GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Vatra Dornei, vazuta prin ochi de copil
Cu cativa ani in urma retraisem impreuna cu sotia mea clipele de incantare din copilarie, cand ne plimbam prin parcul infinit din Vatra Dornei cu ochii pe fiecare brad si fiecare stejar, doar-doar o aparea vreun sufletel cu codita stufoasa sa ne intrebe daca avem o nuca pentru el. Pe atunci copilul nostru se pregatea sa ajunga pe lume.
Anul acesta am ajuns in apropiere cu formatia intregita de fetita noastra de trei ani, careia ii promisesem inca de acasa ca vom merge la Vatra Dornei intr-un parc, unde vor veni veveritele sa le dea nuci. Si ea de-abia astepta, ne intreba mereu daca am ajuns la veverite.
Pornim asadar pe drumul dinspre Suceava catre Vatra Dornei si constatam cu mare placere ca, spre deosebire de data trecuta cand l-am parcurs, acum era ca-n palma, cu dublare a benzilor pe portiunile de urcare si marcajul impecabil, astfel condusul pana acolo a fost o placere, chiar daca o ploaie mocaneasca nesuferita se straduia sa ne strice cheful.
Ne grupam la intrarea in Vatra Dornei (pornisem impreuna cu Georgiana si Piri, ei erau cu masina lor), trecem calea ferata, intram pe str. M. Eminescu, aglomeratie mare, cautam loc de parcare, unul gaseste, altul ba, si asa ne ratacim unii de altii. Coboram din masina, hotarati sa ii asteptam si pe tovarasii nostri de drum care trecusera de noi in cautarea unui locsor, dar fii-mea ma trage de mana cu putere: Hai la veverite!
Degeaba incercam sa mai tragem de timp pentru a ne ajunge si ceilalti din urma, mai facem o fotografie, mai cumparam o carticica cu Alba-ca-Zapada.
A, de retinut, pe Aleea Luceafarului, aproape de Casa Cartii este un magazin de unde am cumparat cea mai buna branza de burduf (10 lei/kg.) si cel mai bun cascaval afumat (16 lei/kg.).
Pana la urma ajungem la podul peste Dorna si trecem spre Parcul Municipal.
Sincer, ma gandeam ce ne vom face daca veveritele or fi intr-o forma proasta sau satule, dezamagirea piticului nu va putea fi compensata usor...
Trecem pe langa Biserica de la intrarea in parc (era slujba, taica popa scosese, dupa o moda mai noua, boxele la usa, sa auzi vrei-nu-vrei ce se petrece acolo), ajungem pe aleea strajuita de busturile personalitatilor culturale ale Romaniei, gasim niste "potogane" si o mini-comedie cu invartire pe baza de muschi de tatic, cand, cine crezi ca se iveste dupa copac? Mariana.
Incepe o agitatie de nedescris: unde e? uite-o, ce face? stai ca vine la noi.
Multumesc pe acesta cale Asociatiei Veveritelor din Parcul Muncipal Vatra Dornei pentru prestatia facuta la vizita Cameliei in habitatul lor din acea zi de toamna. Nu stiu ce m-as fi facut fara sprijinul lor, ar fi fost o catastrofa daca veveritele nu ar fi aparut, dupa cum nu stiu ce m-as fi facut daca nu as fi gasit la tarabele din stanga parcului nuci, pentru ca veveritele apareau, se apropiau, dar daca nu plateai, pa-pa, scuturau din coada si dispareau.
Asadar, peste cinci minute de la achizitionarea de nuci bifasem deja trei vizite ale codatelor la mai putin de 30 de centimetri de manutele fetitei noastre care rasplateau actul de curaj cu o nuca.
Pot spune ca in acea zi am vazut in ochii fetitei mele maximul de entuziasm, era tot o activitate pe capul ei, batea frenetic nuca in nuca si striga prin parc: Mariana, Mariana... , de ne tiuiau urechile, iar cand aparea cate o pata maronie saltareata prin iarba uda a parcului, plina de grija si de afectiune, se apleca langa bordura aleii si o astepta sa se apropie. Iar satisfactia era reciproca.
Timp de mai bine de o ora cam asta s-a tot intamplat, micutele animalute incepusera sa isi faca deja provizii prin scorburile de domiciliu, unele mai smechere ascundeau nuca ceva mai incolo si se intorceau pentru alta.
Dar nu numai veveritele erau prietenoase si blande in parc, un mic stol de cinteze ne urmau indeaproape, insotite de un pasaroi mai mare si colorat, atunci mi-am dat seama ce urmaresc, am spart o nuca si le-am presarat miezul pe o suprafata mai mare, sa apuce fiecare. A urmat o petrecere pasareasca cu ciripituri si fluieraturi.
Bineinteles ca dupa ceva timp au aparut si Georgiana cu sotul, si ei voiau sa retraiasca momente frumoase legate de Vatra Dornei si, implicit, de parcul cu veverite.
Mai era si o haita de catei, nici unul nedepasind talia unui soricar, pe seama carora am glumit cum ca ar fi caini deghizati in veverita, poate le iese si lor o nuca, ceva...
Am observat cu placere ca aleile parcului erau complet renovate, pavate frumos. Dar am constatat si ca pe marginea aleilor erau plantati puieti de arbusti ornamentali care inca mai purtau etichetele cu preturi exorbitante si care nu isi gaseau locul intr-un parc care poarta amprenta naturii, asa cum este ea si bine ii sta la munte.
Dar trebuia sa mai si profite cineva de pe urma unor lucrari, ne-a intarit aceasta convingere si faptul ca am observat ca se scoteau pavele intacte sa faca loc altora noi. Un fel de borduriada din Bucuresti...
Pentru noi a fost o zi foarte placuta, pentru copil nici nu mai vorbesc, multa vreme va tine minte si va povesti cum venea veverita si ii lua nuca din palma.
Cu greu am convins-o sa mergem la masina, promitandu-i, asa cum ne promisesem cu vreme in urma si noua insine, ca vom reveni.
Trimis de valimi in 30.09.10 11:19:56
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (valimi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Nu la Vatra Dornei, nici nu l-am cautat, aflasem deja ca la Pojorata se afuma pastrav in "cobze" de cetina.
Ma bucur ca au reaparut veveritele. In iunie era doar una putin mai curajoasa.
Cred ca le-am prins intr-o forma buna, dupa cum spuneam, chiar se tineu dupa noi, ca niste catei... si pe noi ne-a surprins.
Citind rw-ul tau imi aduc aminte de fata mea care, cand era mica (acum are 22 de ani) plangea ca de ce nu le luam acasa si nu era chip sa te intelegi cu ea. Plangea in hohote si striga " il vreau pe Chip sa doarma cu mine".
Am fost de 2 ori in Vatra Dornei. Peisajul este "groaznic de frumos" ca sa folosesc expresia unui prieten de-al meu, ardelean din fire, atunci cand se refera la gradul superlativ al frumusetii. Este o desfatare pentru ochi, suflet si plamani, desigur. De fiecare data din cele 9 - 10 zile cat am stat cam 7 au fost ploioase, dar si in aceste conditii ne-am simtit excelent. Traseul telescaunului este o minunatie, fie ca il faci cu sus-mentionatul mijloc de transport, fie pe jos.
Este un loc ideal pentru o vacanta linistita, asta daca facem abstractie de zgomotul lucrarilor deilitare de tot felul care stresau urechile celor veniti la o binemeritata odihna.
@celeste, a noastra chiar a avut o tentativa de a prinde o veverita, pentru ca avem nuci si la Slobozia.
Imi dau seama ce bucurie era cand ii manca veverita din palma. Sa va traiasca si sa va bucurati de ea, nici nu stiu cand a trecut timpul...
Imi amintesc si eu veveritele din Vatra Dornei! Frumos review!
Cam scump a fost sejurul, cred ca ai luat fara early-booking.
Asta e presario, dai un ban, dar stii ca face, stii cum e: bucuria copilului tau - nepretuita.
Chiar vroiam sa te intreb de unde ai putut achizitiona nucile, cand am citit explicatia pusa la o fotografie... Ma gandeam ca le-ai adus de la Slobozia... Un vot si din partea mea! Poate ar fi bine sa achizitionezi totusi o veverita... pentru pitica... )
Ce drăguţ! Mi-am adus aminte de copilărie, când mergeam cu bunicii în vacanţă la Călimăneşti, Căciulata şi, la fel ca şi fetiţa ta, aveam o bucurie şi o emoţie nestăvilită când mă întâlneam cu tot felul de vieţuitoare şi mai ales licurici. Ţin minte că bunica mea îi punea într-o cutiuţă de medicamente goală şi ei luminau prin cutie, sau alteori, îi puneam în batistă. Frumos mai era!
Frumoasa localitate, frumos review, citind am rememorat concediile placute si frumoase, pline de locuri, localitati si oameni desprinsi din basme, petrecute in tara, circuite facute cu sotia, fara a fi "obligati" de ora de sosire, de plecare, doar ne urcam in masina si unde ne placea, ne opream cate zile doream.
Pentru mine, asa arata adevaratele concedii, liber si la alegere, fara programari, itinerarii prestabilite, la intamplare.
O zi buna si la mai multe concedii frumoase.
Cred ca veveritele au simtit entuziasmul din sufletul fetitei tale si s-au gandit sa nu o dezamageasca. Sa-ti traiasca copilasul! E o scumpete!
Multumesc, deliuta, sa ne traiasca tuturor.
Cat despre veverite, am observat ca se apropiau mult mai usor de copii, cred ca simt ele ceva...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2023 La Cazino — scris în 11.12.23 de DOINITA din BOTOșANI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Palatul Comunal Vatra Dornei — scris în 17.12.23 de adso din IAşI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Ținutul Dornelor - stațiunea Vatra Dornei — scris în 18.09.23 de kemi27 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Muzeul Etnografic Vatra Dornei - un muzeu prețios, dar insuficient pus în valoare — scris în 10.10.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Vatra Dornei: „Perla Bucovinei” – oare? — scris în 28.07.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2021 Minunea ascunsa dintre Dorne — scris în 06.03.21 de Donutz din SIBIU - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Un colț de Rai românesc — scris în 28.10.20 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ