Visul unei nopti de vara - o plimbare in largul marii

TIPĂREȘTE

Sa zbori printre nori urmand visul lui Icar, sa plutești in voie pe luciul apei (aici nu stiu visul cui a mai fost, dar al meu este in mod sigur), ce poate fi mai frumos si ce-ti poti dori mai mult? De zburat am tot zburat cu avioane mai mici sau mai mari, supraetajate sau nu, nu am avut curaj insa de o parapanta si nici nu prea ma vad pe acolo, de plutit pe luciul apei cum mi-as dori eu adică intr-o croaziera este un vis încă neîmplinit, astfel incat când am aflat de aceasta posibilitate de a ieși cu o ambarcațiune pe mare in larg și sa mai și fim noi navigatorii mi s-a părut ceva deosebit si de neratat. Amanunte nu stiam si chiar nu ma interesau, ma interesa finalizarea ideii doar ca mai exista un factor care ne putea pune frana.

Vremea ne dădea spaime tot mai mari ca si acest vis ar putea eșua si nici macar nu voiam sa ma gandesc la asta. Cum însă oamenii buni au parte de noroc, așa mi s-a întâmplat si mie, astfel încât după micul dejun savurat la restaurantul hotelului Europa unde eram cazați si despre care am scris aici ne-am îmbarcat in autocar și am plecat spre Limanu. Drumul destul de liber, am ajuns acolo destul de repede (dupa o oprire la un supermarket si aprovizionat cu apa pentru toata lumea).

Dar sa va spun cum se ajunge in acest port (LifeHarbour Limanu), după ce ieșiți din Mangalia se face un drum la dreapta spre Limanu, și apoi trebuie sa fiți foarte atenti deoarece o sa întâlniți un indicator destul de micuț care va îndreaptă pașii (in fine cauciucurile ca doar nu o sa mergeți pe jos) spre destinația finala adică Life Harbour, adresa oficiala lifeharbour.ro

Daca intrati pe saitul indicat mai sus o sa vedeti si un filmulet de prezentare pe care urmarindu-l imi aduceam aminte inca o data de ceea ce am simtit atunci.

Sa revenim insa la ceea ce am facut noi, dupa ce ne-a lasat masina in parcare (nu e neaparat ceva amenajat) am coborat spre port unde mai multe veliere își așteaptă musteriii.

Dar lucrurile nu sunt însă așa de simple cum par, am fost invitati mai intai intr-o sala speciala pentru un scurt instructaj pe care nu l-a facut un personaj foarte pitoresc (o sa-l vedeti in poze) pe nume George.

Lucruri generale precum prova si pupa le stiam, dar despre babord sau tribord pe care le stiam ca si cuvinte insa nu stiam care in ce parte este. Si au mai fost si alte explicatii pe care pentru o mai buna intelegere ni le-a si desenat :). Acum stau si ma gandesc ca totusi in toate timpurile desenele sunt explicatiile pe care le intelegem cel mai bine :).

A urmat repartizarea in barci, normal eu pentru ca eram cutu schiop incercam sa pornesc mereu prima ca sa nu ajung chiar ultima, astfel incat la prima barca am si sarit (vorba vine) in ea, impreuna cu alti 7 colegi.

Barca noastra Oceanis 38, una foarte draguta dar si scumpa (175000 euro) conform proprietarului sau (Ionut care a fost si skipper-ul nostru) nu stia cat de apreciata va fi dar ne astepta cumintica.

Am stat pe punte, insa nu m-am putut abtine sa nu cobor si sub punte sa fac poze (normal, dupa mine au coborat si colegii mei). Imi plac tare mult aceste barci, care seamana cu niste rulote doar ca sunt pe apa :) si imi place mai ales organizarea spatiilor avand in vedere si balansul barcilor, si cred ca cel mai bine o sa vedeti in poze, pot spune ca era locul perfect pentru o familie cu doi copii (adica 4 locuri de cazare), un “living” si o bucatarie “open-space” :) cu tot ce trebuie, si aici ne-a si spus ca aragazul are niste sisteme de asigurare a orizontalitatii, toaleta si probabil altele pe care la o sumara inspectie nu le-am depistat.

Normal ca pe toata durata calatoriei (cred ca au fost mai mult de 2 ore) l-am chiaunit pe Ionut cu intrebarile noastre, astfel incat am aflat si ce meserie are, de unde a pornit cu aceasta pasiune, competitiile la care participa, cum e mai bine sa procedezi ca sa ai o barca sau sa conduci o barca. Normal ca nu am sa imi cumpar o barca deoarece am aflat ca este mult mai confortabil sa inchiriezi o barca (cam 2000 euro pe saptamana) si poti sa o conduci tu, sau sa-ti iei un skipper care costa 50-75 euro/ zi. Un curs de navigare dureaza cateva zile si e acoperitor pentru navigari mai usoare si tot felul de astfel de minuni. O sa va mai povestesc cate putin pe parcursul drumului nostru.

Pentru ca inca nu eram pe mare calatoria noastra a avut la baza deplasarea motorizata, urmand insa un anume drum (marcat) deoarece adancimea apei sub barca trebuia sa fie de cel putin 2 m. Barca se conduce foarte usor si rand pe rand am condus fiecare. In fine mai aveam si norocul ca erau 2 timone astfel incat Ionut putea corecta oricand (era insa atent si ne spunea din timp ce manevre sa facem). Concluzia tuturor a fost unanima, se conduce mai usor decat o masina.

In momentul in care barca a intrat in mare am ridicat una dintre panze si atunci am simtit ca totul se transforma.

Pot sa va descriu sentimentul? Pot doar sa incerc pentru ca ceea ce am simtit a fost deosebit si nu poate fi decat trait. Sa simti aerul fluturand prin par iar razele soarelui jucandu-se cu valurile marii, sa ai senzatia ca poti atinge orizontul si ca toata lumea e a ta, sa te simti ca o frunza pe care vantul o poarta unde vrea el, sa admiri stralucirea si culoarea apei era tot ce-mi puteam dori mai mult.

Dupa ce Ionut a deschis vela a oprit motoarele iar navigarea (chiar pana la intoarcerea in port) s-a facut cu ajutorul vantului. O ambarcatiune actionata doar prin vele este putin altfel de manevrat, trebuie sa tii cont de directia vantului si directia de deplasare, si multe altele, nu vreau sa intru mai mult in amanunte ca sa nu gresesc si sad au aici peste un navigator care sa rada in hohote de mine, interesant insa din cele spuse de Ionut ca atunci cand te deplasezi fara motor (doar cu velele) trebuie sa-i anunti pe cei din jurul tau ca faci asta arborand anumite semne (ne-a spus asta cand fiind in paralel cu o ambarcatiune actionata cu motor i-a spus ca nu are motorul pornit dar nu a mai arborat semnele).

Am avut noroc ca nu a mai plouat (foarte usor la intoarcere au fost 2-3 stropi), nu a batut nici soarele puternic si nu au fost nici valuri care sa ne puna in pericol deplasarea.

Normal ca pe toata durata deplasarii Ionut ne spunea ce se mai gaseste in jurul nostru, am vazut ambarcatiuni militare (pe unele chiar se faceau exercitii), am vazut si santierul naval dar si o epava, am vazut chiar si ambarcatiunile lui Ceausescu.

In final am tras concluzia (de fapt ni se spusese asta) ca intradevar plecarea din loc si revenirea la mal sunt cele mai greu de executat, in rest in larg e mult mai simplu.

Pana ce ne-am strans cu totii la mal am mai avut ceva timp la dispozitie sa studiem ceea ce se mai afla pe acolo astfel incat am vazut posibilitatea de a fi cazati acolo, nu am vazut cum arata camerele dar pe sait ele arata foarte frumos. Am vazut si un restaurant (cu mese in interior dar si afara) si bar destul de bine aprovizionat iar sala in care fusesem noi instruiti putin acum avea cursanti ceva mai adevarati care urmau sa-si ia licente de navigatori.

De aici am plecat (infometati rau de tot) spre Pescaria lui Matei, despre care am scris aici.

Daca mi-a placut? Este greu de spus in cuvinte (nici daca as desena nu ar iesi mai bine) dar senzatia pe care o traiesti in larg mai ales, cand nu mai auzi motorul mergand, cand plutesti ca o coaja de nuca in bataia vantului este ceea ce imi doream cel mai mult. Si tot timpul imi rasuna in urechi melodia lui Rod Stewart pe care il rog pe web sa o insereze ca fond muzical si care este probabil prima varianta a acestei melodii dar si cea mai frumoasa https://www.youtube.com/watch?v=FOt3oQ_k008

Calatorii line tuturor.

---

VIZUALIZĂRI: 1379 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI