesc despre Muzeele Vatican in ordinea in care se pot vizita urmand traseul turistic. Desigur ca odata intrat poti alege sa mergi in oricare parte vrei si sa stai cat vrei in oricare dintre muzee. Insa, din teama de a nu pierde ceva, am ales sa urmez traseul indicat pe care in puteti gasi si aici.

Biletul de intrare costa 16 euro si va recomand sa verificati programul muzeului pe site-ul oficial pentru ca eu mi-am adus aminte undeva pe la ora 15 ca acesta se mai si inchide, atunci cand nu vazusem nici macar jumatate din ceea ce imi propusesem. Si sa va faceti programul astfel incit sa includeti si cel putin o ora de stat la coada. In fine, odata intrat m-am dus direct catre „Pinacoteca”. Mi-am dat seama repede ca nu este de ajuns sa citesti cateva rinduri intr-un ghid turistic si sa crezi ca poti intra fara ghid in aceste muzee. Multe alte opere de arta te vor surprinde la fiecare pas, iar despre unele vei afla mult mai tarziu ca se aflau acolo (cand alti colegi de pe site vor vorbi drspre ele si iti vei da seama ca tu le-ai ratat). Am vazut destul pentru o zi insa acum, scriind aceste randuri si consultand si alte site-uri, observ ca am ratat cateva lucruri care ma obliga sa ma reintorc la Vatican.

Pinacoteca actuala a fost comandata de catre Pius al IX (papa intre anii 1922 -1939) pentru a ii folosi ca expozitie pentru colectia sa de tablouri dar si pentru colectiile predecesorilor sai. Printre primii papi care a strins o colectie destul de mare de picturi pe care le-a expus a fost Pius al VI-lea (papa intre anii 1775-1799). Insa mare parte a acelor opere a fost transferata in anul 1797 de catre Napoleon la Paris. Operele au fost insa inapoiate Vaticanului in anul 1815... oare toate? . In cele 18 camere ale Pinacotecii am gasit tablourile expuse in ordine cronologica, incepind cu sec. al XII-lea pina in sec. al XIX-lea. Giotto, Beato Angelico, Perugino, Rafael, Titian, Leonardo da Vinci, Veronese, Sanssferrato sau Caravaggio sunt doar poate cei mai celebrii artisti ai caror picturi le-am gasit aici. Insa numarul artistilor ale caror opere sunt expuse este cu siguranta cu mult mai mare astfel incat este imposibil sa poti sta sa admiri fiecare tablou in parte (in total sunt in jur de 460 de tablouri).

Trebuie sa va rezervati intre 1-2 ore pentru Pinacoteca in functie de cat de interesati sunteti de pictura. Va recomand totusi sa nu ratati:

-Camera 2 unde gasiti “Stefaneschi Triptych” a lui Giotto, o fresca pictata pe ambele parti intre anii 1315-1320;

-Senzationala Camera 8 ce expune opere ale lui Rafael printre care si celebra pictura „The Transfiguration of Christ” realizata intre anii 1518-1520. Tot aici se afla si cateva tapiserii lucrate dupa desenele lui Rafael, tapiserii furate de lancierii care au vandalizat Vaticanul, ajunse in mainile piratilor, ajunse in Franta si intoarse intr-un mod miraculous in Vatican;

-Camera 9 unde puteti vedea senzationala pictura neterminata “St. Jerome” realizata in jurul anului 1480 de catre Leonardo da Vinci, o picture care mi-a placut in mod deosebit;

-Camera 10 pentru Titian si un Veronese;

-Camera 12 unde se afla operele lui Caravaggio printre care “Deposition from the Cross” (Coborarea de pe cruce), o picture la care artistul a lucrat intre anii 1602-1603.

La iesire o sa va intimpine „Adam si Eva in Gradinile Raiului” a lui Wenzel Peter, o pictura surprinzatoare careia pare ca nu-i lipseste nici un animal sau nici o pasare de pe pamint... lei, cai, iepuri, caini, curcani chiar, struti... un kitsch se pare celebru.

Am trecut in muzeul alaturat si anume Muzeul Missionario Etnologico pentru a vedea o colectie de obiecte religioase si vestigii donate de catre misionarii care au colindat peste tot in lume, grupate in functie de provenienta pe patru continente: Asia, Oceania, Africa si America. Initial fondat de catre Papa Pius al XI-lea in anul 1927, muzeul a fost inaugurat in camerele Palatului Lateran, unde a ramas pana in anul 1963. Papa Paul al VI-lea a fost cel care a decis mutarea celor peste 40.000 de piese in Vatican. De-a lungul anilor colectia initiala a fost imbogatita prin donatii sau noi achizitii, astazi numarul obiectelor expuse depasind 100.000. Printre acestea multe piese expuse cele non-catolice sunt poate cele mai interesante. Acestea sunt aduse din Beijing, Nara - capitala antica a Japoniei, Tibet, Indonezia, India si Orientul Indepartat, Mexic, Guatemala sau Nicaragua. Mi-au placut in mod deosebit basoreliefurile unor temple expuse undeva afara (se puteau vedea prin geamurile mari).

Muzeul Gregoriano Profano adaposteste obiecte deosebite din perioadaGreciei Antice pina la sfarsitul Imperiului Roman, rezultatele sapaturilor arheologice ale statelor papale. Muzeul a fost fondat la cererea lui Gregore XVI Cappellari si a fost deschis in anul 1844 in Palatul Lateran. In anul 1960 toate colectiile pastrate in Palatul Lateran au fost transferate la Vatican, acolo unde in iunie 1970 a fost inaugurate o noua aripa dedicate expozitiilor. Cine nu a vazut inca Pantheonul din Atena poate gasi aici cateva fragmente ale fatadei sale. Pe linga statuile sau fragmentele adapostite in acest muzeu am vazut ca o sectie expunea si copii ale operelor grecesti. Pe linga multe basoreliefuri din epoca romana am gasit o multime de sarcofage sau monumente funerare.

In Muzeul Pio-Cristiano am vazut o alta colectie impresionanta de sarcofage unde pe majoritatea apareau sculptati un „el” si o „ea”, adica sotul si sotia decedati si ingropati. Pe un sarcofag erau insa doi barbati, iar pe inscriptia explicativa scria ca se presupune ca erau doi frati. Asta chiar m-a distrat. Ca in zilele noastre nimeni nu a avut curajul sa scrie pe acea inscriptie ceva ce pentru perioada aceea nu constituia o problema de morala. Si in acest muzeu am petrecut aproximativ o ora, fara insa a reusi sa vad decat in fuga majoritatea exponatelor.

Prin Muzeul Filatelico e Numismatico doar am trecut fara a ma opri asupra exponatelor. Chiar daca filatelia a fost una din pasiunile mele in copilarie, am considerat ca nu am timpul necesar pentru a mai ramane in aceste sali.

Am iesit in gradina si tot invartindu-ne pe acolo sa gasim o banca libera am gasit Carriage Pavilion, un muzeu fondat in anul 1973 la cererea Papei Paul al VI-lea. Cred ca putini stiu ca acest muzeu a fost mutat din 16 octombrie 2013 de la Palatul Lateran in Vatican. Oricum putini il gasesc ascuns la subsol, drept urmare eram doar putin peste 10 vizitatori. Inca de la intrare o sa gasiti un televizor unde puteti urmari un film in care sunt prezentate imagini foate vechi din perioadele in care trasurile papale uimeau pe oricine prin grandoare si stralucire. Insa va sfatuiesc sa va opriti cateva momente pentru a urmari o parte a acelui film abia la iesire. Exponatele sunt de exceptie! Berlina di Gran Gala, piesa de rezistenta a expozitiei, a fost construita in anul 1826 pentru Papa Leo al XII-lea. Cu toate ca nu mai avea nevoie de nici un gram de aur, Papa Gregore al XVI-lea, a cerut in anul 1841 sa mai fie adaugate cativa ingerasi aurii si statuetele a doi copii ce tin tiara si cheile care sa reprezinte puterea papalitatii. Aceasta trasura era trasa de 6 cai asa cum o sa vedeti si in expunerea ei. Din anul 1931 trasurile papale au fost inlocuite de automobile. Placutele de inmatriculare ale automobilelor Sfantului Parinte sau ale inaltilor demnitari au trecut numarul si abrevierea SCV (Stato della Citta del Vaticano) cu litere rosii pe un fundal alb, iar automobilele celorlalti locuitori ai Vaticanului au numerele si literele negre pe fond alb. In anul 1976 a aparut si primul "papamobil", un autovehicul off-road alb utilizat de catre Papa pentru calatorii scurte in care sa fie vazut de catre multime. Aici o sa gasiti si Fiat-ul 1107 Nuova Campagnola in care se afla Papa Ioan Paul al II-lea in timpul atentatului din 1981.

Aceasta sala expozitionala a fost printre favoritele mele pentru ca asa cum spuneam, unii sunt pasionati de pictura, altii de sculptura, iar au am descoperit o noua pasiune: papamobilele.))

Am iesit din nou in gradina pentru a ne odihni putin inainte de a intra in Muzeul Pio-Cristiano. Preturile la sandwich-uri, sucuri, cafea sunt ok insa nu sunt deloc gustoase. Sa nu cumparati Pizza Rossa care inseamna lipie cu bulion! Nu, nu cu ketchup! Bulion simplu. Cum eu sarisem peste micul dejun si se facuse deja ora 15.00 am inghitit cateva bucati de Pizza Rosso si un big- sandwich ca sa ma pot tine bine pe picioare pina la iesirea din muzeu. Si lenevind pe o banca, in bataia soarelui, la o cafea si o tigara, am redeschis ghidul de calatorie sa vad ce mai zice despre muzee. Si primul lucru pe care l-am citit a fost: deschis martie-octombrie de la 8.45 la 16.45. Era deja 15.40! Mai aveam o ora pentru a vedea 80% din muzee. Pio-Clementino? Muzeul Egiptean? Capela Sixtina? Camerele lui Rafael? Galeria Hartilor? La ce sa renunt? Habar nu aveam… Am aruncat si cafeaua si tigara, am luat pozitia de start si m-am indreptat rosu la fata catre ceea ce nu rateaza nimeni in Vatican: Capela Sixtina. Urmind acel traseu nu aveam cum sa ratez multe dintre celelalte atractii. Insa a trebuit sa renunt la Muzeul Pio-Clementino, muzeu ce adaposteste poate cele mai de pret sculpture, o parte a Muzeelor Vatican pentru care si venisem.

Asa ca am trecut prin Sala della Biga unde am vazut in treacat Discobolul lui Miron (cu siguranta o copie) dar si un frumos car tras de doi cai datat sec. I e. n...

Am intrat in Galleria dei Candelabri unde se afla candelabre si alte sculpturi peste care am trecut repede, disperat fiind ca odata o sa aud in difuzoare: “Muzeele se inched in jumatate de ora. Va rugam sa va indreptati catre iesire. ”. Deodata m-am linistit gandindu-ma ca nu am ce face altceva decat sa renunt la programul pentru a doua zi, ultima dealtfel in Roma, si sa mai dedic inca o zi Muzeelor Vaticanului. Era deja ora 16.00. Ce mai puteam face in jumatate de ora? Strasnica idee a fost aceea a unui prieten din grup de a intreba totusi un om de paza despre ora la care se inched muzeele: “ora 18, insa va rugam sa va indreptati catre iesire la 17.30”. Huuuh!!! Timp destul! Si uite asa riscam sa alerg ca un nebun catre Capela Sixtina fara sa mai vad nimic pe parcurs. M-am linistit, am scuturat gleznele si am plecat mai departe muuult mai linistit.

In Galeria degli Arazzi am gasit o serie de tapiserii flamande (care se deosebesc de cele expuse in Pinacoteca). Si acestea apartin lui Pieter van Aelst, sunt facute dupa pinzele lui Rafael si au acoperit partile inferioare ale Capelei Sixtine.

Galeria delle Carte Georgafiche este Galeria Hartilor, o alta atractie majora a Muzeelor Vatican. In cei 120m cat au aceste galerii sunt expuse multe harti care se vad parca intr-o oglinda in decoratiunile tavanelor. Hartile au fost desenate intre anii 1580 - 1585 de catre Antonio Dantifresce indrumat de catre fratele sau, geograful Ignazio Danti. Si nu uitati sa priviti tavanul! S-ar putea sa uitati de harti!...

Usor, usor am ajuns si la cele cateva apartamente deschise publicului. Primul este Apartamentul Papei Pius al V-lea, papa intre anii 1566-1572. Insa nimic interesant. Cateva tapiserii si picturi pe care nu am avut posibilitatea sa le admir. Deja lumea incepe sa se inghesuie, grupurile parca se inmultesc dintr-o data, fiecare ghid vorbeste pe limba lui. Asa ca de aici incepe sa se formeze un cordon pe care este greu sa-l mai depasesti. Esti nevoit sa mergi in ritmul lor, sa te salti pe varfuri ca sa mai vezi ceva.

Sala Sobieski si-a luat numele de la pictura ce domina, o opera a pictorului polonez Jean Matejko in care este reprezentata victoria Regelui Poloniei Ioan III Sobieski impotriva turcilor din anul 1683... pictura foarte incarcata care iti necesita timp pentru analizare. Desigur nimeni nu mai are rabdare pentru ea... urmeaza Camerele lui Rafel si Capela Sixtina. Imediat dupa Salla dell’Immacolata aflata in Turnul Borgia urmeaza Camerele lui Rafael.

Stanze di Raffaello sunt 4 camere de receptie, partea publica a apartamentelor papale, pictate de catre Rafael la cererea Papei Iulius al II-lea. Dupa ce Iulius al II-lea a murit, succesorul sau, Papa Leon al X-lea, l-a oprit pe Rafael sa isi continue lucrarea pina la moartea pictorului in anul 1520 (Rafael a murit la numai 37 de ani, exact in ziua in care se nascuse, 6 aprilie). Gianfrancesco Penni, Giulio Romano si Raffaellino del Colle, toti elevi ai lui Rafael, au continuat lucrarile si le-au dus la finalizare. Poate este interesant de stiut si faptul ca nici la Vatican nu se intra oricum…sau mai bine spus in gratiile papei. Rafael era ruda apropiata cu Donato Bramante, arhitectul Basilicii Sfantul Petru. Probabil ca Bramante a pus o vorba buna atunci cand Rafael, la numai 25 de ani, a ajuns la Vatican, in gratiile Papei Iulius al II-lea.

Stanza dell’Incendio del Borgo (Camera incendiului din Borgo) a fost pictata intre anii 1514-1517. Borco era un cartier din apropierea Vaticanului, iar Papa Leon al IV-lea este reprezentta inchinandu-se pentru a stinge focul ce se aprinsese in acest cartier. Pe linga peretii absolut uluitori, pictati in mare parte de catre ucenicii lui Rafael, nu ratati picturile de pe tavan care ii apartin lui Perugino.

Stanza della Segnatura este poate cea mai indragita dintre toate camerele. Aceasta camera a fost pictata intre anii 1508-1511, iar Rafael si-a aratat intregul talent mai ales in "Scoala din Atena", o fresca cu dimensiunile 500 cm x 770 cm. Printre personaje puteti gasi pe Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel dar sip e Rafael (dupa parerea celor care au analizat mai atent fresca). Mie mi-a fost destul de dificil sa analizez foarte atent fiecare parte deoarece vizitatorii impingeau din directii opuse parca hotariti sa se omoare intre ei. Totusi cu putin efort am putut ajunge intr-un colt pentru a admira aceasta capodopera parca tridimensionala.

Stanza di Eliodoro (Camera lui Eliodor) a fost pictata intre anii 1511-1514, iar in Sala di Costantino (Camera lui Constantin), pictata intre anii 1517-1524, elevii lui Rafael au reprezentat, pe baza desenelor artistului, victoria crestinismului asupra cultelor pagine si o parte dintre victoriile si din viata imparatului Constantin I-ul.

Nu puteam spune ca dupa ce vazusem Camerele lui Rafael nu imi mai trebuia nimic. Urma bomboana de pe tort, Capela Sixtina. Dar pina acolo mai aveam de vizitat si Apartamentele Borgia, apartamente de la care aveam asteptari mai mari. Ma interesau in mod deosebit deoarece cand plecasem de acasa tocmai terminasem de vizionat Sezonul 2 din “The Bogrias”, serial pe care il recomand tuturor. Apartamentele ori nu aveau toate camerele deschise ori nu prea au prin ce sa impresioneze. Au apartinut Papei Alexandru al III-lea, sau Rodrigo Borgia, ca loc pentru petrecerea timpului sau liber. Despre Rodrigo Borgia se stiu destule lucruri si mai toate duc cu gandul spre orice dar nu catre un papa. In aceste camere a fost amenajata initial Pinacoteca Vaticanului mutata in anul 1932 in Noua Pinacoteca (si actuala).

Oricum stiindu-ma atat de aproape de Capela Sixtina nu am mai pierdut vremea si am intrat in sala in care ma asteptam sa cad pe spate, sa raman mut, sa fiu uluit. Insa daca vrei sa vezi picturile de pe bolta trebuie obligatoriu sa-ti cumperi un album pe care sa-l studiezi acasa. Mie mi s-a parut ca se afla la o inaltime la care iti este imposibil sa le admiri (cam 21m, fara aproape 2 metri ai vizitatorului, tot ramin 19 m distanta). Capela este luminata doar natural prin 12 ferestre sau cel putin asa era in acea zi, cu toate ca am vazut, undeva sus, montate niste reflectoare. Asa ca nu am putut decat sa regret ca alergasem toata ziua aproape, trecind mult prea repede prin toate celelalte camerele pentru a avea timp sa admir opera unuia dintre preferatii mei (in ceea ce priveste sculptura), Mr. Michelangelo. Podeaua despre care auzisem ca este si ea deosebita si care era mult mai aproape ca sa o admir era ocupata 100% de turisti. In plus, dupa 5 minute de privit in sus, dupa o zi intreaga de stat la coada si umblat de nebun dintr-o camera intr-alta, simteam cum atat gatul cat si spatele si picioarele mi se frang. Am luat un loc si asa am reusit sa ma bucur 10 minute de ceea ce vazusem in atatea carti sau filme. Este foarte greu sa cuprinzi cele peste 3000 de personaje pictate si probabil ca multi isi focuseaza, ca si mine, privirea catre ”Crearea lui Adam”. Impresia generala a fost ca mi-as fi putut rezerva numai 20-25 de minute pentru aceasta capela. Ca ea nu este pusa in valoare nefiind iluminata artificial. Si ca Michelangelo (atat cat am putut vedea) exceleaza si in picture ca si in sculptura. Si poate ca am admirat cu mai mult drag aceasta capela si datorita faptului ca am citit cartea si am vazut si filmul “Agonie si Extaz” si stiu in ce a constat acea munca, ce a implicat si in ce conditii a fost dus la final proiectul.

Mai aproape si mai usor de admirat decat bolta se afla ”Judecata de apoi” pictura dezvelita de catre Papa Paul al II-lea la data de 31 octombrie 1541 si pentru care Michelangelo a fost invinuit de imoralitate, obscenitate si blasfemie. Dupa moartea sa, Daniele da Volterra – unul dintre elevii sai, a fost insarcinat sa acopere organele genital ale celor peste 300 de personaje. Intre anii 1981 - 1994 Capela Sixtina a trecut printr-un riguros proces de restaurare, iar o parte a vesmintelor sau ale frunzelor de vita de vie au fost din nou date jos.

Deci va recomand sa plecati oarecum documentati catre bolta Capelei Sixtina ca sa stiti de unde incepe “povestea” (cu “Separarea luminii de intuneric”) si cum continua, sa va luati ochelarii de vedere la voi si la iesire sa cumparat un DVD sau un album pentru a privi acasa ce tocmai ati vazut… cu ochii vostri. Sa nu uitati de “Judecata de Apoi” si nici de ceilalti pereti ai capelei pentru care au lucrat mai toti artistii acelor vremuri: Perugino, Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli, Pinturicchio, Pietro di Cosimo sau Bartolomeo della Gatta. Aceste picture au fost impartite in trei mari perioade importante ale crestinatatii: de la Facerea lumii si pana la darea Celor zece Porunci, de la Moise si pana la Nasterea lui Isus si perioada crestinismului, de dupa Isus Cristos. Prima slujba tinuta in Capela Sixtina a fost oficiata in ziua de 9 august 1483, iar capela a ramas si astazi locul in care se tin sedintele in urma carora se alege urmatorul papa.

Plecand din Capela Sixtina am mai trecut prin cateva sali in care nu am mai avut puterea sa ma opresc si sa admir ceva. Dupa cateva minute petrecute la standurile de souvenir-uri am ajuns si la celebra scara in spirala pe care, spre norocul meu, trebuia sa cobor. Scara a fost construita in anul 1932 de catre arhitectul Giuseppe Momo si este daca nu o minune cel putin o frumusete a arhitecturii.

Era exact ora inchiderii atunci cand am iesit din Muzeele Vatican. Cu toate ca mai aveam timp suficient pentru a ne mai plimba prin Roma, pasii ne-au purtat catre casa. Salile din Muzeele Vatican pe care le vizitasem masoara peste 7 km in linie dreapta. Asa ca ori o plimbare prin oras, ori o plimbare prin muzee este cam acelasi lucru. M-am trintit direct in pat si am adormit gandindu-ma la multe dintre piesele sau picturile care ma impresionasera in muzee. Urma o noua zi in Roma, ultima, un nou tur de forta. Cu toate frumusetile orasului, o vacanta in Roma este cu siguranta incomplete fara o vizita in cele mai spectaculoase muzee ale lumii.

---

VIZUALIZĂRI: 4544 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI