GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Aproape de intrarea in statiune dinspre Brasov, de la restaurantul Poiana Ursului (1020 m), se vede un drum betonat marcat cu triunghi albastru si cruce rosie. Este inceputul unui traseu frumos si destul de lesnicios, potrivit pentru o iesire scurta de weekend catre Pestera Laptelui din masivul Postavaru. Drumul merge pana la o fosta cariera, dupa care incepem sa urcam pieptis pana in Poiana Drester (1300 m), nu inainte de a sorbi cu nesat din apa rece si limpede de la izvorul din apropiere. Forfota din statiune se aude tot mai putin dar, tocmai cand credeam ca ne-am indepartat cu totul de civilizatie, in fata ochilor ne apare o priveliste cunoscuta: gratare incinse cu mici si alte produse traditionale desfasurate in frumoasa poiana. Trecem in graba mai departe, urmariti doar de fumul persistent. Apucam poteca din dreapta marcata cu un punct albastru si ne pierdem in linistea padurii.
Avem grija sa mai fluieram cin cand in cand, prevenindu-l astfel pe Mos Martin, daca este cumva in apropiere, de prezenta noastra. Nu ne-am intalnit niciodata cu el pe potecile pe care le-am batut pana acum dar stim ca aici este casa lui si nu va fi foarte incantat daca il luam prin surprindere. Este luna mai si, cum hibernatul s-a incheiat teoretic, putem oricand da cu el nas in nas. Ne mai oprim sa aruncam cate o privire printre “ferestrele” dintre brazi, peisajul este atat de salbatic incat ai crede ca esti departe in inima muntelui, daca nu am zari in vale vestigiile umane din Poiana... In putin timp ajungem si la intrarea in pestera, situata la 1350m.
Pestera Laptelui, numita initial Pestera de Lapte, este situata pe versantul nordic al Masivului Postavaru. Pe peretii pesterii nu curge lapte, dupa cum probabil v-ati astepta. Denumirea ii vine de la mineralele care acopera pe o suprafata intinsa peretii pesterii, preponderent calcit, de o consistenta asemanatoare cu laptele, de culoare alba. Accesul in pestera se face usor, este mai inalta decat statul unui om, insa nu putem inainta foarte mult intrucat lanterna noastra nu este suficient de puternica. Din pacate si aici, ca in multe alte pesteri, pe pereti sunt scrijelite numele celor care tin cu tot dinadinsul sa contribuie la distrugerea naturii.
Preferam sa revenim in Poiana cu un mic ocol si continuam drumul inainte. Peisajul devine si mai salbatic, sarim peste trunchiurile cazute la pamant si in curand dam in partia Sulinaru. Partia e golasa acum, zapada s-a topit demult dar e frumoasa si acum, scaldata in soarele crud de primavara. De aici si pana in Poiana mai sunt doar cativa pasi, intreaga plimbare a durat in jur de doua ore.
Prima oara am vizitat pestera intr-o iarna, acum cativa ani, si era parca si mai frumoasa, la intrare se formasera niste stalagmite superbe. Traseul este insa mai dificil, atunci urcasem din Brasov din cartierul Racadau, de la “Iepure” pentru cei care cunosc. La intoarcere insa am dat peste urme proaspete de urs in zapada si am preferat sa repet experienta doar vara, nu de alta dar nu e tocmai la indemana sa o iei la sanatoasa prin zapada de pana la genunchi...
Trimis de krondia* in 24.01.10 14:41:10
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (krondia*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
E frumos! Cam asa ar trebui petrecute sfarsiturile de saptamana... Nu doar gratare si bere!
Da, noi in fiecare duminica iesim pe undeva cu mancarea la pachet... E prea pretios timpul ca sa stam sa facem gratar
si totusi, iarna sunt infinit mai putine sanse sa dea ursul peste voi decat vara. ultima oara invatasem ca astia iarna si-o petrec in amortire...
te referi la nooooi? ! ? ! ? ! ? ! ? ! [emoticon ochi bulbucati] urmat de [emoticon cu gura pana la urechi]
La mosi Martini ma referam, nu toti au somn iarna si mai sunt si care ies la plimbare...
...si bineinteles stop chat...chiar daca a venit cu intarziere!
Am fost cu cativa ani in urma la Pestera laptelui, foarte interesanta mai ales intrarea pe taras...Frumoase locuri mai avem si noi.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Nov.2021 Al unșpelea ceas — scris în 24.11.21 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2020 Pe urme de urși spre Vârful Postăvaru — scris în 13.12.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 După balaurii și uriașii din legendele muntelui Tâmpa — scris în 17.08.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2019 După curcubeu pe Vârful Postăvaru — scris în 05.01.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Cum am urcat pe Cristianul Mare si am ajuns la... baza — scris în 25.11.15 de mugur007 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2015 Maretie la superlativ — scris în 25.05.15 de raly din MEDIAS - RECOMANDĂ
- Mar.2015 Varful Postavaru — scris în 16.05.15 de iuby15 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ