București - Edirne (TR) - retur / Schengen - Ianuarie 2025

TIPĂREȘTE

Intro...

De la cea mai recentă (nu ultima, că nu a fost și nici nu-mi doream asta) vizită în Turcia, trecuse mai bine de 1 an. Din păcate, în 2024 nu am reușit deloc să ajungem, nici măcar pentru câteva zile, darămite pentru un sejur la mare.

Așadar cea mai recentă vizită avusese loc în Decembrie 2023, când am fost cazați 3 nopți la Milaroom, dar și o noapte la Alan Suites.

Tentativa de a merge se activase în mințile noastre, de prin toamnă. Hai că poate mergem, hai că poate mai vedem, hai că să ne mai gândim. Impedimentul cel mai mare fiind defapt drumul, implicit traversarea Bulgariei, care nu-mi place neam!

Long story short, pe 20 decembrie am rezervat 3 nopți la Alan Suites pentru perioada 3-6 ianuarie, cu posibilitatea de anularea gratuită cu până la 24h înainte.   

DUS - București - Edirne (Vineri 3 Ianuarie 2025)

Drumul către Bulgaria nu mai prezenta de multă vreme necunoscute, dat fiind faptul că l-am parcurs de suficiente ori încât să cam știu ce mă așteaptă. Am studiat totuși starea vremii, ținând cont că data anterioară era mai mai să nu mai putem merge din cauza ninsorilor abundente și a drumurilor blocate de nămeți. Din fericire nu a fost cazul, nefiind emise nici un cod de vreme rea pe teritoriul bulgăresc, vremea fiind oarecum similară cu cea din Sudul României.

Ca și dățile trecute am ales clasicul traseu Razgrad - Târgovishte - Yambol - Omurtag - Kotel - Yambol - Elhovo - Lesovo. Deși mulți spun că varianta cealaltă pe Veliko, ar fi mai ok, am mers o dată și pe acolo și nu mi s-a părut mare diferență, exceptând faptul că scapi de serpentinele acelea. În fine, eu m-am obișnuit pe aici și ținând cont de numeroasele mașini cu numere de RO ce le-am văzut pe același traseu, se pare că este preferat și de multe alte persoane.

Cu câteva zile înainte am procurat vinieta de Bulgaria (BG TOLL) de pe site-ul oficial, adică de aici. Am plătit 13 leva pentru vinieta de o săptămână, adica puțin peste 33 de lei. Deși am primit confirmarea pe e-mail, am și printat-o, să fie acolo...

Ca o premieră, urma să ieșim din România în sistemul Schengen. Așa cum știți deja, de la 1 ianuarie 2025, România alături de Bulgaria, au intrat complet în spațiul Schengen. Anul trecut intrasem cu Air Schengen, o găselniță politică menită să mai calmeze apele dar acum, cel mai important pas fusese făcut. Grosul sau piesa de rezistență a fost dintotdeauna Schengenul terestru și iată că după mulți ani în care puteam fi deja intrați, am reușit într-un final să intrăm și noi în rândul vestului.

De la 1 ianuarie deja vizionam cu mare interes reportajele de la TV, care relatau desprea acest eveniment. Nu-mi venea să cred! Apoi filmulețele postate de diverși români aflați în tranzit prin Bulgaria, Grecia, Ungaria, etc despre cum trecereau prin vămi ca prin parcarea de la Mall.

Nu planificasem o oră anume pentru plecarea spre Turcia dar știam că nu prea voi avea somn. Lucru care s-a dovedit adevărat. Nici nu mai zic la ce oră am plecat, cer este că cocoșul încă mai avea de visat 2-3 vise până se trezea.

Plinul era făcut așa că în dimineața zilei de vineri am purces spre vamă sau mă rog... spre granița cu Bulgaria că vama s-a desființat. Am ajuns după aproximativ o oră în zona foste vămi. Ce m-a surprins, nu am mai văzut nici un TIR. Cozile alea kilometrice, nu mai existau... ori s-au mutat pe altă parte, ori este efectul Schengen.

Am ajuns la ghișeele pentru plata podului, care se face în continuare fizic, neexistând o variantă de plată online, pentru a mai digitaliza și rapidiza traversarea podului.

Deși lumina era aprinsă la 2-3 ghișee și erau semnalizate și cu semaforul verde, doar 1 din ele avea un operator uman în el. Dar cum era foarte devreme și aveam doar o mașină în față, tot procesul s-a derulat foarte rapid, maxim 1-2 minute și am trecut.

Pe pod, la momentul vizitei noastre circulația pe podul Giurgiu-Ruse se desfășura pe ambele sensuri dar de astăzi, 8 ianuarie, lucrările continuă pe partea bulgară.

Lucrările de reparaţii la podul cu o vechime de 70 de ani au început în 10 iulie 2024, dar au fost suspendate temporar în timpul sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou, pentru ca vehiculele să treacă mai uşor graniţa dintre Bulgaria şi România la Ruse-Giurgiu. A doua dintre cele şase faze ale reabilitării podului va începe azi şi ar urma să fie finalizată până la sfârşitul lunii mai sau începutul lui iunie 2025.

Mai departe am ajuns la fosta vamă unde am trecut ca prin benzinărie! Nu era NICI URMĂ de polițist/om/animal, NIMIC! Toate ghișeele erau închise, luminile închise și ele, fiind aprinse doar luminile mari din vamă. Nu-mi venea să cred! Câte ore am pierdut eu aici înainte și acum să trec așa... ca prin brânză? Asta da realizare!

Am continuat traseul spre vama din Turcia. Pe drum am prins porțiuni cu -8 grade și urme de zăpadă pe margine. Zăpada era dată dar era umezeală pe jos. Cum majoritatea drumului spre vama din Turcia l-am parcurs pe întuneric, am avut și câteva pauze dar am condus și cu precauție mai ales că din când în când erau crengi care atârnau spre drum, plus gropi, denivelări și alte obstacole. Poliție nu am văzut deloc la drumul de dus așadar drumul a fost liber. Pe anumite porțiuni de drum au reasfaltat dar nu erau trase dungile care marcau carosabilul. De asemenea au rămas în continuare bucăți cu drum prost, cu precădere bucata Elhovo-Lesovo-vamă.  

Am ajuns la vama cu Hamzabeyli pe timpul zilei, unde era coadă de 15-20 de mașini. Am fost verificați de bulgari care au fost foarte amabili apoi au început verificările turcilor. Primul ghișeu a verificat doar pașapoartele, apoi la următorul au verificat și documentele mașinii, moment în care am avut o problemă.

În primul rând vameșul turc a zis că nu-i bună cartea verde, că-i expirată... eu zic nu nu, e bună! Nu are cum... el nu nu, nu-i bună. Îi cer cartea și avea dreptate, aveam și RCA vechi în același chilot, iar cel bun era pe partea cealaltă. Scuze scuze... uitați cea corectă...

Se uită el ce se uită și cere apoi permisul soției, care este și propietarul mașinii și era în dreapta. Ce permis? Nu are permis... îți dau eu permisul meu. Nu nu... procură!  

Ce procură Vasile? Nu avem procură...

Procură, procură!!  

Nu avem bossule procură, așa am mai mers de n ori, nu ni s-a mai cerut niciodată procură... deja ne cam luase cu transpirații. El tot insista că trebuie procură, noi tot insistam că am mai mers așa, lucru pe care sunt convins că-l vedea și el pe monitor, pentru că ei au o bază de date de vreo 15 ani așadar sigur a văzut că am mai mers așa cu aceiași mașină, același propietar și același șofer, de vreo 5 ani și ceva, aproape 6.

Până la urmă ne-a lăsat să trecem dar a zis că pe viitor să avem procură. Apoi Bagaj Control la turci... și ăsta era cam ciufut, cu o falcă în cer și una-n pământ. Sictirit tot, s-a uitat fugitiv și ne-a zis ca putem pleca.

Pfuai mamă uite prin ce emoții trec eu cu Mustafa al meu care era cel mai bun prieten! Așa ca de început de mini-concediu ni s-a tăiat cheful și ne-am făcut mii de nervi.

Am sunat la Consulatul General din Istanbul și persoana care ne-a răspuns a zis că nu trebuie domne procură... insistați până vă lasă. Maxim certificat de căsătorie să dovediți gradul de rudenie cu propietarul (soția).

Ulterior am trimis și un e-mail unde am cerut lămuriri și din ce mi-au răspuns, se înțelege că este necesară o procură chiar dacă proprietarul mașinii este în mașină, dar nu este cel care conduce.

Regulile din Turcia stipulează că persoana care conduce mașina trebuie să fie fie proprietarul acesteia, fie să aibă o procură din partea proprietarului. Această procură trebuie să fie tradusă în limba turcă sau engleză, autentificată la notar și apostilată.

Pe perioada șederii noastre, nu am mai avut probleme și nu am fost opriți în trafic de poliție.

RETUR- Edirne - București (Luni 6 Ianuarie 2025)

Toate cele 3 zile am stat cu emoții pentru ultima zi când avea loc plecarea. Tot felul de scenarii, din cauza procurii pe care nu o aveam și nici nu o puteam face pentru că fiind weekend prelungit cu sărbători legale, mai toate firmele erau închise. Apoi știam că era mai greu cu intratul în Turcia, ieșirea fiind mult mai lipsită de griji.

Am mâncat micul dejun la hotel, am mai oprit la Shell-ul de lângă A Plus pentru a alimenta (era 44 de lire benzina), am mai făcut câteva cumpărături pentru a scăpa de lirele de prin portofel și am mers spre vamă.  

Dupa 30-40 de minute am ajuns. Am prins o tânără vameșă foarte simpatică și zâmbitoare. How are you... ? Fine fine zise ea! Hehe, nu a mai întrebat nici mama lui Mustafa de procura vieții.

La Duty Free nu am mai oprit, având în continuare emoții din cauza porbagajului care era... aproape plin de bunătăți.

Spre Bulgaristan erau 2-3 ghișee deschise. A venit un vameș înainte, a cerut să verifice portbagajul, nu a zis nimic... am ajuns la ghișeul 1, i-am dat actele, a zis să trag mașina, a venit altul și s-a uitat... cu lanterna inclusiv sub scaune (unde aveam pachete de șervețele 😅). A întrebat în ROMÂNĂ dacă avem ceva de declarat. Am zis nu... nu avem bossule țigări, alcool, aur, argint... știam că asta este durerea mare.  

A zis că suntem ok și putem trece, am întrebat dacă mai trebuie să opresc la al doilea bagaj Control, a zis nu nu! Am trecut pe lângă al doilea punct de control unde erau oprite 2 mașini de RO și îi puseseră să scoată TOATE bagajele, TOT TOT! Erau mesele alea de metal pline de bagaje.

Mai departe am plătit taxa de dezinfecție, taxă ce NU am plătit-o când am mers spre Turcia. Acum la revenirea în Bulgaria ne-au cerut 4 euro. Se poate plăti cash sau card.

Poliție era pe traseu, cu precădere spre granița cu Turcia. De asemenea am văzut și o mașină de la FRONTEX. Pentru cine nu știe... FRONTEX, sau Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, este o organizație a Uniunii Europene care are rolul de a ajuta statele membre ale UE să gestioneze frontierele externe. Mașinile și implicit personalul FRONTEX ajută la patrularea și monitorizare în regiuni de frontieră, în acest caz, la granița dintre Bulgaria și Turcia.

Am parcurs restul traseului în același ritm mediu și respectând viteza legală, spre diferență de alte mașini de RO care mergeau cu 20-40 km peste limită. Eu unul nu voiam vreo amendă și nici nu mă grăbeam, scopul meu nefiind acela de a scoate timpi buni ci de a ajunge cu bine înapoi acasă.

Am ajuns într-un final în Ruse dar am oprit la Kaufland pentru o pauză mai lungă. De asemenea pentru iubitorii de shopping, de menționat că în Bulgaria sunt oferte foarte bune la magazinele lor iar țigările sunt 5-7 leva adică 12-18 lei pachetul.

Mai departe am mers spre plata podului, adică ghișeele de pe partea bulgară. Erau deschise 4 ghișee + 1 pentru plata online. Din ce am văzut, coada de la online mergea la fel de greu ca aia cu plata pe loc, semn că tot te verifică, nefiind prezent un sistem automatizat ce citește nr de înmatriculare și ridică bariera. Practic nu faci nici o șmecherie.  

Operatorii de la aceste ghișee se mișcau groaznic de greu! Băi frate greu greu de tot... aveam doar 2-3 mașini în față dar cred că am stat 5-10 minute. Mai bine puneau naibii 2-3 benzi cu POS, deschideam geamul, fluturam cardul sau telefonul și gata!

Am traversat podul, care avea puse separatoare de beton între benzi și avea și multe găuri tehnice semn că mai aveau de lucru cu reparațiile, apoi am ajuns pe malul românesc unde era fosta vamă...

Și aici ca și la dus, am mers încet și am asorbit cu mare interes lipsa controalelor pe benzile unde am pierdut ore bune înainte de Schengen.

În fosta vamă nu era nici urmă de polițist sau orice alt personal auxiliar. Era prezenta însă o singură mașină de la CUSTOMS, cu girofarul pornit.

Așadar am ajuns cu bine acasă și așteptăm cu nerăbdare o nouă plecare. Ar fi frumos dacă bulgarii ar face o autostradă de la nord la sud, pe centru. Ar ajuta și fluxul de mașini spre Turcia dar și spre Grecia. Eu unul aș plăti extra, doar să fac 2 ore în loc de 4 prin orașele alea dubioase, pline de gropi și trecerile alea de pietoni cretine, înălțate. Dar cred că va rămâne un vis...

De menționat că cei de la Comisia Europeană au aprobat o finanțare de 2,5 miliarde de euro pentru construcția noului pod peste Dunăre (Pod Giurgiu – Ruse II).  

Din păcate mai durează până când va fi băgată prima lopată în pământ, ofertele pentru contract urmând să fie depuse de anul acesta din ianuarie.

HGS nu am avut nevoie pentru că nu am circulat pe drumuri cu plată. Am ales Edirne pentru că este un oraș cu de toate. Sunt prezente multe cazări frumoase, la un preț corect, multe posibilități de cumpărături dar și multe obiective turistice ce pot fi vizitate.  

Și cam asta ar fi... sper că nu am uitat nimic important... eventual dați un ecou și dacă știu, răspund. Drumuri bune!

---

VIZUALIZĂRI: 264 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI