Viena in pas de vals rapid

TIPĂREȘTE

Incep prin a spune, ca acest city-break nu era pe lista mea de “mini-vacante” planificate din anul acesta. A aparut pur si simplu cand eu, intr-un moment de ratacire am dat curs invitatiei unei vechi cunostinte de a ne intalni “la un pahar” in Viena intr-o sambata seara. Adica, eu sa vin din Bucuresti cu sotul, ne vedem seara in oras si plecam a doua zi acasa. Cum barbatul nu fusese niciodata in acest oras fermecator, am convenit ca ne putem permite acest moft.

Astfel, am inceput cautarea biletelor de avion: 2 persoane 240 EUR, plecare sambata 17.01 din Bucuresti la ora 08:00, intoarcere duminica 18.01 din Viena la 15:15.

Desi alegerea hotelului ar fi trebuit sa dureze putin, nu a fost chiar asa, caci pentru o noapte imi doream un hotel sub 50 EUR si cat mai aproape de metrou si de centrul orasului. L-am gasit in cele din urma- Hotel Cryston, la 1 minut de Statia de metrou Margarettenguertel. Voi scrie un review separat despre el. Per scurt il recomand cu caldura in conditiile de mai sus.

Si am aterizat asa sambata dimineata in Aeroportul de langa Viena... Imi printasem in prealabil mersul trenurilor (Sbahn –S7) ca sa stiu cum ajungem in oras. Cu riscul de a ma repeta pentru traseul aeroport-centru se poate lua Sbahn (trenul de stat) sau CAT (trenul privat). Amandoua au acelasi punct comun in Centrul orasului : Statia Lanstrasse Wien Mitte. De aici ne putem continua calatoria cu metroul in oricare parte a Vienei dorim. Diferenta intre Sbanh vs CAT este in principal de pret: Sbahn costa 4,4 Eur, in timp ce CAT costa vreo 9 EUR, ambele variante pentru o singura calatorie, o singura persoana. Sbahn are mai multe statii intermediare pana la Wienmitte, in timp ce CAT este direct. Am preferat trenul de stat...

Din Wien Mitte am achizitionat fiecare cate o cartela de 48 ore (cost 14 EUR): Cu ea poti calatori cat doresti pe toate mijloacele de transport din Viena timp de 48 ore de la ora validarii.

Util de stiut este ca metroul merge pana la ora 23:30 de luni pana joi, iar de vineri pana duminica, circula toata noaptea.

Prima oprire a fost Ruprechtskirche, la mai putin de 5 minute de mers pe statia de metrou Schwedenplatz. Considerata cea mai veche biserica din Viena, a fost construita pare-se prin anii 700-900. Ea poarta hramul Sfantului Ruprecht, aparatorul comerciantilor de sare din Viena. De altfel, a fost folosita in epoca Medievala si ca “oficiul al sarii” (Salzamt). Astazi, ea gazduieste cel mai batran clopot al Vienei datand de prin anii 1280. Tot aici veti gasi si cele mai vechi vitralii. Din pacate nu am reusit sa bucuram decat de privelistea exterioara- constructia este innegrita de timp si acoperita partial de iedera. Interiorul nu se putea vizita (cel putin nu atunci cand am fost noi).

Ne-am continuat calatoria pe langa biserica urcand spre centrul orasului pe niste stradute pietonale pietruite foarte linistite si romantice. La ora aceea –zece dimineata-turistii inca nu invadasera si aceasta parte a orasului. IN schimb, ajunsi in Piata Stephan am fost surprinsa dintr-odata de multimea adunata sa faca poze, sa manance, sa imparta pliante, etc.

Am facut cateva poze exterioare Domului Stephansdom si am purces in a admira interiorul: Intrarea este gratuita cu exceptia anumitor zone: Zona de mijloc a Bisericii, Turnurile de Sud si de Nord, Comoara.

Dintre toate locurile « cu plata » am ales sa vizitam Turnul de Sud- accessibil de pe exteriorul bisericii. Se urca in total vreo 350 de trepte pe o scara de piatra ingusta de 1 mentru. Ajungem dupa vreo 200 de trepte la locul unde exista odinioara Clopotul Bisericii, dupa care dupa inca 150 ajungem intr-o camera circulara, cu multe ferestre. In mijlocul incaperii se afla, cum era si de asteptat, un magazin de suveniruri (magneti, carti postate...). Privelistea din acest punct asupra orasului merita tot efortul de a urca pana aici. Daca acum incaperea era intesata de turisti curiosi sa admire privelistea orasului de sus, in trecut lucrurile stateau altfel: Turnul a fost folosit pana prin anii 1800 si ca punct de observatie pentru pompieri: Orice incendiu era semnalizat din turn fie cu steaguri rosii (ziua) fie cu semnale luminoase in directia locului incendiului pe timpul noptii.

Ne-am intors la ale noastre si am inceput coborarea: din pacate nu exista decat un singur drum de acces atat de coborat cat si de urcat pe aceeasi scarita lata de un metru. Banuiesc ca in sezon, accesul este foarte anevoios.

Se poate vizita si Turnul de Nord atat pe scari, cat si cu un lift. Noi insa l-am lasat alta data.

Am plecat spre urmatorul obiectiv: Kapuzinerkirche. Daca nu as fi stiut despre existenta sa, as fi ratat-o cu siguranta, caci fatada precum si interiorul bisericii este foarte simplu decorata. Cu toate acestea, locul este cu totul special: La (un fel de) demisol sunt inmormantati in sarcoface de metal, decorate bogat, mai toti Imparatii Imperiului Habsburgic. Am admirat asa mormantul lui Josef I; cel al Mariei Teresa, cel al lui Franz Josef si multe altele: de la printi si prinzese, conti si contese.

De fapt, cel la care doream sa ajung de mult timp era cel al celebrei Prinzesei Elisabeth of Bayern- supranumita Sissi : Personalitatea ei ma impresionase de cand eram adolescenta si citeam despre ea articole mai mult sau mai putin romantate despre cum fusese denumita cea mai frumoasa femeie (printesa) a timpurilor (sec XIX), despre cum isi amenajase un fel de sala de fitness, despre programul ei de mentinere a frumusetii, dar si despre protocolul rigid de la Palat pe care il detesta, despre tristetea din care nu si-a revenit vreodata dupa moartea unicului fiu sau despre uciderea ei la varsta de 60 de ani de catre un fanatic.

Acum se odihneste la stanga mormantului sotului sau, Franz Josef si al fiului sau Rudolf.

Dupa aceasta vizita « in trecut » ne-am continuat drumul si la mai putin de 5 minute de mers de la Kapuzinerkirche am ajuns la Museul Albertina, cel care gazduieste cea mai bogata colectie de arta grafica din lume, incluzand opere de la Duerer la Klimt, de la Monet la Picasso. In acelasi timp, muzeul este gazduit in cel mai mare palat Imperial rezidential. Din pacate timpul nu ne-a permis sa intram... am preferat sa ne odihnim picioarele obosite pentru cateva minute pe una din bancile aflate pe acoperisul cladirii.

Revigorati putin, dupa un sandwich din dotare am purces spre curtile palatului Hofburg. In trecut, palatul a fost resedinta de iarna pentru suveranii Imperiului Habsburgic. In prezent, o parte din palat reprezinta resedinta oficiala a Presedentiei Austriei.

Dupa ce am admirat curtile interioare, pietruite, deosebit la largi si aerisite, am traversat parcul Volksgarten, pentru a ajunge la Parlament si Primarie (Rathaus). Gradina (caci mai curand este o gradina, decat un parc daca ne luam dupa dimensiuni) contine un mini-templu de piatra, un monument inchinat lui Sissi precum si doua fantani. Vara se pot mirosi si admira florile din gradina de trandafiri.

Am trecut apoi pe langa [Cladirile Parlamentului si Primariei. Cea din urma este o constructie deosebit de impozanta, in stil neo-gotic, datand de la sfarsitul sec. XIX. DIn pacate noi am gasit-o in lucrari de renovare, ce vor dura pana in 2023, nivelul costurilor estimate ridicandu- se la app 35 mio EUR.

La distanta mica de mers de Primarie, se afla o biserica neo-gotica relativ noua, cu doua turnuri inalte si deosebit de eleganta dupa parerea mea: Votivkirche.

In anul 1853, pe cand Imparatul Franz Josef isi facea plimbarea de dimineata prin gradinile palatului Hofburg, a fost injunghiat de catre un nationalist maghiar. Din fericire, sangerarea a fost oprita la timp, iar viata imparatului a fost salvata de catre dr. Etenreich. Nationalistul a fost in schimb condamnat si executat la scurt timp. Fratele imparatului, Ferdinand Maximilian Josef, a ordonat atunci constructia unei biserici pe locul atentatului din bani proveniti din donatii din intreg Imperiul.

Inaugurarea s-a facut in 1879, data la care Imparatul Franz Josef isi sarbatorea nunta de argint cu frumoasa Sissi.

De la frumusetile vizuale, am trecut la lucruri mai practice: o vizita la Naschmarkt, la mica distanta de Karlsplatz. Este una din renumitele piete ale Vienei, unde pe langa tot felul de mirodenii, branzeturi, carnuri, legume si fructe, se poate si manca relativ bine si ieftin: exista mici taverne (Biergarten) aliniate de-a lungul aleilor pietei. Fiind relativ in extrasezon, desi era weekend, puteai inainta relativ usor, pentru a vedea ofertele. Exista astfel restaurante traditionale austriece, rusesti, turcesti, arabe, grecesti. Inauntru gasesti cateva mese, dar sunt si mese afara. Acum in sezonul rece, aveau aeroterme afara. Preturile sunt de app 10 eur pe un fel de mancare si de 2-3 eur pe o bautura. De obicei in timpul saptamanii exista “oferta zielei” (2-3 feluri de mancare cu 10 eur). Din pacate cum acum am nimerit in weekend, nu a fost cazul.

Pentru a ne intregi imaginea asupra castelelor, am ales urmatoarea atractie ca fiind Palatul Schoebrunn, resedinta de vara a Imparatilor Imperiului. Din 1996 se afla pe lista monumentelor din partimoniu UNESCO, fiind considerat o exemplu minunat de arta baroc.

De la statia de Metrou cu acelasi nume, am mers vreo 10 minute pana sa ajungem la Poarta ce marcheaza intrarea in curtea Palatului. Imediat in partea stanga din interiorul curtii (cu fata la castel) se afla casa de bilete si de suveniruri. Ca sa ajungi la intrarea propriu zisa a muzeului, chiar ai de mers prin acea imensitate. Ajunsi chiar in fata cladirii, desi lumea este tentata sa creada ca intrarea se face pe scara somptuasa centrala, realitatea este ca trebuie sa folosesti usa de pe partea din extrema stanga. Cea de pe partea dreapta gazduieste muzeul Copiilor. Din cele peste 1400 incaperi, vizitabile prin achizitionarea biletului Grand Tour (app 14,5 EUR) sunt approximativ 44... Noi ne-am continuat plimbarea ocolind palatul prin lateral si ajungand in spatele sau pentru a ajunge pe Glorietta (un delusor de app 60m inaltime) de unde se poate admira atat palatul cat si o mare parte din Viena. Chiar in varful dealului se afla o constructie (acum cafenea) comandata de Maria Teresa ca simbol al Puterii Imperiului Habsburgic.

Tot pe acest domeniu imens mai exista o sera cu plante exotice, un labirint pentru cei mici si... celebra Gradina Zoologica din Viena. Din pacate am lasat-o pe data viitoare, caci la ora la care am terminat noi de vizitat Glorieta, era de mult inchisa.

Obositi de atata umblat, ne-am intors agale la metrou, pentru a ne depune putinele bagaje la hotel.

A doua zi ne-am trezit de dimineata, caci tineam mult sa ajung sa intru macar la un muzeu de arta in aceasta scurta vizita in Viena. Am ales Kunsthistorisches Museum si nu am regretat!

De o parte si de alta a pietei Maria Teresa se afla doua cladiri aproape identice: Kunsthistorisches Museum (museul de arta) si Naturhistorisches Museum (museul de natura). Amandoua au fost deschise in acelasi an 1891 la ordinul Imparatului Franz Josef.

Pe langa frumusetea incaperilor, decorate cu marmura, . picturile sunt multe si valoroase: de la Duerer la Tintorretto, de la Rubens la Velazques. Muzeul contine de asemenea exponate din Egiptul antic (sarcofage, sculpturi), colectii de obiecte din Roma si Grecia Antica, colectie de sculpturi din fildes, colectie de vase si obiecte din sticla, de monede si tapiserii.

In concluzie: dupa 3 ore de vizitat, eram ca nauci!

Dar ziua nu se terminase! Am luat repejor metroul si ne-am oprit la Stubentor pentru a vedea si Biserica Dominicana (sau Biserica St. Maria Rotunda) : ceea ce vedem astazi, este cea de a treia constructie monahala ridicata pe acelasi loc: prima a fost construita prin anii 1200 de catre Dominicani, pentru ca prin anii 1600, bisericii sa i se dea o “noua fata” baroc prin aportul artistilor italieni Jacopo Spacio, Cipriano Biasino si Antonio Canevale. Frescele interioare ce ilustreaza 46 de scene din viata Sfintei Marii au fost realizate de Mattias Rauchmiller in anii 1675.

Si cu asta... am fugit la aeroport... ajungand chiar atunci cand se facea boarding-ul...

---

VIZUALIZĂRI: 4592 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI