'Natura si cultura nu aduc ghinion... '

TIPĂREȘTE

An de an, toamna, Sinaia imbraca cu fala haine din vremuri apuse, incercand sa reconstituie perioada de glorie dintre cele doua razboaie mondiale. Este deja o traditie, festivalul “Sinaia de-altadata”, se mandreste cu saisprezece editii pana in prezent si constituie totodata cel mai important eveniment al orasului regal de la poalele Bucegilor. Din diverse motive, pana anul trecut, nu am reusit sa ajung in Sinaia la ceas de sarbatoare dar, vazand titlurile de afis mi-am spus ca este musai sa ajung, macar pentru spectacolul trupei Masca daca nu si pentru restul atractiilor.

Ne-am inarmat cu rabdare si am plecat spre Valea Prahovei cu inima stransa la gandul traficului infernal devenit la fel de celebru ca maiestuosul castel Peles. S-a circulat totusi nesperat de bine pentru o zi de duminica, doar la intrarea in oras circulatia era gatuita. Stiam ca traficul auto este interzis in centrul orasului unde era permis doar accesul pietonal si am lasat masina aproape de iesirea spre Bucuresti. De departe, insa, Sinaia parea sa fi luat foc, invaluita fiind de un fum gros si un miros patrunzator de gratare incinse. Deja imi scazuse putin elanul pentru ca, trebuie sa recunosc, manifestarile campenesti cu bere si mici nu sunt preferatele mele desi, probabil, isi au rostul lor.

Ne-am facut cu greu loc printre mesele intinse de-a lungul bulevardului Carol. Nu stiu daca numarul mare de petrecareti se datora fripturilor apetisante, kurtosilor, butoaielor cu vin si bere sau motto-ului festivalului: “Invinge-ti frica de cultura/Iesi din casa, /Natura si cultura nu aduc ghinion…. ”

Cert este ca puteai gasi cam tot ce iti dorea inima in materie de specialitati culinare: de la traditionalii mititei la sarmalute, bulz, carnaciori de tot felul, la fripturi mai pretentioase. Am inghitit in sec si ne-am continuat drumul spre expozitia de masini de epoca ce stateau frumos randuite in capatul bulevardului. Erau atat masini civile cat si militare, impecabil intretinute, ce straluceau pur si simplu. Era aglomeratie mare in jurul lor, toata lumea vroia sa faca poze, nu ma pricep la marci, am retinut doar un Ford, dar toate erau adevarate bijuterii. Apoi am fost martori la o scurta trecere in revista a gardei militare, un lucru inedit pentru mine. Foarte mult mi-au placut si panourile uriase din panza intitulate „Stiati ca” de unde am aflat, de pilda, ca Sinaia a fost declarata comuna urbana in anul 1880, ca in anul 1913 a fost inaugurat Casinoul sau ca printre invitatii reginei Carmen Sylva la Castelul Peles s-au numarat Vasile Alecsandri si I. L. Caragiale (eu stiam doar de George Enescu).

Insa boxele date la maxim ne-au indepartat si am intrat in Parcul Ghica. Aici era mai liniste, era o adevarata placere sa te plimbi pe alei si sa asculti muzica de la fanfara din foisor. Am facut si un filmulet dar, din pacate, nu avem cum sa il ascultam impreuna.

Spre surprinderea mea, in parc am gasit si o expozitie temporara a Muzeului de Cinegetica, asemanator cu cel de la Cornu, doar ca de dimensiuni mai reduse. Doamna muzeograf de aici a fost foarte amabila, ne-a dat informatii despre tot ce am putea sa mai vizitam si ne-a spus cateva cuvinte si despre muzeu, despre felul cum sunt realizate exponatele. Am vazut aici capra neagra, pasari de munte dar si ursul brun, insa acesta din urma nu era impaiat, era confectionat artificial.

Un obiectiv din Sinaia care nu trebuie ratat este

Casinoul, o cladire eleganta care are elemente comune de arhitectura cu cel din Monte Carlo. La intrare, afise cu doua expozitii: una permanenta, a artistului Augustin Costinescu si una temporara, a pictoritei Ruxandra Papa. Am pasit cu sfiala in holul impunatorului edificiu si, nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca accesul era liber. De aici am trecut in „business lounge”, o incapere eleganta decorata cu mult rafinament in nuante de gri, verde si bordeaux si cu tablouri ce aminteau de pasiunea regilor pentru echitatie.

Picturile lui Augustin Costinescu erau expuse in sala „Nicolae Grigorescu”. Am putut admira aici peisaje din Grecia, scene din viata pariziana dar si numeroase nuduri, scene de vanatoare, toare realizate in culori vii, punandu-se accent mai mult asupra formei, as spune eu. Total diferita este colectia Ruxandrei Papa care m-a impresionat in mod deosebit. Expozitia era cu vanzare dar preturile erau totusi destul de mari, in jur de 1.000 euro pentru un tablou. Panzele artistei sunt cu precadere abstracte, in culori pale si te invita la o calatorie intr-un univers dominat de umbre si simboluri specifice suprarealismului. Pentru cateva clipe m-am detasat complet de lumea reala incercand sa descifrez mesajul ascuns al simetriei obiectelor sau al formelor al caror contur abia il ghiceam. Intotdeauna m-am intrebat la ce se gandeste artistul cand picteaza chiar daca stiu ca totul tine mai mult de o stare de spirit si poate ca uneori este si o provocare pentru omul de rand.

Am parasit expozitia, fascinata de lumea ireala a picturilor Ruxandrei Papa dar am continuat calatoria simbolistica alaturi de „Gardienii” trupei Masca care au oferit un spectacol plin de savoare si umor fin, o satira la adresa gardienilor publici care cred ca au un rol important in promovarea culturii. Spectacolul m-a cucerit de la bun inceput cu inconfundabilele melodii Paloma Blanca, Kalinka, Nopti la Moscova, Ciobanas cu 300 de oi, Banana Joe dedicate diferitelor nationalitati. Actorii isi schimbau costumele pe scena, totul se intampla la vedere si era o simbioza perfecta intre muzica, dans si coregrafie. A doua parte a constat din baletul „Cotofana hoata”, un moment de dans impresionant unde artistii au dat ce era mai bun din ei. A fost un spectacol deosebit, aplaudat indelung de cei prezenti iar cei mai indrazneti au reusit sa isi faca si fotografii alaturi de maestrul Mihai Malaimare.

Cuvintele mele sunt prea sarace pentru a exprima admiratia fata de munca uriasa care se ascunde in spatele acestui spectacol complex si care se vede in miscarile precise si in acelasi timp elegante ale dansatorilor in acord deplin cu muzica.

Am plecat din Sinaia cu sufletul incarcat de culoare si sunet si sper sa revin si anul acesta. Stiu, acum, ca dincolo de aglomeratia inerenta unui festival de o asemenea amploare si care la inceput m-a intimidat, Sinaia isi are farmecul sau, trebuie doar sa privesti atent in jur.

---

VIZUALIZĂRI: 1658 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI