Schimbări în bine la Castelul Bran şi Cetatea Râşnov

TIPĂREȘTE

În ultima vreme parcă e un făcut, scriu numai impresii raportate la experienţe vechi şi comparaţii gen "atunci şi acum". O cauză ar fi faptul că am reluat vizitarea locurilor pe care le ştiam din copilărie şi adolescenţă, pentru a le arăta şi fiicei noastre, alta ar fi schimbările în bine produse în ultimii ani în multe zone turistice. În ultimii 4 ani, în frumoasa zonă Braşov - Râşnov - Bran, s-au schimbat foarte multe: primenirea centrului vechi al Braşovului, modernizarea domeniului schiabil din Poiană, construirea unei arene pentru sărituri cu schiurile şi schi fond la Râşnov, amenajarea unei peşteri la Râşnov, restaurarea Cetăţii Râşnov şi schimbarea proprietarilor Castelului Bran şi a expoziţiei de acolo.

Pentru unul care a trecut prin zonă anual din 1992 pînă astăzi, şi care vizitam la pachet Cetatea Râşnov şi Castelul Bran (de la aceste vizite m-am oprit prin 2003, deja le ştiam pe de rost), schimbările nu pot fi trecute cu vederea.

Am pus aceste obiective împreună, la aceasta secţiune, întrucît fiecare în parte are secţiunea lor pe site, aşa că nu m-am putut încadra nicăieri, iar de scris 2 articole nu are rost, neavînd prea multe de spus. Vreau să punctez doar cîteva aspecte, mai ales pentru cei care n-au mai fost de mult pe acolo.

În primul rînd: Branul. Faţă de 95, schimbările sînt mari, mai ales în organizarea pieţei satului. Dacă pe vremuri parcarea era chiar în piaţeta castelului, acum acolo este o frumoasă zonă pietonală, dezvoltată de la an la an, iar în zonă sînt deja 4 bazaruri, sau galerii comerciale, cu tarabe, cafenele, berării, pizzerii, chiar şi un cinema cu efecte speciale (5D).

Ca scurt istoric, Castelul Bran se vizita odată la pachet cu Muzeul Satului Brănean, biletul fiind comun, iar în parcul castelului accesul era liber. Mai demult era deschis chiar şi tunelul de sub castel, care duce la ascensor. Cu ocazia asta, Branul era probabil singurul sat din România cu 2 parcuri, amîndouă în centru. În castel era expus mobilier vechi, încercîndu-se să se creeze o ambianţă veridică, dar fără să fi fost vorba de prea multe piese originale (care să fi fost în castel acum 80 de ani).

O primă schimbare a survenit acum cîţiva ani, cînd s-a furat din castel o statuetă, moment în care parcul a fost închis, controlul de bilete fiind mutat la intrarea în parc. Deci, nu te mai puteai plimba în voie pe acolo, ci numai dacă aveai bilet pentru castel. În casa de ceai s-a amenajat magazin de suveniruri.

A doua schimbare a survenit acum 3 ani, cînd castelul a fost predat familiei către care fusese retrocedat în 2006. Acest fapt a determinat schimbarea expoziţiilor. Tot ce era în castel a fost mutat la Muzeul Vămii sau la Peleş, iar noii proprietari l-au reamenajat pe cheltuiala lor şi l-au exploatat în continuare ca muzeu.

Cu ocazia acestei schimbări Muzeul Satului a devenit orfan, numărul vizitatorilor fiind mai mic, după aprecierile mele. Înainte, prin faptul că accesul şi biletul erau comune, lumea se plimba şi prin Muzeul Satului, că tot n-avea ce pierde. Acum, la castel e mereu coadă la bilete, dincolo nu e nimeni.

La fel s-a petrecut şi cu muzeul Vama Medievală. Nici înainte nu avea mulţi vizitatori, dar cîţiva tot se încumetau, căci puteai coborî de la intrarea în castel direct la vamă. Acum acest acces e închis, ceea ce face ca, cine vrea să ajungă la vamă, să aibă mult de ocolit, pe şoseaua naţională, unde nu e trotuar, nemaiputînd ajunge direct dinspre castel.

Parcul şi Casa de Ceai nu par să fie prea exploatate turistic, nu apar nici pe site, iar magazinul de suveniruri este în castel.

În afară de efectele de mai sus, am observat cu bucurie numai schimbări în bine.

În primul rînd siteul castelului şi exploatarea sa extra-turistică, de pildă felurite evenimente culturale, despre care puteţi afla de pe site.

În al doliea rînd organizarea vizitei este superioară celei dinainte de 2009: circuitul este mai clar, ieşirea e separată, au ghiduri audio, magazin de suveniruri bine garnisit, chiar şi o maşină de imprimat monede suvenir.

În al treilea rînd, expoziţia este mult mai reuşită (o spun ca unul care ştia pe dinafară castelul), singurul minus fiind faptul că nici noii proprietari nu au redeschis foişorul de lemn din turn (e de înţeles, acolo nevînd loc mai mult de 2 persoane), foişor care se mai putea vizita, cu noroc, prin 93 - 94. De lăudat sînt sălile care explică detalii din istoria castelului, a personalităţilor din istoria sa, sălile cu costume de epocă şi, mai ales, o sală în care sînt panouri explicative despre vampiri, istoria mitului Dracula, Bram Stoker şi Vlad Ţepeş (ca personaj istoric, real). Din acest punct de vedere, expoziţia e mult mai adecvată prezentului şi turiştilor care o vizitează, decît era cea veche, fiind şi instructivă şi vorbind pe şleau despre exact ce se aşteaptă turiştii care vin acolo.

În afară de ce am subliniat deja, sînt deschise cîteva camere în plus faţă de perioada pre-2009, şi toate sînt mobilate sugestiv, cu mobilier de epocă cumpărat de sau donat către proprietari.

În weekendul în care am vizitat Branul, am dat o raită şi pe la Cetatea Râşnov. Să nu mai recunosc locurile! Pînă prin 2000, Cetatea era o ruină. În picioare erau zidurile, 2-3 construcţii interioare (din care una adăpostea micul muzeu cu piese de arheologie, armuri şi arme) şi accesul se făcea fie direct din piaţa centrală din Râşnov, pe nişte trepte care suiau abrupt pînă sub cetate, fie de la Acapulco (de unde se urcă acum), pe un drum forestier, pe care nu puteai urca cu maşina, care, de la locul în care azi întoarce minicarul, se transforma într-o potecă ce continua pe sub zidurile cetăţii. Intrarea era diametral opusă celei de acum, se făcea pe sub zidul din "vîrful" dinspre oraş, iar în jur erau copaci, abia vedeai cetatea de jos. De altfel, cînd mergeai pe potecă pe sub ziduri, mergeai pe sub copaci, abia vedeai zidul.

Prin 2000 s-a început o muncă de reconstruire a caselor din interior şi a zidurilor. Cetatea fusese preluată de un italian, care dorea să facă acolo restaurante, camere de cazare, muzeu etc. Modul de renovare a fost criticat, dar cred că continuă şi astăzi, poate mai bine controlat de specialişti, după moartea italianului şi preluarea cetăţii de către primărie. În tot cazul, ce se făcuse sub italian nu s-a schimbat. În vremea aceea s-a amenajat drumul forestier cu pietriş (macadam), încît puteai urca cu maşina (se amenajaseră şi parcări, pentru maşini şi autocare, sus, sub zidurile cetăţii), şi s-a defrişat destul dealul, să devină cetatea vizibilă. S-a instalat şi inscripţia cu numele oraşului.

Anul acesta am văzut numai schimbări în bine: drumul e pavat cu piatră cubică şi amenajat frumos, cu băncuţe, coşuri de gunoi, felinare, intrarea a fost mutată prin vechea curte a cetăţii, înăuntru au loc activităţi atractive, gen tir cu arcul, sînt ghizi la intrare, este şi audioghid, vizita este mai bine organizată, sub formă de tur, accesul auto sus este interzis, iar turiştii sînt în număr foarte mare. Cetatea e plină de prăvălii cu artizanat şi suveniruri, poţi găsi şi ceva de băut, ar fi fost frumos să fie şi un restaurant în cetate. Accesul se face pe jos sau cu un minicar.

Siteul cetăţii nu e chiar grozav, nu e updatat, mai ales la capitolul evenimente, dar un pas înainte e faptul că există.

În concluzie, dacă lucrurile merg tot aşa, înseamnă că merg spre bine. Sper să vedem cît mai multe obiective turistice din ţară amenajate şi exploatate ca acestea două. Abia aştept să văd, sper cît mai curînd, în anii următori, cum se mai prezintă Bucovina.

---

VIZUALIZĂRI: 2049 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI