Ce sa faci o zi si jumatate in Viena

TIPĂREȘTE

Duminica a fost ziua doamnei, aceeasi doamna care imi trasese ordine scurte si clare ca nu am voie sa parasesc perimetrul Shanghaiului fara sa mi umplu telefonul cu poze si filmulete cu panda de la gradina zoologica, lucru pe care l am ascultat orbeste de mi era ca la vama o sa ma opreasca pentu trafic de filumelete cu panda.

Dar sa revenim la ziua de duminica, o zi frumoasa de primavara, atat in Bucuresti cat si la Viena. Cam cu vreo 2 luni inainte imi cazusera in mana niste bilete rezonabile la Ryanair sau Laudamotion mai exact, care te lasau direct pe aeroportul international din Viena. Si ce mai gasim la Viena? Pandaaaaaaaaa!!! Asa ca ideea de cadou a incoltit imediat in mintea mea.

Dupa achizitionarea biletelor am inceput sa caut si hotel si bilete la zoo si alte idei de petrecerea timpului. Plecarea era sambata dupa amiaza din Bucuresti si intoarcerea luni dimineata din Viena asa ca am avut noroc si nu a trebuit sa mi omor prea mult neuronii, nefiind timp prea mult de ocupat. Unde mai pui ca duminica dimineata era clar ca vom merge la Zoo asa ca lucrurile s au simplificat si mai mult. Restul a fost doar improvizatie la fata locului.

Timpul trecea si am ajuns si la ziua de sambata, una relaxata in care am avut timp sa ne facem bagajele pe indelete iar in jur de ora 13.00 am plecat agale catre aeroport. Am hotarat sa testam serviiciile noului STB, defunctul RATB, in speranta ca prindem si noi un luxos Otokar, sa ne lafaim in sauna gratis. Am facut cam 1h20 minute pana la aeroport si ne mai astepta inca pe atat daca nu chiar mai mult de stat in aeroport.

Chiar daca avionul a avut o mica intarziere (nu stiu daca Ryanairul le a impus lucrul acesta sau si Laudamotion are obiceiuri din astea urate) ne am distrat un pic cand personalul din aeroport ne a rugat sa formam 2 cozi pentru imbarcare, cei cu priority si cei fara priority, iar cei cu priority erau cel putin la fel de multi ca ceilalti, poate chiar mai multi, lucru la care nu ma asteptam.

Apropo de Laudamotion, relatia noastra a inceput foarte prost. Desi facusem checkin atat la zborul de dus cat si la cel de intors, cu locuri platite extra, la o verificare a boarding passsului pentru VIE-OTP am vazut cu uimire ca eu nu mai am locul rezervat. Doamna il avea. Asa ca am chatuit cu o indian care mi a dat alt loc, a mutat o si pe doamna langa mine, a dres busuiocul cum s ar zice. Dar impresia ca am platit pentru ceva ce nu am primit a ramas. Insa relatia noastra a continuat foarte bine. Cu noi trebuiau sa vina inca 2 prieteni care au aflat cu o zi inainte o veste tare neplacuta si au trebuit sa si anuleze planurile. Asa ca am facut o cerere de refund, cu un motiv de intemeiat, sambata la pranz, cu 3-4 ore inainte de zbor, iar in aproximativ 24 ore (duminica) mi au raspuns si mi au aprobat cererea urmand sa primesc banii in aproximativ 5-7 zile lucratoare. Asa ca jos palaria pentru client managementul pe care il au. Bineeee, acum ramana sa vad si banii in cont :p.

Ajunsi pe aroportul din Viena, am facut foarte repede formalitatile si cred ca in maxim 10 minute deja eram afara unde ne astepta soferul pe care il acontasem pe acelasi site pe care facusem si rezervarea la hotel. Transferul a costat 34 euro iar pentru 4 persoane aceasta suma este foarte buna. Tinand cont ca ramasesem doar 2 a fost un cost mai mare dar faptul ca nu ne am mai stresat cu absolut nimic si am fost livrati exact in fata hotelului a compensat lucrul acesta. Oricum, ciudati vienezii astia. Eu am rezervat un transfer cu Skoda Octavia sau similar si am primit un Eklasse. Iarasi sentimentul ca nu am primit ceea ce am platit. ????)

In aproximativ 30 minute eram la hotel deja si in maxim 10 minute eram si in camera. (Da, stiu, o sa scriu si despre hotel). Cum deja se ceasul trecuse de ora 18.00 ne am aranjat putin si am plecat catre Mariahilferstrase, incurajati de google maps care ne arata aproximativ un kilometru si jumatate de mers pana acolo. Pe tot drumul am fost acompaniati de un miros puternic de marijuana pe care, daca l am fi exploatat cum se cuvine, sunt convins ca ne ar fi ajutat sa fim mai relaxati.

Ajunsi acolo am gasit o strada semi-pietonala, plina de magazine de brand sau nu, cu cateva locuri de luat masa dar si cu foarte putini oameni pe ea, lucru care m a mirat destul de mult, mai ales ca era sambata seara.

Intr un final am ales un restaurant turcesc unde am luat masa, ca deh, scoti romanul la Viena dar nu scoti shaorma din el. Dupa un festin pe cinste si o gaura in buget am facut cale intoarsa si am stins lumina pe la 22.30 convinsi ca a doua zi o sa avem multe de facut.

Si asa a fost. La 08.30 eram in picioare, am sarit peste micul dejun care ne era oferit de hotel, contra sumei de 11.99euro/persoana si am purces pe jos catre palat si zoo. Unul dintre motivele pentru care am ales hotelul respectiv (Da, stiu, o sa scriu si despre hotel) a fost apropiere fata de obiectivul nostru principal si anume casa “pandalezilor”.

In aproximativ jumatate de ora bateam la usile palatului si ne permiteam chiar si luxul de a cumpara 2 sandwichuri, 2 ape si o cafea (cam 16 euro pentru cine vrea sa si faca un buget). Aveam luat de pe tripadvisor un voucher care continea intrarea la zoo pentru 2 persoane si o tura cu roata mare din Prater pentru aceleasi 2 persoane (un pic peste 50 de dolari). Dezavantajul voucherului era ca tot trebuie sa stai la coada sa l schimbi cu bilete de intrare. Norocul nostru a fost ca la prima ora erau doar 5-6 persoane in fata noastra.

Odata scapati si de lucrul acesta am intrat in universul animalelor si ne am bucurat ca niste copii la tot ce vedeam pe acolo la orice gest facut de animalutele micute sau nu, la cum se strangeau pinguini in jurul ingrijitorului care le dadea mancare, la cum ursii polarii inotau cu gratie dupa pesti, la cum maimutele stateau agatate de becul cu IR pentru a se incalzi sau la cum panda ne a tratat cu spatele in timp ce si savura pranzul de bambus.

Toate lucrurile acestea ne au luat cam 4 ore si in jur de ora 14.00 ne gandeam ce sa mai facem acum. In prima faza am zis sa pornim catre Prater insa uitandu ne pe harta metroului am vazut ca putin mai incolo era Dunarea atat de draga noua si am zis ca ar fi pacat sa nu o vedem si pe ea, poate are alta culoare decat la Galati. Ne am cumparat un abonament la metrou de 24h (8 euro/persoana), l am activat, si am purces catre Donau. Ca fapt divers, nu ne a intrebat nimeni de el si nici de suplimentul pentru trenul catre aeroport (4.2 euro/persoana).

Odata ajunsi la Dunare am ochit niste pontoane din lemn pe care erau foarte multi oameni care citeau o carte, vorbeau sau pur si simplu stateau la soare. Unii mai curajosi, chiar faceau baie. Ne am facut si noi loc intr un coltisor, langa apa, si am stat o jumatate de ora sa ne desfete soarele. Dupa plinul cu vitamina D, ne am strans traista si am pornit catre Prater sa ne bucuram de cealalta jumatate a voucherului. Ajunsi acolo am incercat si un montaigne russe, de fapt a incercta doamna ca eu trebuia sa tin traista, nu ca nu as fi avut curaj :p.

Dupa asta ne am oprit la o terasa si am profitat de oferta lor cu 14.2 euro pentru un platou cu 2 snitele si cartofi plus bonus o salata, am plusat pana pe la 22 euro cu o bere la draught si o Cola. Roata mare a fost o dezamagire pentru mine neaducand nicio plusvaloare excursiei dar macar am bifat o.

Cum deja era ora 17.00 si mai aveam baterie in noi, am urcat in metrou si am iesit din pamant fix in Stephanplatz langa catedrala cu acelasi nume. Am admirat o pe toate partile, ne a placut cum a fost integrata o reclama a unui telefon lansat de curand pe peretii catedralei, noooot si am intrat chiar cateva minute pentru a asculta slujba care incepuse la momentul acela.

Atrasi de multimea de oameni am pornit pe Kartnerstrasse, o strada de shopping mult mai animata ca Mariahilferstrasse. Am intrat in cateva magazine de suveniruri, am luat cateceva pentru acasa si incet incet ne am trezit din nou pe Mariahilferstrasse dar in capatul celalalt de data aceasta. Incurajati de noodles cu pui la care ne ramasese gandul cu o seara inainte am strabatut o din nou cautand motive pentru a ne da seama de ce nu este asa multa lumea, de data asta era duminica seara si ne am gandit ca lumea sa pregateste pentru ziua lucratoare de luni.

Ajunsi la micutul restaurant chinezesc am savurat felul acesta de mancare (si acum imi ploua in gura can ma gandesc) si ne am facut curaj sa purcedem catre hotel.

De data aceasta bateria noastra era pe mod economic si am folosit un tramvai si un autobuz care ne a lasat fix in fata hotelului. Deja era spre 10 seara si trebuia sa ne punem la incarcat pentru a doua zi.

A doua zi nu am facut decat sa ne oprim la o brutarie pe care o ochisem de cu seara, sa ne luam cate un sandwich, 2 croissante cu ciocolata, 2 Cola si o cafea (alti 16 euro), pe care le am numit mic dejunul nostru si am purces catre metrou. Am schimbat pe urma cu trenul pentru aeroport si pe la ora 10 eram cuminti la poarta de imbarcare de la care urma sa plecam catre casa.

A fost o zi si jumatate plina sau pline, in care aproape ca am batut recordul de pasi facuti la Shanghai, in care am cunoscut inca o capitala, in care ne am minunat de unele lucruri pe care am dori sa le avem si in orasul nostru si in care ne ma imbogatit amintirile cu lucruri frumoase.

---

VIZUALIZĂRI: 5163 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI