Poiana Călineasa – „pitorescul” la el acasă

TIPĂREȘTE

Partea a doua a vacanței de vară am dedicat-o (din nou) Apusenilor. Mi-am păstrat părerea bună despre această „regiune de vis” , cum o numeam în articolul din 2019 (vezi impresii), și cu siguranță voi reveni în următorii ani pe meleaguri moțești.

De această dată ne-am stabilit baza într-un sătuc cu nume simpatic – Ponorel – aparținând comunei Vidra, lângă orașul Câmpeni, și anume la pensiunea Drumul Iancului (vezi impresii). Din acest loc am plecat zilnic cu autoturismul pe drumuri de munte în căutarea neasemuitelor peisaje din Apuseni.

Una din zile a fost dedicată descoperirii unei zone de un pitoresc aparte: Poiana Călinești. Ca atare, am mers cale de vreo 32 de km până în Gârda de Sus, urmând un drum unduios, pe malul râului Arieșul Mare, după care am virat dreapta pe DJ 750. Acest drum județean are un traseu circular care te poartă pe lângă obiective deosebite: peștera Poarta lui Ionele, Cheile Ordâncușei, satul Ocoale, peștera Ghețarul de la Scărișoara, izbucul din Dobrești (vezi impresii).

Am mers cu viteză mică pe Cheile Ordâncușei, printre pereții verticali de stâncă, pe o șosea îngustă pe care cu greu se strecoară două autoturisme (cel puțin pe o porțiune de circa 2,5 km). Pentru a accesa obiectivul nostru trebuie să ajungem în partea nordică a buclei formate de drumul județean și să virăm din nou dreapta pe alt drum asfaltat în ultimii ani, veți zări un mic indicator către „Poiana Călineasa” . Sunt aproximativ 5 km de parcurs prin pădure sau prin deschideri luminoase, pe lângă izvoare și mici așezări temporare, pe un drum sinuos care urcă și coboară. Puteți seta pe Waze termenul „Biserica Poiana Călineasa” și veți ajunge cu siguranță la destinație.

Deja spre capătul drumului apar zările deschise pe care se creionează adăposturile pastorale ale moților care se retrag cu animalele în munți pe perioada anotimpului cald. „Colibele de vară” formează adevărate sătuce, sunt grupate pe costișe și poartă de obicei numele întemeietorilor. Moții urcă la aceste locuințe temporare de cum natura se trezește la viață și animalele (oi, vaci, capre) au hrană suficientă.

Parcăm la capătul drumul asfaltat, în preajma bisericii cu hramul „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” și „Sf. Ilie Tesviteanul” , locaș de cult din lemn finalizat în anul 2015. Am intrat câteva minute în biserica deschisă vizitatorilor, alături la o căsuță un bătrân vorbăreț vindea lumânări, obiecte din lemn, diverse suveniruri și bunătăți din Apuseni.

După clipele de mulțumire dedicate Divinității am pornit să explorăm împrejurimile. E greu de descris în cuvinte, fie ele și meșteșugite, frumusețea plaiurilor moțești. Un mix perfect între verdele naturii, albastrul cerului, albul norilor și culoarea lemnului. Am stat zeci de minute jos pe iarbă și am privit în zări, am ascultat șuieratul vântului printre brazi și lătratul câinilor de la construcțiile din vale, ne-am descălțat pentru a simți iarba și pământul.

Turiști, dar și cunoscători, coborau pe o cărare spre așezarea de pe costișă unde în câteva locuri se vinde brânză de tot felul. O delicatesă produsă local, din ingrediente naturale. Noi mai având de stat prin zonă am preferat să cumpărăm un borcan de dulceață de afine de la un băiat care vindea asemenea produse la o măsuță, alături de alte femei din zonă (și câtă muncă stă în spatele acestei activități!).

După un timp am pornit la plimbare direct pe pășune, am pătruns în mijlocul unui pâlc de brazi, am explorat partea opusă a costișei, am văzut alte mici așezări parcă așezate de o mână nevăzută pe întinderile verzi. O bătrână trece pe lângă noi cu un cârd de vaci, e atentă permanent la cornute pentru a nu se împrăștia prea mult.

Aerul e „altfel” la 1300 m altitudine, corpul și sufletul simte acest lucru. După vreo 3 ore abia ne-am dezlipit de generoasele priveliști montane, de soarele călduț și mirosul naturii.

Coborâm cu autoturismul panta de circa 1 km din vârful Muntelui Călineasa până la o intersecție de drumeaguri unde se află mai multe rulote unde poți degusta delicioasele plăcinte moțești. Ei bine, un astfel de produs, fie că era cu brânză, fie cu dulceață de afine, costa doar 5 lei, pe când în zonele turistice arhicunoscute vorbim de 7-8 lei bucata. Nu ne-am abținut și am savurat câte o bucată din fiecare sortiment – cu brânză și cu dulceață de afine.

Lângă noi 3 motocicliști, doi români și un străin, mâncau cu poftă din plăcintele fierbinți. Românii nu se cunoșteau cu străinul, dar au comandat și pentru el două plăcinte. Discutau încântați despre peisajele din zonă și drumurile sinuoase. După ce au mâncat plăcintele, străinul a întrebat cât costă gustoasele plăcinte. Unul din români i-a răspuns: „One Euro” , dar l-a asigurat că nu trebuie să plătească nimic că fac ei cinste. Mulțumind frumos colegilor motocicliști și doamnei care le-a preparat străinul a fost încântat că a luat prânzul cu doar 2 euro. ???? Ospitalitate, gust și frumusețe naturală!

Celor care ajung în zona Apusenilor le recomand o escapadă în Poiana Călineasa, vor vedea/simți la fața locului de ce. Urmăriți aici (youtube) un filmuleț cu imagini aeriene ale zonei.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1761 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI