Muzeul Satului Brănean – incursiune în viața satului de altădată

TIPĂREȘTE

La sfârșitul lunii august ne-am purtat pașii prin locuri încărcate de istorie și generatoare de energie pentru luni de muncă ce vor urma (vezi impresii). Cazarea la pensiunea Casa Thomas (vezi impresii) ne-a oferit prilejul de a fi plasați la distanțe mici de obiectivele ce le aveam trecute în plan: Cetatea Râșnov, Dino Parc (vezi impresii), Muzeul Vămii Medievale, Platoul „Inima Reginei”, Codlea etc.

De-a lungul Culoarului Bran-Rucăr și în zona satelor aparținătoare de comuna Bran încă putem observa înșirate pe versanți mici construcții, hodăi, ori peisaje bucolice: turme de oi, căpițe de fân, cai lăsați liberi la pășunat, etc. Construcții vechi de diverse tipuri întâlnim și pe ulițele satelor: case bătrânești, grajduri de lemn, adăposturi pentru fân, vechi fântâni de piatră și altele asemenea. Dacă dorim să vedem viața rurală brăneană concentrată într-un singur punct putem face acest lucru vizitând Muzeul Satului Brănean.

Amplasare. Secția etnografică în aer liber este subordonată Muzeului Vămii Medievale Bran și are ca adresă oficială str. General Traian Moșoiu – localitatea Bran. Este ușor de identificat accesul în muzeu, acesta fiind exact vis-a-vis de intrarea în curtea Castelului Bran. Situat sub poalele unui versant îmbrăcat în conifere muzeul etnografic beneficiază de un aport major de vizitatori datorită apropierii de castelul medieval. După ce pătrundeți în bâlciul plin de obiecte de orice fel veți găsi la un moment dat calea de acces spre castel – imediat în stânga se află poarta de acces și casa de bilete pentru Muzeul Satului Brănean.

Bilete și program de funcționare. Deși în mod normal biletele de acces se vând la casa specială de la intrare, în zilele călduroase doamnele muzeograf stau la umbra unui copac la poarta primei căsuțe din expoziție. Ce frumos să întâmpini oaspeții chiar în mijlocul sătucului-expoziție. Prețul unui bilet este de 8 lei/adult, 4 lei/pensionarii, 2 lei/elevii/studenții și gratuit preșcolarii. Programul de funcționare al muzeului este de luni până duminică între orele 09.00-18.00 (în intervalul lunilor aprilie - octombrie).

Descriere. Arhitectura tradițională din zona Branului este prezentată în muzeu prin existența diverselor tipuri de locuință, anexe gospodărești, instalații de prelucrare a diverselor materiale/textile, cuptoare, etc. La intrare în muzeu trecem printr-o mică expoziție cu vânzare a unor obiecte de lemn, ceramică, textile, produse naturale (miere, dulceață), ouă încondeiate, păpuși, măști și altele cât de cât mai originale.

Călătoria în lumea satului brănean începe cu două obiecte/lucruri de lemn indispensabile în viața țăranului român: fântâna (ce oferă apa vieții; aici în varianta cumpănă) și crucea (troița – simbol al legăturii cu Dumnezeu). Prima căsuță, tipică pentru toate zonele rurale ale Branului, este construită în 1840 în satul Sohodol și are o împărțire clasică: cameră de locuit, tindă și cameră de curat. Pereții lipiți cu lut și văruiți în alb, acoperișul din șindrilă, podelele unse cu lut, stupii de albine din nuiele lipite cu lut, interiorul simplu amenajat cu mobilier minimal, ferestrele mici – sunt caracteristici ale acestui tip de locuință.

Urmează vizitarea celei mai mari gospodării din muzeul în aer liber: gospodăria cu ocol din satul Peștera (1843) . Specifică zonei de sub munții Piatra Craiului această gospodărie este o adevărată cetate la dimensiune redusă. Atât casa, cât și grajdul și alte anexe gospodărești sunt grupate sub forma unui careu complet închis prevăzut cu două porți de acces spre exterior. Casa albă avea patru camere, un mobilier mai evoluat, curtea pietruită. Sub șoproane sunt adăpostite căruța ori trăsura și alte unelte gospodărești. Un frumos război de cusut tronează într-una din camere, alături de furca de tors și vârtelniță. Ștergare și vase ceramice sunt agățate pe pereți, grinzile de lemn de pe tavan sunt împodobite cu frumoase crestături. Celarul (camera în care se păstrau alimentele și uneltele) are ușă de acces spre exterior.

Pășim pe ulița satului spre o căsuță micuță cu o singură cameră și tindă. Mușcatele roșii contrastează cu lemnul ferestrelor și albul pereților. Alături una din case este în reparații fiind învelită în folie. Urmează locuința provizorie numită hodaie, provenită din zona Rucăr, datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acest adăpost monocelular era utilizat ca locuință temporară de către cei ce strângeau fânul pe versanți ori îngrijeau animalele iarna. Mobilierul era constituit din strictul necesar: o plită cu sobă, un pat, o măsuță și o laviță, o lampă.

O locuință deosebit de aspectuoasă la exterior este casa cu tindă din Sohodol, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Conform informațiilor afișate acest model de construcție are cea mai mare vechime în zona Bran, caracteristică fiind tinda rece, fără acoperiș (unită cu podul).

Este prezentă în expoziție și o construcție mai „modernă”, de la începutul secolului al XX-lea, și anume bucătăria cu cuptor de pâine din satul Șimon. Utilizată și ca spațiu de locuit exterior casei, această bucătărie are un cuptor exterior ce se prelungește înafara construcției. Alt tip de gospodărie este casa din satul Poarta, datată sfârșit de secol al XVIII-lea. Casa era închisă nu se putea vizita, dar observăm șirurile paralele în care sunt așezate casa și șura, unite pe o latură de un șopron. Impresionante sunt bârnele groase ale construcției și modul de îmbinare al acestora.

Interesante sunt și hodăița din Moeciu de Jos (ridicată integral din bârne groase de lemn), șura din satul Șimon (destinat atât oilor, cât și vacilor), stâna de pe muntele Vlădușca (se disting cele trei componente ale construcției din lemn: strunga unde se mulgeau oile, camera unde se prelucra laptele și camera unde se punea brânza la dospit), stâna de telemea de la Dealul Frumos.

În ultima parte a circuitului putem viziona și câteva instalații tehnice, ca de exemplu: joagărul din satul Șimon, funcționabil la sfârșitul secolului al XIX-lea. Impresionantă construcție, de dimensiuni mari, fierăstrăul fiind acționat de forța apei. În muzeu există și un cuptor pentru var din satul Moeciu de Sus, de formă cilindrică, construit la nivelul solului – în trecut varul era foarte căutat în lumea satului fiind utilizat ca liant în construcții ori pentru „primenit” casele. Piua și mașina de lână din satul Cheia seamănă cu o casă în toată regula, bănuim că e vorba de o instalație tehnică din cauza roții de lemn atașată în lateral. La parter se află piua ce bate postavul cu ajutorul unor ciocane mișcate de forța hidraulică a apei, iar la etaj erau amplasate instalații de scărmănat lâna. O altă instalație populară ce utiliza forța apei este împrejmuită cu un gard fiind într-o stare destul de proastă de conservare.

Concluzii. Am pătruns pentru circa 40 de minute în minunata lume a satului românesc de munte și am văzut gospodării și instalații tehnice utilizate de o populație ce se ocupa cu preponderență de creșterea animalelor. Pentru cei de vârstă mijlocie ori mai înaintată e un prilej de a revedea obiecte și lucruri ce le-au folosit la țară, atunci când erau copii. Pentru tinerii de azi e un prilej de a observa stilul de viață al țăranilor noștri și greutățile muncilor de altădată. Fiecare construcție beneficiază de un panou explicativ cu informații de bază.

Căsuțele din Muzeul Satului Brănean sunt minunate!

---

VIZUALIZĂRI: 3565 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI