Cea mai frumoasa zi din viata mea - cand am vazut Dolomitii

TIPĂREȘTE

Prima parte – de la Hart im Zillertal (Austria) spre Cortina d’Ampezzo (Italia).

Nu stiu cati dintre voi ati vazut paradisul in realitate sau macar in vise, nu stiu cati ati reusit macar o data in viata, doar o data, sa il si vedeti cu ochii vostri, asa cum vi l-ati imaginat ca ar fi el. Eu sunt atat de fericita si pot sa va spun ca AM FOST ACOLO, in paradis si l-am vazut aievea, cu ochii mei. Paradisul sa stiti ca exista si in realitate si acesta se cheama Muntii Dolomiti. Pentru mine ziua aceea de12 aprilie 2012 reprezinta ziua in care am vazut cum arata paradisul si ramane cea mai frumoasa zi din viata mea!

Pana acum am scris deja multe impresii din excursia pe care am facut-o in Austria in luna aprilie 2012. Dar tot ce am vazut eu pana atunci si ce v-am povestit si voua, toate locurile minunate pe care le-am vizitat atat eu cat si unii dintre voi, doar unii - cei care ati avut placerea sa ,,urcati in masina‘’ si sa ,,calatoriti’’ alaturi de mine pana in acea zi de 12 aprilie, pot sa va spun ca nu v-am aratat nimic fata de ce avea sa urmeze.

Sincera sa fiu acum, privind in urma, nu m-am asteptat nici eu sa ma intalnesc cu paradisul atunci in acea zi, sa il vad cu ochii deschisi si sa si realizez ca sunt acolo, ca am ajuns acolo si eu. A fost ceva cu totul neasteptat, ceva ce m-a facut sa tremur de emotie din toate incheieturile si sa tin camera aceea video in mana ca si pe cea mai scumpa bijuterie pe care o aveam atunci.

Cred ca muream atunci pe loc fara ea. Filmam si ma plimbam prin paradis, fetele mele faceau poze de pe bancheta din spate si privind in stanga si in dreapta, dar unde sa te uiti mai intai?? unde paradisul este mai frumos???

Asa cum am dedicat rw. meu despre Pertisau si lacul Achensee colegei mele de suflet - @Alina53, care prin rw. ei m-a ,,indrumat‘’ acolo si mi-am implinit un vis, tot asa doresc acum, prin acest rw. al meu sa ii multumesc din suflet colegului meu @BOGDAN DSN, care prin rw. lui despre muntii Dolomiti (vezi impresii) m-a ,,trimis’’acolo in paradis. M-a facut pentru prima data in viata mea sa vad paradisul. Bogdan, iti multumesc si iti dedic acest rw... Atat pot sa iti spun, nu mai am glas.

Si fiindca Bogdan a stat acolo in munti si s-a cazat in zona, eu, fata de el, am facut doar un circuit superb pe parcursul unei zile intregi, zi in care am mers de la Hart im Zillertal spre Cortina d’Ampezzo, Bolzano si am revenit apoi la Innsbruck prin alta parte. Apoi seara tarziu am ajuns la pensiune, unde am prins si cina.

De aceea v-am spus de la inceput, daca vreti detalii mai multe despre acei superbi munti, puteti citi impresiile lui. Eu nu am avut cum intr-o singura zi sa culeg atatea informatii, asa cum a facut-o el. Parerea mea este ca nu conteaza cat stai in paradis, doar simplul fapt ca l-ai vazut, a contat enorm pt. mine si familia mea.

1)Traseul ales pana la Cortina d’Ampezzo:

Hart im Zillertal – Schwaz – Innsbruck (A13, E 45) - Steinach am Brenner (E 45) - Gries am Brenner - Passo del Brennero (granita cu Italia) - Brennero – Vipiteno – Campo di Trens – Fortezza- Rio di Pusteria - Dobbiaco (SS 51) (intram in Dolomiti) - Toblach Dobbiaco – Lago di Valdaora - Lago di Landro (un lac superb) - Cortina d’Ampezzo.

De la Hart im Zillertal si pana la frumoasa statiune Cortina d’Ampezzo sunt 204 km pe care GPS-ul ne arata ca ii facem in 2 ore si jumatate. Nici poveste, nu puteam, era mult prea frumos ca sa nu oprim, era imposibil sa mergem asa, hai hui si sa nu mai stam prin muntii aceia.

Acesti munti din Italia, din zona Tirolului de Sud sunt numiti Muntii Dolomiti datorita formei varfurilor lor, a acelor creste care se aseamana mult cu niste dolomite, acele frumoase roci de mina pe care unii le avem expuse acasa in vitrina si pe care ni le cumparam fiecare daca vrem.

Muntii Dolomiti sunt ireal de frumosi, nu cred ca voi reusi in cuvinte sa vi-i descriu, poate pozele si filmele va vor face sa calatoriti alaturi de mine ca sa ii vedeti. Unele varfuri aveau o culoare rosiatica, credeam ca visez cand ma uitam in sus spre varfurile lor, care unele dispareau in norii cei ireal de albi. Nu am vazut niciodata in viata mea asa peisaje cum am vazut atunci in acea zi. Acum pot (si eu) sa spun ca sunt cei mai frumosi munti pe care i-am vazut vreodata.

Cred ca a nins inainte de a sosi noi acolo, o fi fost ninsoarea aceea pe care am intalnit-o noi cu o zi inainte spre Elvetia, nu stiu, dar poate si de aceea peisajele erau ireal de frumoase. Daca colegul meu @BOGDAN DSN v-a aratat acesti munti vara, eu vi-i arat in ,,plina iarna’’ o iarna tarzie din aprilie cand erau ninsi si ireal de frumosi.

Am pornit la drum intr-o dimineata superba si chiar ne bucuram ca vremea tinea de data asta cu noi. Era un cer atat de albastru si atat de senin incat si acolo la pensiune era deosebit tot acel peisaj si vedeam muntii pana departe. De la Hart im Zillertal am mers pe drumul cunoscut deja de noi spre Innsbruck. Am mers pe centura orasului pe autostrada A13, E 45.

Dupa ce am trecut de Innsbruck am ajuns la un punct de taxa autostrada unde am platit 8 E. Eram la 56 km de pensiune si la 147 km de Cortina d’Ampezzo.

Am mers mai departe pe autostrada iar peisajul din jurul nostru era de vis. Cum ninsese pe acolo, chiar daca autostrada era impecabila, uscata, toti brazii aceia pe care ii admiram pareau ,,pudrati cuzahar’’. Imaginati-va ca cineva a ,,pudrat’’ toti acei munti, toate padurile cu zahar dar nu peste tot, ci doar pe varfuri youtu.be/Um7PIJbsK8A

Ce era frumos era ca jos langa autostrada poienile erau verzi, verdele acela pe care il iubesc si pe care nu il voi uita niciodata. Numai sus, spre varfurile muntilor, numai acolo muntii pareau ,,pudrati cu zahar’’. Am trecut prin tunele, pe viaducte, pe langa localitati frumoase, totul era deosebit youtu.be/ZQV3_Vv74c0

Ciao, Italia :

La Passo del Brennero am intrat in Italia. Tin minte ca era un punct de trecere fara bariera unde soferul a apasat din masina un buton si aparatul a eliberat un tichet. Pe acel tichet era trecuta data, ora si locul in care eram atunci. In functie de locul prin care intrai pe autostrada plateai doar in momentul in care ieseai de pe autostrada. Valoarea sumei platite in euro este diferita in functie de distanta pe care mergi pe autostrada si in functie de zona prin care iesi. Am pastrat tichetul si am mers mai departe.

Dupa ce am trecut de Fortezza am urmarit iesirea Bressanone - Val Pusteria - Brixen si am ajuns la alt punct de trecere, al treilea, unde am bagat acel tichet pastrat si am platit 2,8 E. Aici am iesit de pe autostrada.

De aici drumul prin Italia spre Dolomiti a fost in continuare la fel de frumos si pitoresc. Si Italia este nemaipomenit de frumoasa, dar fata de Austria aici vedeam ici, colo si gunoaie,putine erau, dar totusi erau, mai ales in parcari.

Fiind obisnuiti in Austria sa nu vedem gunoaie deloc, poate si de aceea ne-au ,,sarit in ochi’’. Plus de asta si soferii erau mai zapaciti, mai agitati la volan, stiti cum vorbesc italienii. Unii vorbeau la telefon si chiar era sa ne ciocnim cu unul cand am iesit dintr-o parcare. Vorbea la telefon si nu era atent sa vada ca dam cu spatele si vrem sa iesim. Noi vroiam sa iesim si sa mergem mai departe si el vroia sa intre, ditamai tirul. Pe sosele nu sunt atat de respectuosi ca si austriecii, nu iti acorda prioritate chiar daca tu ai. Trebuie sa fii atent, mai ales la depasiri.

De la Dobbiaco am virat la dreapta pe SS 51 si am mers spre Cortina d’Ampezzo.

youtu.be/1OZon-m5Q5k

Eram acolo in nordul Italiei, in zona Tirolului de Sud. Am aflat ca in dreapta noastra pana la Cortina d’Ampezzo am trecut pe langa 2 zone deosebite: intai este Parco Naturale Fanes Sennes e Braies, apoi spre Cortina mergand mai departe este Parco Regionale delle Dolomiti d’Ampezzo. In partea stanga, din Dobbiaco mergand, am trecut pe langa Parco Naturale Dolomiti di Sesto.

In fata noastra se ,,deschidea poarta paradisului’’. Ii zaream de departe - muntii Dolomiti - si cu cat ne apropiam mai tare de ei cu atat erau mai frumosi. De aici toti care eram in masina am simtit ca visam. Era oare adevarat ceea ce vedeam sau doar era un vis? De multe ori imi dadeau lacrimile, atat era de frumos si nu puteam sa mi le sterg, nu mai aveam maini libere, tineam camera video. Si le lasam sa imi curga pe obraji. Cand si cand mai deschideam geamul si aerul acela rece mi le usca. Va rog sa ma credeti, este adevarul adevarat.

Si acum cand va scriu aceste randuri, revad acele momente si gandul imi zboara la acele clipe in care filmam si ma plimbam prin paradis. Nu pot sa va spun cu cata emotie strangeam in mana camera video, era o comoara nepretuita atunci, fara ea nu avea niciun farmec ziua aceea. youtu.be/ectv0NY8oKU

Am trecut prin localitatea Toblach Dobbiaco, apoi dupa o vreme am ajuns la un lac frumos Lago di Valdaora. Apa lui era ireal de verde, era un verde deosebit de crud si de frumos, in care se oglindea o parte din paradis. Pe malul lacului este un hotel numit Hotel Seehof 3* care acum l-am vazut in renovare si ca sa va imaginati cum este acolo in zona aceea,va las sa priviti.Mai bine sa va graiasca pozele.

hotelseehof.it/hotel-pust ... ley/index-e.php

2)Intalnire cu cel mai frumos loc vazut in viata mea:

Am mers mai departe si nu peste multa vreme in stanga, chiar la sosea, am zarit un lac. In dreapta soselei in fata lacului era un restaurant youtu.be/4YOonvX8hSI

Aici am oprit intr-o parcare si credeti-ma ca acolo vroiam sa raman pentru totdeauna, nu mai vroiam sa plec. Nu credeam ca ceea ce vad este adevarat, credeam ca visez. Era un lac superb, un loc cum niciodata nu am mai vazut. Este cel mai frumos loc pe care l-am vazut in viata mea! Acel lac se cheama Lago di Landro (Durrensee in germana) iar restaurantul se cheama tot Durrensee. Langa acel restaurant situat in cealalta parte a soselei, in dreapta, era o statie de autobuz si afara era o terasa frumoasa si un lac mai mic. Cat mi-as dori acum sa mai ajung acolo inca o data, sa stau la o cafea la acea terasa afara si apoi sa nu mai plec niciodata de acolo.

In oglinda lacului se zareau muntii aceia aflati chiar langa lac, Monte Piano si cerul albastru si toate padurile, imaginea era absolut superba. Muntii erau acoperiti cu zapada si se oglindeau frumos pe suprafata lacului. Pe acel lac am zarit si cateva ratuste salbatice si le-am surprins si pe ele intr-un filmulet. youtu.be/tqLEys3kLp4

Deosebit loc. Va dau coordonatele GPS de aici N: 46,6327926 E: 12,2298982

Cu greu am continuat calatoria, greu de tot. Nici la ceas nu ne-am mai uitat, nu ne mai interesa nimic, absolut nimic. Traseul acela de la pensiune de langa Hart im Zillertal si pana aici la Cortina d’Ampezzo era de 2 ore si jumatate dar cum sa pleci de aici? cum sa lasi acest loc frumos si sa pleci? nici nu mai stiu ce ora era, dar stiu ca imi luasem deja gandul ca vom ajunge seara sa prindem cina la pensiune, nu ma mai interesa nimic, nimic, decat ca ma plimbam prin paradis.

Am mers mai departe de aici. Stiu ca am oprit undeva langa sosea deoarece am vazut in dreapta la marginea soselei ca zapada este roz. Era un covor roz de floricele din acelea salbatice de munte, care acum erau acoperite partial de zapada si totusi se zareau frumos din masina. Erau asa de frumoase incat cu drag ne-am oprit si aici sa facem poze.

3)Scurt popas in statiunea Cortina d’Ampezzo:

Coordonate GPS: N: 46,5547365 E: 12,1289473 sunt citite in parcarea din statiune unde am oprit.

Pana la Cortina d’Ampezzo nu am mai mers mult. Am intrat in statiune si imediat am gasit o parcare undeva in dreapta soselei. Eram undeva sus si de aici admiram in dreapta tot acel peisaj de iarna, muntii aceia frumosi. Aproape de noi, de intrarea in statiune, erau cateva hoteluri pe care le-am vazut: Nord Hotel 3*, Hotel Al Larin 3* si Hotelul des Alpes 3*. Toate acestea mi s-au parut dragute si situate intr-un decor de basm. Pana in centru de aici sunt 2 km...

Statiunea Cortina d’Ampezzo este una dintre cele mai renumite statiuni de ski din Europa. Aici se pot face drumetii cu bicicleta, motocicleta, se poate schia, va puteti da cu bobul, sania etc. Toata zona aceea prin care am trecut este ideala pentru cei care iubesc muntii, mersul pe bicicleta, pentru cei care doresc sa fie cat mai mult in natura. Daca vreti sa aflati mai multe informatii despre aceasta statiune puteti citi aici [link spre site comercial - editat WM]

In jurul statiunii troneaza cateva masive muntoase dintre care cele mai importante sunt varfurile Tofana (3244m), Cristallo (3221 m) si Tofana di Rozes (3225 m). Nu ma intrebati, nu stiu care este mai frumos, dar am retinut ca sunt 18 varfuri cu inaltimi mai mari de 3000 m si ca cel mai inalt este Punta Penia (3343 m), care se afla langa ghetarul Marmolada.

Si fiindca era deja la amiaza, ora 12,30, am pornit mai departe spre Bolzano. Mai aveam 100 km de facut pana acolo. Si nu mergeam pe autostrada. Prin munti soseaua serpuia mereu si uneori urcam, alteori coboram numai pe serpentine. Chiar ma gandesc la cei care au rau de masina, nu ii vad pe aici niciodata. Fiind curbe multe nu poti nici merge cu viteza mare, si peisajele, nici ele nu te lasau in pace, trebuia sa oprim mai mereu. Asadar 100 km pe care ii mai aveam era mult inca. Dar despre tot ce a urmat in acea zi, am sa va povestesc in cele ce urmeaza.

(va urma )

---

VIZUALIZĂRI: 9401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI