Ribeauvillé, satul din inima Alsaciei

TIPĂREȘTE

„Nu cred să existe în Europa un loc mai încântător ca Alsacia și al său Drum al Vinului: munții Vosgi, dramatici, împăduriți, castelele cocoțate pe culmile lor și, în umbra acestora, un șirag de sate, cu vii care mai-mai că dau buzna prin porțile caselor cu bârne din lemn. Ribeauvillé le are pe toate, menestrelii îți dau binețe pe Grand Rue iar cramele stau deschise tot anul. ”

Robert James Kenneth Peston, jurnalist britanic (1960-)

Nu, nu puteam rata acest sat din inima Alsaciei, situat cu aproximație la jumătatea distanței dintre Mulhouse și Strasbourg; prea citisem și auzisem multe comentarii apreciative și prea erau ispititoare pozele văzute. L-am vizitat, ce-i drept, la pachet cu Riquewihr și prea mult timp nu am avut la dispoziție din cauza orarului autobuzului, dar și așa a fost de ajuns pentru a mă lămuri cât de corectă e descrierea lui Peston.

Ținutul Ribeauvillé-Riquewihr concentrează tot ce are Alsacia mai grozav de oferit: peisaje verzi, cu munți în depărtare și coline acoperite de vii în șiruri ordonate, sate vechi care-și cultivă cu infinită grijă patrimoniul istoric și mai presus de orice, o ambianță veselă și relaxată, datorată poate, în oarecare măsură, și vinului degustat într-una din numeroasele crame („caves”), căci 13 din cele 51 de podgorii care produc cele mai renumite și bine cotate - a se citi „scumpe” :( - soiuri alsaciene („grands crus”) se găsesc aici. Mare atenție, așadar, la buzunare!

Dacă adăugăm manifestările bahico-gurmando-folclorice ;) desfășurate pe tot parcursul anului, dar mai ales în lunile de vară și de Crăciun, micile prăvălii unde meșteșugarii încă mai păstrează viu spiritul îndeletnicirilor de odinioară, atracțiile diverse precum muzeele, parcurile, o grădină a fluturilor, făbricuțele de ciocolată, piscinele ori pistele amenajate pentru bicicliști și traseele pentru amatorii de drumeții, n-avem motive să ne mai mirăm că zona este asaltată de turiști.

11 sate viticole fac parte din acest ținut de poveste. De la nord la sud, acestea sunt: Saint-Hippolyte, Rodern, Rorschwihr, Bergheim, Ribeauvillé, Hunawihr, Zellenberg, Riquewihr, Beblenheim, Mittelwihr și Bennwihr. Dintre ele, cele mai frecventate, zic statisticile, sunt Ribeauvillé și Riquewihr.

Și către ele ne-am îndreptat și noi.

Rataserăm varianta deplasării cu cabrioleta Kutʼzig vezi impresii, însă aveam opțiunea autobuzului, în fapt un autocar modern cu A/C și scaune extrem de confortabile. Ne-am decis să „bifăm” mai întâi Ribeauvillé, aflat la mai mare distanță de Colmar (cca. 18 km) și am luat autobuzul 106 de la gara din Colmar. Peronul se află în dreapta, cum ieși din gară. Detalii despre orar și tarife (valabile atât pentru Ribeauvillé, cât și pentru Riquewihr) găsiți aici: royer-voyages.com/assets/ ... _2018_07_01.pdf.

De la Colmar la Ribeauvillé biletul a costat 4,25 euro/persoană; între Ribeauvillé și Riquewihr 2,80 euro, iar de la Riquewihr la Colmar 3,95 euro.

Ribeauvillé și Riquewihr se află la nord de Colmar, așa că am avut de parcurs unul dintre cartierele noi ale Colmarului, ieșind pe D418 în dreptul copiei Statuii Libertății, montată în mijlocul unui sens giratoriu în anul 2004, cu ocazia centenarului morții lui Auguste Bartholdi. Mai mult, șoferul, un bărbat simpatic între două vârste, a dat de două ori ocol statuii pentru a ne permite să facem cât mai multe poze. :)

Drumul până la Ribeauvillé a durat 45 de minute, dar nu ne-am plictisit nicio secundă: am trecut prin Ingersheim, Bennwihr, Mittelwihr, Beblenheim, Zellenberg și pe la marginea Hunawihrului, iar priveliștea mi-a plăcut la nebunie. Șoseaua era impecabilă și am putut vedea, chiar dacă doar din fuga autobuzului, cât de curate și îngrijite erau viile și casele pline de flori.

Am fost debarcați în capătul estic al satului, în Place du Général de Gaulle, în fața unei clădiri mari - Cave de Ribeauvillé - și a parcului, am traversat șoseaua și am intrat pe Grand Rue, principala sa arteră. Imediat pe stânga, la nr. 1, am dat de Office de Tourisme du Pays de Ribeauvillé et Riquewihr, de unde ne-am aprovizionat cu mai multe pliante. Și dacă tot am ajuns la capitolul „informații”, site-ul oficial al ținutului este https://www.ribeauville-riquewihr.com/.

Ribeauvillé este un sat mai mare, practic un orășel cu cca. 5.000 de locuitori care trăiesc din vin și turism, lucru pe care l-am sesizat imediat din numărul mare de vizitatori. În depărtare, sus pe munte, la altitudini de 530-650 m, se văd ruinele celor trei castele ale lorzilor de Ribeaupierre: Saint-Ulrich (principala reședință a lorzilor de Ribeaupierre între sec. XI-XVI), Girsberg (sec. XIII) şi Haut-Ribeaupierre (1084), ultimul din ele și cel mai înalt (după cum o arată și numele) fiind vizibil de pe Grand Rue.

Atestată încă din secolul al VIII-lea sub numele de de Rathaldovilare, localitatea a intrat ulterior în posesia uneia dintre cele mai influente familii nobiliare din Alsacia: Rappoltstein (Ribeaupierre) și o parte din fortificații și din casele ridicate în perioada medievală s-au păstrat până în zilele noastre.

Tot de atunci s-a păstrat și tradiția unei profesii - cea de „ménétrier” sau menestrel - un muzicant instrumentist care era angajat să cânte la diverse sărbători religioase sau păgâne. Așa-numita Maison des Ménétriers (Pfifferhus), datând din secolul al XVII-lea, transformată în han în 1840, cu bârne din lemn și ornamente sculptate, stă mărturie în acest sens, la fel și „Pfifferdaj” sau sărbătoarea ménétrierilor, cea mai veche manifestare de gen din Alsacia (1481), în cursul căreia muzicanții își alegeau regele, și care se celebrează și acum în prima duminică din septembrie. În plus, pe Grand Rue se întâlnesc, din loc în loc, sculpturi simpatice de astfel de menestreli, tocmai bune de pozat. :)

Străbătând Grand Rue și străduțele învecinate n-ai cum să nu fii impresionat de celebrele „maisons à colombages” zugrăvite în culori vesele, de ghivecele atârnate la ferestre, de piațetele cu fântâni în mijloc, magazinele de suvenire, brânzeturi ori dulciuri, și mai ales de cramele și restaurantele cu nume haioase: Le Cheval Noir, La Flammerie, La Bonne Bouteille. Remarc și o clădire în stil renascentist care adăpostește o „coutellerie”, veche denumire dată atelierelor ce fabricau sau ascuțeau cuțite.

Casa cu acoperiș roșu pe care stă cocoțată în cuib o barză este L'ancienne halle aux blés, menționată în 1431, fost loc de depozitare a cerealelor. În capătul estic al Grand Rue zărim La Tour des Bouchers (Metzgertor), Turnul măcelarilor, una din cele două porți medievale de intrare în oraș, construită în secolul al XIII-lea. Atenția ne e atrasă și de cele trei biserici, St-Grégoire, St-Augustin și Chapelle de Ste-Catherine, construită în stil gotic în secolul al XV-lea pentru a deservi vechiul spital.

În numai o oră și jumătate nu reușim să parcurgem toată Grand Rue și, din păcate, nu avem timp să ne plimbăm cu Petit train touristique. Pentru aceia dintre voi mai norocoși, menționez încă că acesta se ia de vizavi de stația autobuzului, din Place du Général de Gaulle. Traseul, prezentat în P36, durează 50 de minute, străbate satul și urcă în vii, de unde - în mod cert - veți avea parte de panorame superbe. Biletul costă 7 euro, la fel ca la Eguisheim, și tot ca acolo, plecările sunt la oră fixă, în afară de 13. Detalii aici: petit-train-ribeauville.fr.

Cum rareori (dacă vreodată) le poți avea pe toate :( , am oftat și ne-am despărțit cu greu de Ribeauvillé, pornind spre Riquewihr, unde am zăbovit mai mult, luându-ne revanșa.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI