Colmar, spectaculos

TIPĂREȘTE

Am aterizat în Basel pe la orele crepuscului, daca nu mă înșel, iar prima impresie a fost de evadare în viitor. Aeroportul micuț și cochet. Două ieșiri, una spre Elveția, alta spre Franța. Inedit. Noi am ieșit pe cea spre Franța. Pentru a pleca spre Colmar, locul unde aveam să stăm 4 nopți, am ieșit în fața aeroportului cu nasul drept în autobuzul 11 spre gara St. Louis, de unde voiam sa luăm trenul spre Colmar. Preț 2,5 euro direct la șofer. Cash sau cu cardul. Până la gară cam 10-15 minute. Biletele la tren, ~32 euro le-am luat de la casierie, plătite cu cardul, dar puteam să luăm și de la cele câteva automate din incinta gării. 35 minute până la Colmar. Trenul la clasa 2 arătos, mai să ne întoarcem din drum crezând că este clasa 1. A venit și nașa. A venit și vremea să coborâm. Am rămas plăcut impresionați la vederea gării din Colmar și împrejurimilor ei. Nu boschetari, nu vagabonzi, nu mizerie. Safe și curat. Ne doream asta, având de gând să călătorim în aceasta scurtă vacanță doar cu mijloacele de transport în comun, dar și faptului că hotelul la care aveam să stăm era la 5 minute maxim de mers pe jos de gară. Cazare, puțină spălare, colaborare și direct plecare spre orașul vechi din Colmar. Eram nerăbdători să explorăm si să ne punem in valoare cele câteva cuvinte pe care le mai știam de la orele de franceză făcute în generală.

Colmar.

Este supranumit “Veneția Alsaciei”. Poate exagerat, după umila mea părere, ținând cont că are doar un râu măricel ca lungime (LeLauch). Colmar este al treilea oraș ca mărime din Alsacia, după Strasbourg și Mulhouse și este considerat de mulți ca fiind dacă nu cel mai frumos oraș din lume, unul dintre cele mai frumoase. Hai, măăă! Prea mult spus.

Într-adevăr, Colmar este plin de case colorate, alei cu piatră cubică, fiind un melaj de stiluri arhitectonice specifice zonei, dezvoltate într-o perioadă de 8 secole: de la gotic la renascentist, de la neoclasic la neobaroc. Majoritatea caselor se află în perfectă stare, cel puțin la exterior. Corect. Structura lor pare totuși intactă, cu toate că peste bârnele din lemn au trecut foarte mulți ani (exista case datate din 1381).

Colmar are arthitectură, frate (astea-s cuvintele mele) fântânile, florile si berzele pentru care este foarte cunoscut, dar si pentru unul dintre cele mai bune vinuri din toata Franta. Ufff, am băut la vin toate stilurile si culorile.

Așadar, pe la ora 18.30 am plecat spre centrul vechi, 20-25 minute mers lejer de la Hotel Colmar. Aproape nimeni pe stradă la ora aceea. Nu ne-a îngrijorat, mai ales că întrebasem la recepție dacă este safe drumul pe jos până în centru. Frig, frig, am ajuns în centru, pustiu miercurea si închis cam 80% din magazine/restaurante, oprindu-ne direct într-o braserie. Prețurile destul de sus, fiind pregătiți psihic pentru asta. O pizza de-ale lor (tarte flambe) cu diferite chestii prin ea, slăbuță. Nu ne-am săturat și fără gust. Dar... Două pahare cu vin pinot gri și o porție de creme brulee (cremă de zahăr ars) fantastică au compensat. Tot cred că vreo 40 euro. Tot pe jos ne-am întors la hotel. A doua zi de dimineață am plecat iar spre centru. Am luat la rând străzile deja unele împodobite pentru sărbători, oprindu-ne pentru prima vizită la Place de la Cathédrale.

Catedrala Colmar are arhitectură gotică și a fost clasificată ca monument istoric în 1840. Am citit că înainte de 2023, atunci când a inceput renovarea catedralei și a pietei, aici era doar o parcare neintersantă care nu spunea nimic turiștilor. Lucrările majore de restaurare a catedralei vor avea o durată de peste 6 ani și cu un cost total estimat la 18,4 milioane EUR, aproximativ în 2030 fiind preconizate terminarea lucrărilor. Noi am vizitat catedrala, două ture prin interior, cascat gura la amănunte ce ne impresionează de obicei, donat 1 euro cu cardul (auzi, teo de la constanța!), să-i dăm ai departe pe strădutele superbe ale Colmarului. Așadar, Mica Veneție (Cartierul Krutenau) cu ale ei case colorate chiar pe marginea râului construite, Casa Pfister, veche de aproximativ 500 de ani, pictată cu scene inspirate din Biblie și din Vechiul Testament, Turnul impresionant al Bisericii Sf. Martin (sau Collegiale Saint-Martin), Turnul de apă, toate le-am luat la rând și am trecut pe parcursul zilei pe lângă ele de câteva ori. Ne-am plimbat și cu trenulețul prin tot centrul vechi. 8 euro de căciulă, pentru a afla ulterior că există si un microbuz electric gratis pe aceeasi rută. Am aflat seara pe la 18.30 când, trecând spre hotel pe lângă gară, l-am văzut plecând plin cu turiști pe traseu. Ce credeți că am făcut? Am plecat cu ultimul din program, ora 19, din stația gării, până în centru, am dat tura completă și am coborât, luând-o iar la picior spre hotel. Să revin.

Am vizitat Muzeul Auguste Bartholdi, autorul celebrei Statui a Libertatii, copia statuii fiind expusă la ieșire din oraș spre Ribeauville (o să povestesc de el). Interesant muzeul, interesante sculpturile. 5 euro biletul. De marți până duminică: 10:00 - 12:00 și 14:00 - 18:00 (închis la 24 și 31 decembrie). Închis luni. Casa de bilete se închide cu 30 de minute înainte închiderea muzeului. Muzeul este înființat 1922 în casa în care s-a născut sculptorul Auguste Bartholdi (Colmar 1834 - Paris 1904), fiind dedicat în întregime prezentării operei artistului. Mobilier de familie, suveniruri personale, machete, desene, picturi, gravuri și fotografii sunt prezentate pe trei etaje. Am vizitat de asemenea Muzeul Ciocolatei. Program 10-18. 12,50 euro (scumpișor). Nu e rău, mai ales pentru copii. Și, ce ne-a placut mult de tot, a fost piața din Colmar. Zona acoperită super mișto, curat de neimaginat pentru noi, cu toate în ordine, cu tarabele pline de bunătăți, cu oameni mișto prin jur. Tarabele de afară aranjate bine, produse pentru toate gusturile, 'țărani' cu produse proaspete. Ce am luat noi? Două rotițe mici de brânză, un borcan de muștar Dijon, ruladă de foagra (știu, n-am scris bine), brănza maturată și o sticlă cu vin din zonă pentru a ne cinsti la hotel. Recomand. Oricum se 'dă cu capul' în ea, în piață. A, să nu uit! Pe parcursul zilei, pe lângă cei 11 km parcurși la pas, ne-am oprit de câteva ori la un pahar de vin (ce plăcere!), la o relaxare cu admirat localnici si turiști, la halit chiș lorraine, vită cu sos de anșoa, tocăniță alsaciană și, și, celebrele eclere. Moamă! Alea cu cremă de ciocolată, mm, mm, dar alea cu cremă de vanilie, bestiale! Si nu scumpe. 3 euro.

Seara am povestit cu micul autobuz electric, apoi plecat spre hotel, dat cep sticlei de vin și dormit relaxat. A doua zi plină voiam să vizităm Strasbourg. Revin.

---

VIZUALIZĂRI: 166 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI