Mausoleul de la Soveja, un obiectiv interesant pe meleaguri vrâncene

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

Salut. In ultimele doua reviewuri ne-ai predat o scurta și utila lecție de istorie. Daca despre Mărăști, Mărășești și Oituz știam din manualul de istorie, despre Soveja nu prea știam nimic. Am fost la mausoleul de la Mărășești și nu știu dacă trebuie sa ma mandresc cu asta, dar aici a fost locul unde am devenit pionier. Am notat mausoleul de la Soveja si cu prima ocazie când ajung în zona cu siguranță îl voi vizita. Toate cele bune.

@micutzu:  La mausoleul de la Mărășești am fost și noi în repetate rânduri, iar pe acelea de la Mărăști și Soveja le-am vizitat în interior pentru prima oară, în prima lună a acestui an. Pe lângă Mărășești, Mărăști și Soveja, în județul Vrancea există un al patrulea mausoleu, la intrarea în municipiul Focșani. Chiar dacă este cel mai apropiat de noi, pe acesta nu l-am vizitat încă în interior. Îmi plac astfel de obiective și le vizităm mai ales iarna, pentru că atunci când vine primăvara suntem atrași mai mult de diverse drumeții.

Mulțumesc pentru lectură și pentru ecou! Numai bine!

Pana la urma m-ai corupt sa scriu un ecou la acest articol!

Si cum sa nu scriu, daca de Soveja ma leaga doua concedii de vis in 1988 si 1989, ultimul fiind, poate, cel mai frumos concediu din viata mea (as excepta aici concediile in Bucovina).

In acel concediu am raspuns invitatiei unor prieteni din Focsani si din Tifesti si un microbuz cu turisti (9 persoane majore si 8 minori) au petrecut 12 zile in Soveja. Cazarea la 2 vile si trei mese pe zi la Hotelul Zboina au costat fabuloasa suma (pe atunci) de 3200 lei. As adauga faptul ca toti eram bolnavi de silicoza si ne-am chinuit mult sa putem manca tot ce ne puneau in farfurii.

Si cum la 40 de ani nu-ti vine sa stai pe loc in fiecare zi eram in drumetii in statiune.

Mausoleul l-am vizitat si noi si ne-a placut, asa cum am vizitat si pe cel de la Marasti, casa lui Mos Ion Roata din Campuri, Cimitirul soldatilor germani din Soveja,manastirea Soveja. Si pentru ca Soveja fara natura nu se putea am mers de mai multe pe valea paraului Chiua, pana la prepeleacul unde vanatorul nr 1 a impuscat cel mai mare urs din Europa.

​Din curtea vilei in care am locuit noi intram in Poiana Punga unde faceam plaja, sau leneveam la umbra unui brad.

In poiana Punga, in 1989, am gasit niste sculpturi mari in lemn de stejar plantate acolo de niste studenti de la Institutul de Arte plastice Bucuresti. Tot in poiana Punga la intrarea dinspre strada cu acelasi nume se afla un loc de campare cu tot echipamentul necesar.

Din Soveja,traversand poiana Punga, pe o poteca marcata atunci cu banda rosie (deci poteca de culme) se putea ajunge la cabana Zboina Neagra si la varful Zboina

Neagra (1348m, sper ca nu ma insala memoria). Pe acest drum am mers zilnic in ultimele 3 zile de concediu pentru ca niste localnici ne-au recomandat o balta pe marginea drumului forestier spre Zboina Neagra, unde ne-am trata cu namol la incheiturile care ne mai suparau. Ne continuam drumul spre Sezatoarea Lupilor, de unde admiram muntii Vrancei, iar la intoarcere ne spalam cu apa din balta de noroiul care se uscase. De atunci si pana azi nimeni nu s-a mai plans de durere.

Tot in poiana Punga spre drumul forestier care mergea spre Zboina se amenajase un teleschi, care banuiesc ca in perioada de iarna era folosit.

As mai aminti ca Soveja, in afara de faptul ca avea (sper ca mai are si acum) cel mai ozonat aer, este totodata locul de nastere al celei ma frumoase balade romanesti, Miorita. Aceasta a fost culeasa, sub forma unui colind de Alecu Russo, la Soveja, in anul 1846 (cel putin asa imi amintesc eu)

Si te-as contrazice si cu osuarul din Mausoleu, care din ce stiu eu nu este unicul in tara.

Am mai intalnit un asemenea osuar la Monumentul Eroilor de la Siriu, aflat la circa 2 km de barajul de la Siriu.

Dar iar m-am intins la vorba ca un neam de traista ce sunt!

Numai bine si calatorii placute!

PS. Am scris aceste rannduri in mare viteza si fara a incerca sa le corectez. Daca mana (de fapt tastatura) sau neuronul mi-au mai jucat feste, fiti intelegatori cu mine.

@liviu49:  După 1989 am petrecut și eu împreună cu părinții câteva sejururi la Soveja. Îmi amintesc faptul că ne-am cazat o dată la o vilă destul de cochetă (nu mai țin minte care era), iar de vreo două ori am stat cu cortul chiar în poiana Punga. Erau vremuri când multă lume venea cu cortul acolo, mai ales la final de săptămână. Ziua jucam fotbal în poiană, căutam zmeură, adunam lemne pentru grătar, dar și pentru focul de tabără pe care îl făceam pe înserat. Au fost vremuri frumoase, mi-ar plăcea ca Soveja să redevină măcar ceea ce era cândva, dar slabe speranțe în acest sens...

În ceea ce privește osuarul deschis al mausoleului, eu am prezentat ceea ce ne-a spus doamna muzeograf.   Așa că orice completare este binevenită!

Mulțumesc pentru lectură și pentru ecou! Numai bine! ​​​

@Crazy_Mouse:  Si eu mi-as dori revenirea la ce-a fost Soveja. Insa nu cred ca mai apuc asa ceva. Turismul s-a mutat pe valea Putnei, la Lepsa, unde mai marii locurilor au interes in dezvoltarea zonei. Nu intamplator DN2D pana la Lepsa a fost modernizat, largit, consolidat, asfaltat cum trebuie si pana la Ojdula. Si poate nu intamplator drumul DN2L dintre Soveja si Lepsa nu se mai reface.  

Imi pare rau pentru ca la  Soveja nu cred ca e balamucul de la Lepsa, Moieciu sau Ranca, unde s-a construit in toate felurile, in toate locurile, fara a respecta nimic. Ce s-a construit pentru turism in Soveja pana in 1989​, vezi hanul Soveja sau hotelul Zboina au legatura cu arhitectura zonei, in timp ce am vazut eu construit dupa 1990 numai a arhitectura specifica zonei montane nu seamana.

La fel ca și articolul despre Mausoleul de la Mărăști, și acesta este o lecție din istoria neamului, lecții despre care prea puțin s-a vorbit la orele de istorie. Din punctul meu de vedere, ele sunt binevenite, în special pentru generațiile tinere, care nu au apucat să citească și să știe mai multe despre luptele eroilor noștri. În copilărie am vizitat Mausoleul de la Mărășești și țin minte că și acolo era, parcă. o criptă deschisă ce conținea craniile eroilor. La vizita mea de acum doi ani, Mausoleul de la Mărășești era total schimbat, în bine, și am putut să vizionez și să străbat în liniște culoarele mausoleului, iar după aceasta am vizitat și muzeul aflat în curte. De asemenea, ne-am plimbat și pe aleile cu busturile ce străjuiau aleile spre mausoleu, aducându-ne aminte de cei care au luptat cu eroism pentru țară.

Pentru cei care au devenit pionieri la mausoleu sunt bucuroasă. Au avut ocazia să fie în preajma eroilor. Eu, în schimb, am devenit pionieră la” celebra” Doftana

Am votat cu mare plăcere articolul și, dacă ați fost și la Mărășești, mi-ar plăcea să citesc și despre asta. Vă doresc toate cele bune” ​​

​

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.