Etna in Sicilia – al patrulea port in care am debarcat in croaziera pe Mediterana - partea a doua -

TIPĂREȘTE

Etna in Sicilia – al patrulea port in care am debarcat in croaziera pe Mediterana

- partea a doua - (pentru partea I: click aici)

20.10.2011

In dimineata zilei de 15 septembrie 2009, la ora 09.00, asa cum era indicat in pliantul pe care il primisem in cabina, am ajuns in Sicilia, la Catania.

De pe vas ni se puneau la dispozitie mai multe excursii ce se organizau din acest port sau puteam sa preferam sa mergem pe cont propriu prin oras sau imprejurimi. Portul este chiar la marginea orasului si este bine legat de centru prin autobuze. Acum nu stiu cat de regulat merg aceste autobuze, avand in vedere aglomeratia imposibila de pe strazile acestui orasel.

De pe vas puteam opta pentru una dintre urmatoarele excursii:

1. Taormina – 4 ore (49 euro / adult sau 34 euro / copil);

2. Etna – 4 ore (47 euro / adult sau 33 euro / copil);

3. Siracusa & Ortigia – 6 ore (76 euro / adult sau 53 euro / copil);

4. Transfer pe plaja din Catania – 4 ore (45 euro / adult sau 32 euro / copil);

5. Catania si stilul baroc – 4 ore (42 euro / adult sau 29 euro / copil).

Am ales a doua excursie, deoarece doream foarte mult, atat eu cat si fiul meu, sa vedem un vulcan de aproape. Asta nu o mai facusem niciodata pana atunci.

Asadar, am fost repartizati la autocarul numarul 3 si la ora 09.00 punct am coborat de pe vas. Ne-a luat in primire ghida noastra vorbitoare de limba engleza, asa cum optasem la inscriere. O tipa foarte volubila si draguta, dar cu un accent… ingrozitor. M-am straduit sa descifrez engleza ei, dar totusi femeia nu era lipsita de bunavointa si ne amintea din cand in cand ca, in cazul in care vorbeste prea repede, sa o intrerupem.

Etna, un vulcan activ de peste 6000 de ani, este situat la altitudinea de aproximativ 3340 metri. Zic aproximativ deoarece, datorita deselor eruptii, inaltimea vulcanului comporta diferente in mod frecvent. Etna este unul dintre cei mai activi vulcani ai planetei si erupe de cel putin 4 ori pe an. Totusi, in fiecare zi fumul se ridica deasupra Siciliei, semn ca vulcanul nu doarme niciodata. Si cu toate acestea, desi de numarate ori vulcanul a facut mii de victime, zona de la poale este foarte, foarte populata. Poate si datorita faptului ca solul, avand in vedere magma pe care vulcanul o aduce continuu la suprafata, este foarte fertil, fiind propice culturilor de vita de vie, maslini si pomi fructiferi... In zona vulcanului Etna turismul este foarte dezvoltat. Practic intreaga regiune este declarata parc national. In zona se gasesc partii de schi foarte cunoscute si apreciate de schiori, deservite de un teleferic. Ghida nostra ne-a spus ca in urma cu cativa ani telefericul fusese distrus de una dintre eruptii, dar acum era refacut si perfect functional.

Stiam ca ultima eruptie a vulcanului Etna avusese loc cand pasageri de pe MSC erau in vizita la unul dintre cratere. Dealtfel, am vazut si un reportaj pe National Geografic referitor exact la acest moment, surprins pe camerele de filmat chiar de catre pasagerii vasului respectiv. Pentru a ajunge la vulcan, nu exista transport in comun. Trebuie sa cumparati o excursie sau sa faceti traseul cu masina sau pe jos. Se organizeaza excursii, atat cu autocarul, cu jeep-urile cat si pe jos, toate cu ghid. Accesul peste limita de 1900 metri nu este permisa fara ghid autorizat, datorita pericolului foarte mare.

Drumul nostru cu autocarul a traversat Catania. Exista indicatoare catre vulcan, asa ca nu este posibil sa nu nimeriti drumul. Atata tot ca este atat de multa aglomeratie, incat pur si simplu obosesti inainte sa parasesti Catania.

Aveam sa mergem cu autocarul pana la locul de parcare ‘’Etna nord’’, acolo de unde aveam mai multe variante: sa mergem pe jos pana la cele doua cratere din zona, sa luam telefericul sau un jeep (contra cost) pana la craterul Sapinza. Ar mai fi fost si varianta pe jos, dar dura in jur de 5 ore si nu ne-am fi permis atat timp. Drumul cu autocarul a fost serpuit, printre sate initial, pentru ca apoi sa mearga pe pantele vulcanului. Solul, in jur, era negru inchis. Din loc in loc fasii galbene, rosiatice sau verzui, semn ca acolo vulcanul adusese la suprafata minereuri diverse. Pamantul in jur parea proastpar arat sau… mai degraba proaspat sapat, dar fara a avea o ordine. Rascolit! da, exact acesta este cuvantul: pamantul era rascolit!

La un moment dat, in stanga noastra ghida ne-a aratat acoperisul unei case. Acesta se afla la nivelul solului. Era de fapt ceea ce se mai vedea dintr-o casa care fusese acoperita de lava vulcanului, de curand. Va dati seama, la fiecare eruptie, daca lava acoperea soseaua serpuita, urmau ore, zile de munca pentru a o degaja. Drumul in sine nu dureaza mai mult de 30 - 40 de minute. Peisajul este parca de pe alta planeta. Dupa ce se depaseste linia satelor, tot ceea ce ramane in jur este solul negru, framantat si cerul. Exista doua zone strict delimitate: zona pe unde a fost de curand lava vulcanica proaspata si zona care a scapat de parjol. Prima zona: niciun arbore. Nimic! Rare plante mici, care par ca au ajuns acolo din intamplare. Nu ca nu ar fi acolo locul lor. Dar… pur si simplu nu se poate sti pentru cat timp. Pana la urmatoarea eruptie?! Cealalta zona, cu arbusti inverziti. Cu viata. Totusi, nici aici nu se stie pana cand.

Pe drum, am oprit pentru 15 minute undeva cam la jumatatea drumului. Pe partea dreapta era o parcare improvizata de unde aveam o panorama superba asupra Cataniei si a Mediteranei. Si… bineinteles, nelipsitii comercianti cu suveniruri. Am continuat apoi drumul serpuit pe pantele vulcanului si am ajuns pe versant exact in partea opusa celei din care plecasem. Acolo se afla o parcare imensa, amenajata si cateva localuri unde pe langa mancaruri diverse pot fi achizitionate tot felul de suveniruri si bauturi locale. Ceea ce mi-a placut foarte tare era un domn, care sculpta in roca vulcanica, usor modelabila, diverse figurine mai mult sau mai putin abstracte.

Ghida noastra ne-a dat program de voie, ceea ce pentru mine a fost o gura de oxigen mai mult decat necesara. Cum stateam in parcare cu spatele inspre directia din care venisem, in stanga se afla un crater foarte inalt si abrupt, iar in dreapta un crater usor accesibil si imens ca diametru. Nu sunt acestea singurele cratere. Dar erau cele mai accesibile din punct de vedere al timpului, pentru noi. Am ales cu fiul meu sa escaladam prima data craterul cel mai inalt si apoi sa mergem la craterul mai putin accidentat si mai mare. Asa ca: in sus! acolo era directia!

Urcusul este aproapte verical pe o panta inclinata cam la 70 de grade, pe un teren absolut miscator, alcatuit din bucatele de lava nesedimentate intre ele. Adica daca nu esti atent, poti sa o iei la vale cu succes, prin alunecare, nicidecum prin rostogolire. Rostogolirea ar fi fost pasul numarul doi.

N-as fi dorit sa fiu in situatia nici de a aluneca, nici de a ma rostogoli. Asta presupunea incaltari adecvate si conditie fizica destul de buna. Le aveam pe amandoua, asa ca nu am avut probleme cu urcusul.

Era uimitor cum acele bucatele mici de lava puteau sa aiba patru nuante: negru, rosu, galben sau verde, in functie de mineralele aduse afara de lava, la eruptie. Roca era usoara si friabila. Am adus acasa, va dati seama, cate o bucatica din fiecare… Copil, nu? e mai bine sa fim cat mai mult timp copii, zic eu!!

Dupa aproximativ 15 minute de urcus pieptis, am ajuns sus, la marginea craterului. IMENS!!! Cu un diametru de peste 100 metri si o circumferinta pe masura, craterul chiar impresiona. In fata, urma drumul catre un alt crater, mai indepartat si zeci de calatori se vedeau minusculi ca niste furnicute in sir indian. Asa inactiv cum era in acel moment, craterul propriu zis arata ca o adanca si imensa caldare. Cateva smocuri de iarba razlete, isi faceau loc in solul fertil. Probabil, daca nu cumva o alta eruptie le-ar fi parjolit, ajungeau sa acopere toata caldarea curand, caci solul vulcanic este deosebit de fertil.

Va puteti da seama ca am facut inconjurul craterului, nu?

Ei bine DA!! doar de asta venisem. Am admirat de sus privelistea catre parcare si celalalt crater aflat acolo. Am admirat in sus maretia vulcanului…

Dupa ce ne-am saturat de privit si de simtit, am luat-o in jos caci aveam de vazut si celalalt crater. La coborarea a fost mai greu. Evident. Totul aluneca sub picioare, centrul de greutate era in alt loc, sub picioarele noastre erau milioane de bucatele de lava, asadar aveam toate sansele sa alunecam…. Dar am avut noroc si nu am facut-o. Cand am pus piciorul pe sosea, adica pe ceva stabil, sa stiti ca m-am simtit foarte confortabil!! Am traversat soseaua si am ajuns la celalalt crater. Acesta chiar ca este imens. Adica nici nu gasesc cuvantul, ce sa zic? cred ca avea un diametru de peste 500 de metri. Caldarae acestui crater nu era atat de adanca cum era cea a celui de la care tocmai coborasem. Dar impresiona prin marime!! Va spun, este greu sa poti descrie ceea ce a creat natura acolo. In plus, azi poate sa fie intr-un fel si maine in cu totul alt fel. Acolo totul este intr-o permanenta miscare si transformare! Dar trebuie sa ajungeti sa vedeti!

Dupa ce ne-am bucurat si de acest crater imens, am facut hatarul fiului meu de a intra intr-unul dintre magazinele din zona. Am fost intampinati cu o multime de bauturi traditionale, care ne erau servite din paharute mici, mici, pentru a ne indemna sa cumparam. Evident ca toata lumea cumpara cate ceva. Cu atat mai mult ca, pe langa faptul ca erau bune, erau prezentate si foarte comercial. Si existau in diferite forme si gramaje in asa fel incat nimeni sa nu poata spune ca nu a gasit ceva pe gustul sau. Dar si pretul… pe masura! doar era de la gura vulcanului, nu? Cand timpul care ne fusese alocat pentru vizita a expirat, ne-am adunat toti, care de pe unde, la autocar si am parasit platoul acela unde avusesem parte de o experienta dorita si indeplinita!!

In Catania ghida ne-a spus ca putem ramane sa colindam orasul si sa ne intoarcem singuri pe vas sau ne putem intoarce cu autocarul chiar atunci. Era prea devreme, asa ca am ales sa colindam orasul Catania, despre care v-am povestit in rew-ul meu anterior.

La 18.00, vasul nostru a parasite Catania, Sicilia si a pornit catre Costa Amalfi unde urma sa acostam a doua zi dimineata. A fost o experienta de neuitat si acum, cand stiu despre ce e vorba mai mult decat inainte, mi-ar fi parut rau sa o ratez!!

---

VIZUALIZĂRI: 4520 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI