Cei mai frumosi munti din lume

TIPĂREȘTE

Unii spun ca sunt cei mai frumosi munti din lume, altii au alte preferinte, unii nici nu au auzit de ei, dar UNESCO i-a inclus in patrimonial mondial natural al umanitatii din iunie 2009. Eu dau dreptate celor din prima categorie si spun ca privelistile oferite de acesti munti sunt fabuloase si te lasa mut de admiratie. Fiecare masiv are o forma aparte, deosebita de ceea ce inseamna pentru cei mai multi dintre noi, munte. Dolomitii atrag atentia prin aspectul unic si pitoresc al formelor lor. Fie ca vorbim de masivele Sasso Lungo, Sella, Catenaccio (Rosengarten), Marmolada sau Monte Sciliar, un lucru este cert - dorinta de a reveni este si va fi puternica (cine a fost, stie ce spun!).

Lantul muntos al Dolomitilor se afla in nordul Italiei si se intinde pe teritoriul a 5 provincii – Trento, Bolzano, Belluno, Udine si Pordenone. In total aici se gasesc 18 varfuri cu o inaltime de peste 3000 m, cel mai inalt fiind Punta Penia de langa ghetarul Marmolada cu 3343 m. Aceasta zona era ‘’fixata’’ de ceva timp in agenda de calatorie si sunt foarte bucuros ca in acest an am reusit sa ajung in aceste locuri. Nu am parcurs nici un km pe autostrada in Italia, ci am mers doar pe drumurile nationale, judetene si comunale (pe harta cu rosu, galben si alb), dar toate asfaltate si in stare foarte buna.

La ducere am ales traseul (dupa o oprire de o noapte la Paprika Csarda) pe A2 – Graz, Klagenfurt, Villach, apoi pe A10 pana la Spittal an der Drau, am iesit de pe autostrada pe drumul national B100, care trece prin Lienz, Sillian, am trecut granita spre Italia si la Dobbiaco am facut stanga pe SS51 catre Cortina d’Ampezzo. Cum am intrat in munti au inceput si opririle pentru poze…ne opream destul de des pentru a imortaliza diferitele peisaje oferite cu generozitate de Dolomiti. Luati in calcul si acest aspect la aproximarea timpului de calatorie.

Dupa Cortina d’Ampezzo am intrat pe SR 48 sau ‘’via Dolomiti’’, unul din cele mai frumoase drumuri din acesti munti si care trebuie parcurs macar partial. Se trece succesiv prin pass Falzarego, pass Pordoi, si se ajunge in Canazei si dupa inca 2 km in Campitello di Fassa. Aceste drumuri de munte au foarte multe curbe, unele in ‘’ac de par’’, dar sunt foarte bine marcate si intretinute. Durata drumului dintre Paprika Csarda si Campitello di Fassa a fost de 9 ore cu tot cu opriri pentru poze, o gustare si necesitati. In toate aceste zone din nordul Italiei, indicatoarele si denumirile sunt bilingve, in italiana si germana.

Pe toate drumurile montane din Dolomiti am intalnit sute si sute de ciclisti, care pedalau din greu la urcare catre pasurile situate la altitudini de peste 2000m. In Italia ciclismul este sport national si poate ca ati vazut la televizor secvente din Turul Italiei, unde la etapele montane se aduna zeci si zeci de mii de oameni care incurajeaza ciclistii.

Pe unele sosele unde in acest an a fost etapa din Turul Italiei inca se mai vedeau pe asfalt inscrisurile aplicate de fanii diverselor echipe sau ai ciclistilor. Exista un respect deosebit pentru ei in trafic si este nevoie de atentie din partea soferilor, mai ales cand ciclistii coboara cu viteze mai mari decat ale unei masini. De asemenea sunt si multi motociclisti pe aceste drumuri, deci atentie mare …. uitati-va des in oglinzile retrovizoare.

Pentru a vedea o parte din Dolomiti am cautat o cazare care sa fie aproape de atractiile principale ale zonei. Am ales sa ne cazam pentru 4 nopti (imi pare tare rau ca nu am luat mai multe) in satul Campitello di Fassa situat in Val di Fassa. Puteti alege oricare din vaile din Dolomiti, fie ca mergeti in Val Di Fiemme, in Val Gardena sau Val Badia veti gasi locuri minunate si totul va fi la superlativ – garantez ca nu va veti plictisi nici o clipa.

Despre cazare am scris aici.

Aceasta vale mai include si satele Canazei, Alba, Vigo di Fassa, Mazzin, Moena, Pozza di Fassa. Campitello di Fassa este situat la o altitudine de 1448 m la poalele varfului Col Rodella, are 732 de locuitori permanenti, dar insumeaza 6275 de paturi pentru turisti in toate unitatile de cazare. Este mai putin aglomerat decat Canazei, care este cel mai important sat din vale, si probabil iarna este arhiplin si ‘’raiul schiorilor’’, datorita multiplelor partii de schi din zona.

Cu cateva saptamani inainte am scris oficiului de turism din sat si am primit un plic cu pliante si informatii utile, iar restul detaliilor le-am aflat cautand pe net. Astfel am gasit un pass (card) foarte convenabil, care asigura gratuitate pe toate instalatiile de transport pe cablu din zona – Panorama pass.

Acesta este valabil pana pe 9 octombrie 2011, iar pretul platit pentru acest pass a fost de 32 euro, in loc de 37, deoarece am beneficiat de o reducere de 5 euro datorita faptului ca am stat in una din unitatile de cazare partenere. Sunt trei tipuri de pass, in functie de perioada pe care o petreceti in zona – eu l-am ales pe cel pentru 3 zile si folosindu-l destul de mult (pe 7 instalatii de transport pe cablu) am economisit sume importante – daca nu aveam acest pass as fi platit 98 euro. Foarte important este faptul ca au gratuitate copii pana la 6 ani.

De asemenea acest pass asigura si transportul gratuit cu autobuzele locale la diferite obiective, singurul inconvenient fiind ca trebuie sa te adaptezi orarului acestora. Astfel este incurajata lasarea masinii in parcare si protejarea mediului inconjurator. Pe linkul de mai sus puteti afla si de unde puteti sa procurati acest pass. La oficiile de truism din fiecare sat, la chioscurile Tabak si la magazinele cu suveniruri veti gasi harti detaliate cu traseele de drumetie, ori pe fiecare masiv in parte ori harti generale.

Prima gratuitate a fost chiar la telecabina (funivia - cum spun italienii) de langa hotel, care este imensa (circa 6/3 m) si are o capacitate de 125 de persoane, catre Col Rodella. Dupa cateva minute ajungem la statia de sus si peisajul care se deschide este incantator. Putem vedea ghetarul Marmolada, pasul Pordoi, masivul Sella si masivul Sasso Lungo etc. Aceste doua masive se vad cam din toate locurile, atat ca veti avea perspective diferite asupra lor in functie de locul de unde le priviti. De aici amatorii de drumetii au la dispozitie mai multe trasee. Trebuie spus ca traseele montane nu sunt marcate ca la noi cu diferite insemne si culori, ele sunt numerotate si uneori se indica si durata de timp necesara pentru parcurgerea lor.

Dupa cateva poze am pornit pe traseul care urca catre refugiul Col Rodella aflat la o altitudine de 2486 m. Aici pe terasa exista cateva sezlonguri si bancute de lemn, unde va puteti bronza. Se pot cumpara diverse bauturi, sandvisuri, iaurt, cafea. Vremea buna este o conditie obligatorie pentru a putea sa va ‘’clatiti’’ ochii cu panoramele de vis care se deschid de aici. Se vede in toata splendoarea intreaga Val di Fassa, muntii care o inconjoara si satele din vale. Am avut mare noroc deoarece in toate cele 3 zile pline petrecute aici, vremea a tinut cu noi.

Am coborat inapoi in sat si am plecat cu masina, cale de 14 km pe drumul SS 641 catre pasul si lacul Fedaia aflate la altitudinea de 2054m. Inainte de baraj se iese din drumul principal, se trece peste baraj si se ajunge in parcare, de unde urcati intr-o……sa zicem ’’cusca’’ descoperita pentru doua persoane spre Marmolada (vezi poza). Senzatiile oferite de acest rudimentar mijloc de transport pe cablu sunt destul de tari. Se urca in circa 15 minute (neaparat sa aveti un fes sau o gluga deoarece cam bate vantul pe ‘’drum’’) catre baza ghetarului la altitudinea de 2626 m unde este refugiul Pian dei Fiaconi. De aici incep cateva trasee catre ghetar, sau catre alte refugii/cabane.

Pentru ca ne aflam in apropierea unui ghetar, desi este soare, temperatura este simtitor mai scazuta si ar fi bine sa aveti ceva mai gros in rucsac. Peisajul care se infatiseaza ochilor este magnific si minute intregi poti sta si contempla lacul Fedaia si muntii Dolomiti. Veti vedea din alt unghi masivele Sella si Sasso Lungo. La refugiul-cabana puteti servi diferite bauturi, ceaiuri si prajituri. A urmat coborarea si o noua portie de senzatii mai deosebite, dar deja eram obisnuiti.

La intoarcere spre Campitello am luat din Alba di Canazei – un sat foarte dragut si cochet aflat la circa 3 km de Canazei - si asta pentru ca era program pana la ora 18, o telecabina si un telescaun catre varful Ciampac, de unde am admirat alte varfuri semete din Dolomiti. Atentie la programul instalatiilor de transport pe cablu – unele au o pauza de pranz de circa 60-75 minute – verificati orarul astfel incat sa va programati corespunzator traseul. Dupa o pauza de odihna si contemplare si dupa cateva zeci de poze am ajuns inapoi la hotel destul de obositi, dar extrem de incantati si multumiti de ceea ce am vazut in prima zi. Seara dupa cina (in Italia cina se serveste mai tarziu – incepea la ora 19-19.30) am facut o plimbare relaxanta (pentru siesta) pe stradutele satului, ne-am oprit la oficiul de turism pentru a vedea prognoza pe urmatoarele doua zile (se indica vreme buna) si ne-am ales traseul pentru ziua urmatoare.

Aici trebuie sa recunosc ca am avut mare noroc si am beneficiat de o vreme exceptionala, care ne-a permis sa vedem cam tot ce aveam programat si sa facem fotografii superbe. Oficiul de turism ofera pe un panou, aflat in fata intrarii, informatii despre unitatile de cazare din sat cu adresa, nr. de telefon, o scurta descriere si tipul de camera (single, duble, triple). Disponibilitatea acestor unitati de cazare este marcata de un led verde – daca sunt camere libere – sau rosu – daca toate camerele sunt ocupate. Un telefon aflat pe panou permite apelarea gratuita a hotelului/pensiunii alese pentru alte amanunte. Toate informatiile sunt in italiana si engleza.

Se spune ca o fotografie face cat o mie de cuvinte, asa ca renunt la 23.000 de cuvinte si atasez 23 de poze. Acestea sper sa va faca o imagine mai clara asupra acestor locuri extraordinare.

Continuarea in episodul urmator.

---

VIZUALIZĂRI: 9893 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI