Electric trip in Dolomiti

TIPĂREȘTE

Am mai fost in acesti minunati munti in 2016, experienta descrisa aici (vezi impresii), dar fiindca in Dolomiti sunt atatea de facut si de vazut si niciodata nu iti ajunge timpul am decis sa plec din nou acolo dar de acesata data motorizat electric. Voi descrie aceasta calatorie si din perspectiva unei calatorii cu masina electrica poate intereseaza si acest aspect.

Pe scurt in 5 mai 2022 am comandat o masina electica si pe 3 septembrie 2022, mi s-a implinit o veche dorinta acea de a avea o masina electrica si anume o Tesla Model Y. Cum incepand cu 5 septembrie aveam programat 10 zile de concediu de odihna, m-am grabit cu formalitatile de inmatriculare si dupa multe aventuri birocratice, pe vineri pe 9 plecam in sfarsit spre Dolomiti.

Am plecat din Piatra Neamt pe la ora 7, am facut o mica pauza de o cafea la Kaufland Sovata, unde am pus, masina la incarcat pret de o jumatate de ora, cat sa dispara range anxiety-ul sotiei care cand vedea ca tesla estima ca ajungem la Oradea sub 20% intra in panica ca ramanem fara energie in baterie. Tin sa mentionez ca desi stiam asta (aveam sa ma conving pe parcurs) ca tesla estimeaza deosebit de precis procentul de baterie cu care ajungi la destinatie, si estima ca vom ajunge cu 15% in Oradea. De cele mai multe ori am facut pauze fiindca soferul avea nevoie de pauza nu fiindca ere nevoie sa incarc masina, consider ca este riscant sa conduci mai mult de 300 km fara o pauza.

Trebuie sa mentionez ca in Romania calatoria cu o masina electrica prezinta anumite dezavantaje, datorate de faptul ca reteaua statiilor de incarcare nu este suficient de dezvoltata si nu stii niciodata cand ajungi la o statie daca aplicatia de pornire a incararii functioneaza sau nu. Spre deosebire de reteaua Tesla putin dezvoltata in Romania si suficient dezvoltata in tarile din vestul europei, unde pur si simplu dai masinii destinatia finala si aceasta te duce din supercharger in supercharger, pana la destinatia finala, dar sa nu anticipam.

Am plecat apoi spre Oradea, unde ne-am oprit foarte putin, circa 10 minute la o statie de incarcare montatata de Primaria Oradea intr-o parcare subterana, tot ca sa ajungem cu 20% la supercharger-ul Tesla din Debretin.

Acest supercharger de tip V2 de 150 kwh, este amplasat langa supermarchetul Auchan, situat la intrare in oras dinspre autostrada M4. Tin sa mentionez ca atat in Romania cat si in Ungaria sunt montate si superchargere mai noi de tip V3 de 250 kwh si ca atat in Romania cat si in Ungaria Tesla furnizeaza energie gratuit posesorilor de masini Tesla.

Am stat aici la incarcat 15 minute si masina era deja incarcata la 95% fiindca deja stia ca va merge la incarcat la un supercharger si preconditionase bateria inainte de incarcare (aduce bateria la temperatura optima pentru incarcare rapida prin incalzire sau racire dupa caz).

In timpul scurt cat a stat la incarcat masina am dat o fuga efectiv prin Auchan, sa gasim un restaurant sa mancam ceva fiindca era deja ora 15. Nu am reusit sa mancam am identificat un restaurant, dupa care am mers si am scos masina din priza am parcat si apoi am mancat la un restaurant din interiorul mall-ului dar nu a fost o experienta tocmai placuta, asa ca nu o vom mai repeta.

Si fiind masina noua am avut parte si de o experienta de service in stilul Tesla. Cand eram pe mica portiune din A3, spre Campia Turzii am observat ca, camera din spatele masinii nu mai avea semnal, si cand o camera nu functioneaza nu functioneaza nici autopilotul si ma gandeam cu groaza ca trebuie sa merg cu piciorul pe accereratie pana in Italia si inapoi. Am ajuns in Campia Turzii, am tras intr-o parcare la un Lidl si am dat restart la masina in speranta ca va rezolva problema. Trebuie sa mentionez ca inainte de a pleca de acasa instalasem cel de-al doilea update la masina. Nu s-a rezolvat asa ca am apelat telefonic centrul de asistenta Tesla care desi avea numar de Romania, mi-a raspuns cineva din Olanda, care mi-a recomandat sa dau power off (decuplarea totala a bateriei de masina) am facut si asta si tot nu s-a rezolvat problema. Atunci mi-a spus ca atunci cand ajung la destinatie (care era Hotel M1 Paprika, aflat la granita dintre Ungaria si Austria) sa dau power off si sa las masina pana dimineata asa si ca cineva de la service tesla va intra remote pe masina si va rezolva problema.

Am plecat spre Debretin si cand am luat masina de la incarcat, de la supercharger, am observat ca problema mea era rezolvata, probabil vazand ca este la incarcat masina cei de la Tesla au rezolvat problema. Nu am mai avut alta problema de atunci si deja am 10500 km.

Am plecat apoi spre Budapesta, am incarcat undeva pe centura tot la un mall Auchan, am stat aici circa 25 minute, (de fapt cel mai mult am stat o data la destinatie la Borca di Cadore 45 minute ca sa incarc bateria de la 15% pana la 95%, ca sa nu mai repret timpii de incarcare). Tesla asa cum am spus estimeaza foarte precis procentul de baterie cu care ajungi la urmatorul supercharger si odata ajuns in reteaua Tesla nu trebuie sa stai sa incarci complet bateria, masina te anunta cand ai incarcat destul ca sa poti continua calatoria.

Am mai facut o incarcare la Gyor, desi nu era necesara, dar am vrut sa am bateria plina cand intru in Austria a doua zi de dimineata, findca nu stiam ce traseu va alege masina spre destinatia data de mine superchargerul Borca di Cdore, localitate aflata a 20 km de Cortina D’Ampezo si la 60 km de zona unde aveam rezervare si anume magnificul orasel San Cassiano, aflat in apropierea pasului Valparola.

Am ajuns pe la 22,30 la Hotel Paprika, ne-am cazat si dupa o noapte de odihna binemeritata (deoarece drumul dupa Budapesta a fost foarte dificil fiindca ne-a prins noaptea, autostrada era forte aglomerata si in plus a venit si o furtuna cu o ploaie torentiala cum rar am vazut prin Ungaria) am plecat spre Dolomiti pe drumuri rapide, comunale si putina autostrada, prima oprire la superchargerul din Graz, Austria. Dupa aceasta am oprit la Villach, Austria, unde la fel am stat foarte putin la incarcat circa 15 minute, dupa care am scos masina din priza deorece Tesla te taxeaza cu 1 euro/minut daca lasi masina in priza dupa ce s-a incarcat (pretul pentru un kw in Austria era de 0,49 euro iar in Italia 0,50 euro) si am mers la un mall in apropiere unde am servit masa la un restaurant. Din pacate nu am retinut numele restaurantului dar am mancat foarte bine la preturi foarte mici pentru Austria.

Am plecat apoi spre Borca di Cadore un orasel care parca este o poarta de intrare spre Dolomiti. De aici se vad muntii spectaculosi care inconjoara celebra Cortina D’Ampezo. Am stat aici la incarcat, fiind sigurul supercharger din zona muntilor Dolomiti si am mai revenit aici și in alte zile chiar daca erau si alte statii de incarcare nontesla dar mult mai lente nu am vrut sa pierd timp cu incarcarea masinii mai ales ca zilnic faceam in jur de 150-200 km.

Dupa ce am incarcat la Borca di Cadore, am am plecat spre San Cassiano, oraselul in care am avut rezervat un apartament cu doua camere, la Residence Bosco Verde, pentru 6 nopti. Apartamentul a fost bun dar nu extraordinar, desi era mare, avea dormitor, living si bucatarie, doua bai, dar mobilierul era cam vechi. Mi-a placut ca avea in schimb garaj. Pentru 6 npoti am achitat 508 euro, un pret destul de bun pentru acea zona din Dolomiti, mai ales ca desi era toamna vremea fiind buna a fost foarte aglomerat peste tot. Tot in septembrie am fost și data trecuta dar nu erau asa multi turisti, cei mai multi fiind italieni.

In prima zi fiind si duminca am zis ca nu mergem la Tre Cime Lavaredo, principalul nostru obiectiv din aceasta calatorie stiind ca este foarte aglomerat si ca dupa ce se ocupa toate locurile din parcarea de la refugiul Auronzo nu mai este permisa urcarea.

Fiind si vreme foarte frumoasa, am plecat intr-un circuit al pasuri-lor din Dolomiti si anume: San Cassiano – Val Gardena Pass – Sella Pass – Canazei -Fedaia Pass – Selva di Cadore – Giau Pass – Cortina D’Ampezzo – Borca di Cadore – Falzarego Pass – Valparola Pass – San Cassiano.

Tot traseul a avut in jur de 160 km si a fost splendid, a durat de pe la 9 dimineata pana pe la 19 seara cu tot cu incarcarea de 35 minute de la Borca di Cadore. Masina s-a comportat peste asteptari, regenerand in jur de 25 – 30 % din baterie in cursul coborarii. Am stat foarte mult la diverse locatii pentru filmari si foto, spectaculozitatea acestor muntii, facand necesara oprirea din 5 in 5 km, uneori. Am mancat la refugiul Marmolada din pasul Fedaia, pe malul lacului Fedaia, am vazut prabusite in lac (care era pe jumatate secat datorita secetei de asta vara) stancile antrenate cu ocazia tragicului accident cand in primavara s-a rupt ghetarul Marmolada.

Am stat in fiecare varf de pass, imaginile fiind deosebite chiar daca abia gaseam loc de parcare pentru masina. Dar las fotografiile sa vorbeasca de la sine, cuvintele sunt de prisos.

In a doua zi am plecat pe la ora 9 fiind luni am zis ca o sa fie mai putin aglomerat am plecat din San Cassiano, spre Tre Cime Lavaredo, cu gandul de data asta sa facem circuitul complet in jurul grupului muntos. Data trecuta am ajuns prea tarziu si nu am putut face asta.

Mare eroare, chiar daca era luni si inceput de septembrie se pare ca italienii au descoperit Italia si in special muntii Dolomiti, fiindca la ora 10,30 cand am ajuns era full si in parcarea de langa lacul Misurina, nu se mai permitea urcatul cu masina si trebuia sa lasi masina in parcare la misurina si sa iei un shutle buss pana la refugiul Auronzo.

Am renuntat si am plecat sa vedem celelalte pas-uri pe care le-am vazut si data trecuta. Asadar traseul a fost urmatorul: Misurina Lake – Campolongo Pass - Pordoi Pass – Sella Pass – San Cassiano – Valparola Pass – Falazarego Pass – Cortina D’Ampezzo – Borca di Cadore – San Cassiano, in total 189 km. La fel am stat foarte mult in toate pass-urile pentru foto si film, am vizitat pe indelete si frumoasa statiune Cortina D’Ampezzo unde am si mancat la un restaurant, care de data asta ne-a dezamagit si nu o sa inteleg niciodata programul restaurantelor din Italia, adica pranz fix intre 12 si 14 dupa care sunt inchise si se deschid abia la 19 pentru cina, risti sa ramai flamand ca turist in Italia.

Am zis ca mai dau o sansa bucatariei italiene si am comandat cea mai completa pizza care era in meniu si binenteles ca am ramas profund dezamagit in afara de blat care era subtire si crocant in rest pe el erau doar niste branza, topita amestecata cu suc de rosii si trei sau patru felii de prosciuto, asta la pretul de 16 sau 18 euro! In comparatie cu pizza supersuprema care o comand la noi la Pizza Hut aceasta pizza era o gluma. In fine sotia a comandat niste carnaciori cu mamaliga, care sau dovedit a fi foarte sarati iar mamaliga era de fapt un sos de mamaliga, la noi in Moldova se numeste„cir de mamaliga” Nu mai fac greseala sa comand in restaurante din Italia mancare care nu are fotografie in meniu! Oricum in general de cate ori am trecut prin Italia nu m-am impacat deloc cu mancarea lor noroc ca se pricep sa faca sandwich-uri bune si ai de unde sa iei. In schimb pot sa va spun ca se mananca foarte bine la refugiile montane, am mancat la Marmolada si la Auronzo si preturile sunt la fel a in oras.

A treia zi, am plecat din San Cassiano cu destinatia Cinque Torri, o formatiune muntoasa deosebita si in care se gasesc transeele din razboiul dus de austrieci contra italienilor. Ca sa ajungi la Cinque Torri, din pasul Falzarego, iei un telescaun care te duce pana la refugiul Scoiatoli aflat la 2255 m, poti evdent daca te tin picioarele sa mergi si pe jos si este o varianta de mers si cu masina pe un drum pietruit dar cum nu stiam cat de off road este nu am riscat cu Tesla care are doar 17 cm garda la sol.

Asa ca am luat telescunul, nu mai stiu cat am dat dar nu a fost mult, pentru doua personae si in cateva minute eram la refugiu. De aici am coborat spre Cinque Torri, si efectiv ne-am pierdut printre formatiunile muntoase spectaculoase. Traseele sunt marcate dar nu foarte explicit. Dupa ce am facut tot traseul interior nu ne-am mai dus sa inconjuram muntele caci deja era prea mult dar am zabovit foarte mult la foto si film de aici se vad foarte bine si spectaculos si muntii din jur Cime di Tofana si Lagazuroi.

Dupa aceasta ne-am asezat la o masa la refugiu si am mancat eu un appelstrudel foarte bun si sotia un tiramisu delicious si cate o cafea, in felul asta recuperand din energia consumata printre„cele cinci degete” !

Am coborat apoi si am vizitat pe indelete pasul Falzarego si pasul Valparola pe care treceam aproape zilnic dar fiind mereu pe fuga nu aveam timp sa stam sa filmam si sa facem fotografii.

Pasul Valparola este deosebit de spectaculos mai ales in a doua parte a zilei, cand apune soarele!

Prognoza meteo pentru Dolomiti cand am pecat de acasa a fost ca de duminica pana marti va fi vreme foarte buna senin iar de miercuri vor incepe ploi si chiar furtuni. Prognoza s-a dovedit destul de corecta asa ca a patra zi am incercat din nou sa cucerim Tre Cime Lavaredo, asa ca ne-am trezit la 5,30 si fix la ora 08 eram la poarta de intrare a treia masina la coada. In acest fel am intrat dupa ce am platit 30 euro si dupa vreo 5 km am ajuns in parcarea de la refugiul Auronzo.

Aici erau deja destule masini, caci biletul iti da voie sa stai in parcare 24 ore, si sunt foarte multi care se cazeaza la refugii din zona. Intradevar pentru a face toate traseele din zona Tre Cime Lavaredo iti trebuie mai multe zile si conditie fizica foarte buna.

Noi am incercat de data asta sa vedem si partea din spate a masivului, data trecuta nu am ajuns nici macar pana la refugiul Lavaredo, traseul complet in jurul masivului dureaza circa 6-8 ore si incepe la refugiul Auronzo 2333 m, se merge apoi pe o poteca destul de lata si fara pericole pana la refugiul Lavaredo, apoi trebuie sa urci spre culmea care desparte partea din fata de partea din spate a masivului. Poti sa alegi o poteca mai abrupta si mai scurta sau una mai lungasi mai putin abrubta.

Daca in zilele anterioare cerul a fost senin acum pe munte ne-au invaluit valuri de ceata, dar care nu au daunat prea mult, fiindca patrea din fata o vazusem data trecuta si pana la urma totul a facut sa fie mai spectaculos caci acum era senin si peste cinci minute nu vedeai om cu om de parca erai la sauna de abur.

Am ajuns la Refugiul Lavaredo 2344 m, unde am baut o cafea si ne-am odihnit putin, si am luat-o apoi pe poteca mai lunga si mai putin abrupta. Dupa ceva timp am ajuns pe culme si spre surprinderea noastra in spatele muntelui era soare, ceata nu reusea sa treaca muntele!

Din cand in cand ceata trecea printre cele trei varfuri si imaginile erau spectaculoase, dar las fotografiile sa vorbeasca.

De pe culme am coborat intr-o vale dupa care am urcat din nou spre refugiul Locateli 2450 m, unde am ajuns dupa circa 2 ore. Aici am stat si am admirat si evident filmat si fotografiat partea din spate a masivului Tre Cime Lavaredo si lacurile glaciare din jurul refugiului, plus fiindca aici era soare si muntii din jur. Am baut cate o cafea si apoi am hotarat sa ne intoarcem. Treseu de jur imprejur continua prin coborarea intr-o vale adanca si apoi cu urcare spre refugiul Malga Langalm 2283 m, cu urcare apoi spre Refugiul de unde am plecat Auronzo.

Dar cum nu avem o conditie fizica de alpinisti, am hotarat sa ne intoarecem pe traseul pe care am venit, caci oricum ce aveam de vazut pe partea din spate a masivului am vazut deja. Asa ca am luat-o voiniceste la pas mai ales ca valurile de ceata pareau ca reusesc sa treaca de munte si avansau in partea din spate si daca acolo unde era soare puteai sa stai in tricou cand dadea ceata temperatura scadea brusc cu vreo 10 grade.

In fine dupa vreo ora de data asta cu mai putine opriri am ajuns din nou pe culme si am coborat la refugiul Lavaredo, care era in ceata total de nu vedeia la 5 m. Am ajuns printre valuri de ceata inapoi la refugiul Auronzo, unde ma stat la un desert si o cafea si apoi am luat masina si ne-am dus sa incarcam masina la Borca di Cadore, multumiti ca am atins principalul obiectiv al calatoriei si anume circuitul in jurul Tre Cime Lavaredo. Acest traseu char daca incomplet cum l-am facut noi nu trebuie ratat de nimeni care vine in dolomiti„it must be done” !

A cincea zi cand ne-am trezit ploua marut si cum pe munte nu ai ce face cand ploua, din studierea prognozei meteo am vazut ca ar fi sanse sa nu ploua la Lago di Braies, asa ca am plecat pe ploaie spre Lago di Braies, unde am fost si data trecuta pe soare si a fost spectaculos: culoarea de smarald a lacului in care se oglindeau muntii din calacar alb!

Dar nu a fost sa fie cand am trecut de Bruneck, ploua parca mai tare si clar ca nu aveam ce face la Lago di Braies, asa ca am continuat drumul spre Dobbiaco si de acolo spre Lago di Misurina pe un traseu absolut spectaculos chiar daca ploua dar cu mai putina intensitate. Si culmea cand am ajuns la Misurina deja nu mai ploua si incepuse printre nori sa apara soarele.

Asa este pe munte o zi care parea ratata sa dovedit pana la urma fiind superba. Ne-am plimbat in jurul lacului Misurina, cu gandul ca in momnetul cand se ridica norii de pe Cime Tofana sa luam telecabina pana aici, dar nu a fost sa fie, norii pe Cime Tofana au tinut pana seara chiar daca in rest s-a facut senin. In schimb mi-am adus aminte de o imagine vazuta data trecuta de la refugiul Auronzo si anume Lago di Auronzo care vazut de sus cu a lui culoare de smarald parea spectaculos. Asa ca am pus directia pe navigatie Lago di Auronzo, si dupa 26 km eram ajunsi in localitatea Auronzo di Cadore, unde am parcat undeva in apropiere de malul lacului care chiar daca are culoarea specifica unui lac glaciar este un lac creat artificial. Am mers in jurul lacului care este deosebit de frumos si foarte bine amenajat pentru plimbari, de aici se vede foarte frumos masivul Tre Cime Lavaredo si evident refugiul Auronzo.

Dupa aceasta incantati ca aceasta zi care parea pierduta sa dovedit a fi foarte frumoasa, am plecat sa incarcam masina la Borca di Cadore, unde am stat exact cat sa mancam o inghetata, masina ajungand rapid la 95% ca sa fie pregatita pentru a adoua zi cand incepeam lungul drum spre casa.

A sasea zi am plecat, cu regret ca parasim aceasta minunata zona a Dolomitilor, pe ploaie pe directia Bruneck – Villach – Graz – Viener Neustadt – Paprika M1 Hotel in jur de 600 km. Am mers de data asta mai mult pe autostrada, am incarcat la Villach si la Viener Neustadt si in jur de ora 18 am ajuns in localitatea Hegyeshalom, din Ungaria unde se afla Paprica M1 Hotel (pentru cei care nu stiu acesta). Am avut timp deci sa savuram aici la restaurantul hotelului o pulpa de rata si un vin de Tokaj.

Tot descriu aceasta calatorie din perspectiva unei calatorii cu masina electrica am sa relatez si o intamplare amuzanta pentru mine cred ca deloc amuzanta pentru personajele pe care le descriu.

Am mai spus ca deplasarea cu masina electrica mai ales una care nu este Tesla (deorece Tesla are retea proprie) presupune putina planificare a traseului si in functie de autonomia masinii trebuie sa-ti planifici traseul si punctele de incarcare. Am gasit la o staie de superchargere Tesla din Villach, doi domni din Satu Mare cu doua masini Mercedes EQS, masini foarte performante de altfel si mult mai scumpe ca Tesla, care incercau sa incarce masina la o statie Tesla. Intradevar Tesla a dat liber la incarcare si altor masini care nu sunt Tesla dar trebuie inainte de a incarca sa iti inregistrezi masina in aplicatia tesla iar dupa inregistrare dureaza cateva zile pana tesla verifica daca masina este compatibila cu reteaua si dupa aia poti sa incarci. Acesti domni pareau cazuti de pe luna cand le-am spus cum trebuie sa procedeze si deja erau in panica ca pierd feribotul. Nu aveau instalata nici macar aplicatia plugshare ca sa vada ce statii mai sunt in oras. Le-am spus dupa ce ma-am uitat pe aplicatia mea plugshare ca au in apropire o statie Ionity care are o retea la fel de dezvoltata in europa ca si Tesla si i-am indruma spre acea statie. Am ramas nedumerit de faptul ca desi ai o masina de 120000 euro pleci cu ea in calatorie fara sa stii unde ai sa incarci, cu familie si cu copii dupa tine.

In fine dupa ce am dormit al hotel M1 Paprika am plecat spre tara pe un drum lung de 900 km, care a decurs fara probleme pana la Kaufland Sovata cand am aflat ca statia de incarcare functioneaza doar in timpul programului magazinului. Am incercat sa incarc la o statie e-on drive de la benzinaria Mol din Sovata pe care nu am reusit sa o pornesc din aplicatie si care mi-a fost pornita remote de cineva de la centru de asistenta de urgenta dupa ce am sunat aici. Nu am reusit sa opresc statia cand am terminat de incarcat si am oprit incarcarea din masina si ca o gluma desi nu e gluma luni pe la pranz am fost sunat de cei de la e-on drive care m-au intrebat daca mai incarc, desi trecusera 48 ore de cand parasisem statia. Oare cat de mare sa fie bateria masinii sa o incarc continu 48 ore cu viteza de 50 kw pe ora. Asta ca sa vedeti cum functioneaza statiile in Romania. Totusi vazand ca au fost penibili cu statia si probabil nu au putut stabili cat incarcasem de fapt (vreo 30 kw) nu m-au taxat pentru acesta incarcare.

Ca o concluzie am facut o excursie minunata, pe care as repeta-o oricand, acesti munti sunt spectaculosi si au foarte multe de oferit celor care iubesc muntii, iar cei 4000 km, facuti cu masina electrica m-au costat 1000 lei, asa fiindca in Ungaria nu am platit nimic pentru incarcarile in reteaua Tesla si nimic la Kaufland si in Oradea.

Am scris un review destul de lung, sper sa fie de folos celor care vor sa vada acesti munti minunati si celor care se vor deplasa aici cu o masina electrica!

Muntii Dolomiti, cei mai frumosi si spectaculosi munti din Europa!

---

VIZUALIZĂRI: 2040 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI