"Castelul Groazei" – senzatii tari

TIPĂREȘTE

In toamna anului 2006 am petrecut un week-end minunat in frumoasa localitate Bran. Am vizitat cu aceasta ocazie Castelul Bran, iar la iesire ne-am oprit la tarabele din zona pentru suveniruri. Ne-am cumparat diverse: masti - vampir, o clepsidra umpluta cu “sange” si cu Dracula desenat la capete, etc. Plimbandu-ne prin toata aceasta piata, am ajuns la intrarea in Castelul Groazei. Initial nu am vrut sa intram. Am mai fost in ceva case ale groazei in parcul de distractii din Mamaia si nu mi s-a parut a fi nimic interesant. Dar pana la urma, ne-am hotarat sa intram. I-am atras atentia fiicei noastre sa nu-si faca probleme fiindca tot ce e in castel nu e adevarat, sunt doar actori si desene, in plus, noi eram cu ea. Prin urmare... am intrat in castel...

Turul consta in parcurgerea intr-un interval destul de lung (10-15 minute) a celor 12 camere speciale, amenajate in asa fel incat sa fie percepute ca locuri unde se petrec diverse orori iar fantomele sunt la ele acasa. Este mult intuneric in castel, iar daca apare cate-o raza firava de lumina, aceasta este doar pentru a remarca sicrie, scheleti, ornamente rosii, sangerii sau vampiri.

Am intrat in castel orbecaind pe intuneric, pipaind peretii pentru a putea inainta. Parca era muzica, dar eu imi amintesc destul de slab acest lucru, fiind atenta la ce se putea intampla. Aveam impresia ca peretii se misca, perdelele se unduiau si de dupa ele ne asteptam sa apara cine stie ce monstrii... Parca auzeam si soapte... Am trecut pe langa ceva scheleti si aveam impresia ca se misca usor... Vampirii de pe pereti aveam impresia ca si ei se intind dupa noi si vor sa ne prinda... Pur si simplu nu stiam de unde va veni “sperietoarea”, asa ca studiam totul...

Stateam foarte incordati si atenti ca in cazul in care apare ceva si ne ia prin surprindere, sa nu ne speriem. Dar poate tocmai aceasta stare de atentie ne-a indus o stare de neliniste, prin autosugestie, astfel ca inaintam cu greu si imaginatia lucra intens... fata ne tinea strans de mana.

Am strabatut un culoar ingust, acoperit de niste perdele negre, de dupa care niste maini se chinuiau sa razbeasca. Parca totul devenea mai agresiv pe masura ce inaintam...

Am vazut o luminita si ne-am dus spre ea, dar nici nu aveam cum altfel fiindca incolo ducea drumul. Am intrat intr-o incapere putin luminata, in care statea un mort, semidescompus, intr-un sicriu. In pemanenta el se ridica in sezut si se lasa apoi pe spate, si iar se ridica si iar se lasa... facea un zgomot specific, un scartait ca atunci cand se ridica chepengul unei pivnite, iar cand se lasa pe spate, de scanduri trantite... Ne-am uitat la el, ni s-a parut hidos, fata statea mai in spate, uitandu-se cu teama. Ne-am grabit sa iesim de aici... dar stupoare... nu gaseam usa. Fata ne intreaba de ce nu plecam...

-Mergem acum, stai linistita! si ne uitam in jur dupa usa.

-N-o gasesti ¿

-Nu!...

In acel moment fata noastra pe pune pe urlat... Si urla... de mama focului...

-Vom ramane aici? ... Ce ne facem? ...

-Nu, iesim imediat!

Puneam mana pe pereti si nu gaseam iesirea... Lumina era foarte slaba... Intr-un loc am vazut o portiune neagra, aveam impresia ca acolo era usa... ne-am dus incolo... Nimic... Perete peste tot!... Zombi ‘’sarea’’ intr-una in sicriu si zgomotul ne dadea fiori…Agitati de tipete, am inceput sa pipaim amandoi peretii, dar nu gaseam nimic…Eram nelinistiti…In urechi nu auzeam decat racnetele fetei noastre si zgomotul facut de zombi in sicriu…Dupa cateva minute (asa ni s-a parut noua, dar poate a fost doar un minut) de urlete si pipaieli, langa noi apare un om mascat, imbracat cu o pelerina neagra si o masca aidoma.

-Vreti sa iesiti/

-Da!

-Haideti dupa mine!

Si, tinandu-ne dupa el, am iesit afara din castel…si am rasuflat usurati.

Am fi vrut sa vedem ce e mai departe, auzisem ca ne va urmari Frankenstein sa ne marunteasca, urmau lupte cu Satana si cate si mai cate, dar pentru acestea trebuie sa mai revenim... Am strabatut cam jumatate din Castel... Cei dornici de senzatii tari trebuie sa vina la castel penru o ‘’lectie’’, dar cei slabi de inger trebuie sa ocoleasca acest loc... si mai ales, sa nu-si lase imaginatia sa lucreze...

Nedumerirea mea cea mai mare este motivul pentru care nu am gasit iesirea: eram prea precipitati, sau facea parte din ‘’joc’’? ...

---

VIZUALIZĂRI: 4197 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI