O zonă mirifică la capătul unui drum deplorabil - Vintileasca

TIPĂREȘTE

Cel mai frumos atunci când ieși la iarbă verde cu familia și prietenii este faptul că uneori imprevizibilul te poate duce unde nici nu visezi că vei ajunge la plecare. Asta am pățit și eu într-o frumoasă după-amiază de august. Planul inițial, care a fost respectat până la un anumit punct, a fost să mergem în zona numită La Roiu (zonă pe care am descris-o într-un review anterior), pe valea râului Râmnicu Sărat, la 18 kilometri de acest oraș, urmând drumul județean 203H, care se desprinde către stânga la intrarea în municipiul Râmnicu Sărat, atunci când vii dinspre Buzău pe DN2 – E85.

Zis și făcut, ne-am îmbarcat cu cățel, cu purcel în trei mașini și am pornit către zona respectivă în jurul orei 12.30. Pe drum ne-am decis să mergem însă la Mănăstirea Poiana Mărului, aflată la hotarul dintre comunele Bisoca și Jitia. Propunerea a fost a unui amic, ce vizitase acest obiectiv cu câțiva ani în urmă. Distanța din Râmnicu Sărat până la această mănăstire am estimat-o la circa 60 de kilometri. Această decizie avea să se dovedească a fi una pripită. Din satul Jitia către Mănăstirea Poiana Mărului mai erau 4 kilometri, însă drumul era impracticabil pentru automobile. Trebuia să traversăm râul Râmnicu Sărat direct prin vad, întrucât nu exista niciun podeț, iar localnicii ne-au explicat că trebuia să urcăm câțiva kilometri pe un drum de pământ, prin pădure, o cale de acces deteriorată puternic de exploatările forestiere din zonă. Așadar, încă o dată am schimbat din mers destinația și am decis să continuăm drumul către localitatea Vintileasca, aflată la aproximativ 10 kilometri de satul Jitia, destinație despre care auzisem lucruri frumoase, dar unde noi nu ajunsesem.

Localizare și acces

Revin cu câteva precizări privind drumul Râmnicu Sărat – Vintileasca, un traseu de aproximativ 70 de kilometri. Până în localitatea Buda (primii 22 de kilometri) drumul este acceptabil. După ce am trecut de această localitate drumul s-a deteriorat brusc, pe alocuri alternând porțiunile asfaltate (pline de cratere) cu cele neasfaltate. Pe traseu apar și numeroase denivelări, multe dintre ele datorate faptului că pe alocuri au avut loc mici alunecări de teren. Așadar ”viteza medie de croazieră” nu poate depăși 30 – 35 de km/h până la Jitia (adică primii 55 de kilometri). Asta în ciuda faptului că în localitatea Dumitrești traseul se continuă pe DN 2 N/ 2 R până în localitatea Vintileasca. Din Jitia și până în Vintileasca drumul este complet neasfaltat, iar praful și bolovanii care amenință să dezintegreze mașinile te îndeamnă în orice moment să te întorci din drum. Noi însă am rezistat eroic și, la capatul unui drum de aproximativ 2 ore, am ajuns la destinația finală – Vintileasca.

Când ajungi pentru prima dată în acest loc nu ai cum să nu fii surprins. Drumul urcă sinuos pe ultimii kilometri parcurși însă, la un moment dat, trece printre câteva locuințe construite pe marginea unor lacuri mici de munte și ajunge pe un platou, unde se deschide o panoramă foarte frumoasă asupra localității. Pe partea dreaptă apare un lac de dimensiuni medii (Lacul fără Fund sau Lacul Vintileasca), amplasat la marginea unei pajiști întinse. Pe marginea dinspre drum a lacului este amenajat un mic parc, cu alei pavate cu dale, la marginea cărora se găsesc și câteva băncuțe. Noi am avut parte și de o mică surpriză, deoarece am nimerit chiar în ziua când se sărbătoreau Zilele comunei Vintileasca. Această zonă era foarte populată, iar la marginea lacului, pe o scenă improvizată, cânta o formație. Pe de o parte atmosfera de bâlci ne-a amuzat, pe de altă parte ne-a împiedicat să fim atenți la detaliile zonei. Am observat totuși că pe marginea lacului este îngrădită o zonă despre care localnicii ne-au spus că este destinată campării. Suma percepută pentru o noapte de campare nu o cunoșteau cei cu care am discutat, însă unii s-au oferit să ne cazeze în gospodăriile proprii, 3-4 persoane pentru 50 de lei pe noapte (tarif negociabil). Am refuzat întrucât nu eram pregătiți să rămânem peste noapte, în grup erau și doi copii de 2 anișori, iar a doua zi mergeam de dimineață la serviciu.

Întrucât seara se apropia cu repeziciune, era aproximativ 17.30, am decis să colindăm puțin localitatea și împrejurimile. Peisajele din zonă sunt de vis. Satul este așezat în depresiunea Neculele, la o altitudine de aproximativ 900 de metri; în anumite locuri mai înalte se observă cum albia râului Râmnicu Sărat desparte această zonă de o altă locație încântătoare – zona Bisocăi (ale cărei așezări răsfirate se pot zări pe alocuri, pe vârfurile deluroase din cealaltă parte a râului). La intrarea în sat apare o porțiune de drum de circa un kilometru asfaltată care trece printre niște plopi falnici plasați de o parte și de alta a drumului. Lăsând în urmă această bucată de drum am urcat prin sat, drumul șerpuind către dreapta, printre case de munte, la poalele vârfurilor montane din zonă. Am continuat drumul, ieșind din satul Vintileasca către satul Neculele; de o parte și de alta a drumului se succedau fânețe întinse, casele apărând răsfirate.

La un moment dat am ajuns la o intersercție unde era un indicator care ne anunța faptul că mai avem de parcurs 3 kilometri până la Mănăstirea Muntioru. Pentru că seara amenința să ne facă drumul de întoarcere un coșmar, acesta a fost momentul în care am hotărât să ne întoarcem, cu promisiunea că în această vară vom aloca cel puțin o zi întreagă pentru vizitarea acestei minunate zone.

Istoric, obiective turistice și posibilități de cazare

Comuna Vintileasca a fost înființată în anul 1931, purtând denumirea de comuna Neculele și aparținând județului Râmnicu Sărat. În anul 1968, când România a fost reorganizată administrativ și teritorial, comuna a luat denumirea de Vintileasca și a trecut împreună cu celelalte comune aflate pe cursul superior al râului Râmnicu Sărat (Dumitrești, Chiojdeni și Jitia) în administrarea județului Vrancea. Înainte de anul 1931, satele care intră și astăzi în componența acestei comune, au aparținut de comuna Jitia.

Comuna Vintileasca are în componență următoarele sate: Vintileasca, Neculele, Tănăsari, Bahnele, Poiana Stoichii şi După Măgura. În anul 2009 populația comunei era de 2130 de locuitori, iar suprafața era de 6332 ha.

Pe lângă frumusețea naturii, care te încântă la fiecare pas și te îmbie la plimbări printre fânețele verzi sau pe la marginea pădurilor, în zonă pot fi vizitate și câteva obiective turistice:

- Mănăstirea Muntioru; acest obiectiv se află situat în rezervația naturală ”Poiana Muntioru”; întreaga zonă a fost declarată arie protejată în anul 2005, fiind încadrată la categoria ”rezervație naturală de interes botanic”; din satul Neculele se ajunge la acest obiectiv urmând un drum forestier de aproximativ 3 kilometri.

- Izvoarele de ape sulfuroase din satul Tănăsari; localnicii folosesc apa acestor izvoare pentru tratarea reumatismului, dar și pentru vindecarea diverselor afecțiuni ginecologice.

- Pietrele Fetii (monument natural, reprezentat de două stânci uriașe); acest obiectiv este amintit de scriitorul Alexandru Vlahuță în opera sa ”România pitorească”.

- Mănăstirea Poiana Mărului (obiectiv despre care am amintit anterior); distanța din Vintileasca până la acest obiectiv este de aproximativ 15 kilometri, cu precizarea că din Jitia (ultimii aproximativ 4 kilometri) drumul trebuie parcurs pe jos, cu excepția deținătorilor de autovehicole 4X4. Cel puțin asta era situația căii de acces în august 2011.

Cazarea se poate face în gospodăriile localnicilor, pentru cei mai puțin pretențioși. Cei care doresc, pot campa pe marginea Lacului fără Fund, în spațiul amenajat de Primărie în acest scop. Datorită serbării locale nu am reușit să vedem care ar fi amenajarile pentru acest loc destinat campării. O altă posibilitate modernă de cazare (am admirat-o de la distanță, întrucât este cocoțată sus pe munte) este reprezentată de Pensiunea Vulturul. Condițiile de cazare din această locație pot fi văzute pe site-urile de profil. Noi nu am ajuns la această pensiune.

Concluzionând, pot recomanda tuturor celor ce iubesc zonele neatinse încă puternic de spectrul civilizației să viziteze Vintileasca. Frumusețile acestui areal eclipsează drumul de acces care este principalul impediment în dezvoltarea turismului în zonă. Cu speranța că nu ați fugit încă din fața monitoarelor, vă propun să vizionați fotografiile noastre din această escapadă cu destinație neașteptată...

---

VIZUALIZĂRI: 18172 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI