Prin muzeele Varșoviei – partea I, Muzeul Revoltei 

TIPĂREȘTE

În sejurul din Varșovia, vezi impresii, am văzut mai multe obiective turistice, muzee, biserici, palate, voi vorbi aici despre un obiectiv unic în Polonia, un muzeu al tragediei și durerii.   

Am spus atunci și câteva cuvinte despre oraș, am spus și cum am ajuns în Capitala Poloniei așa că acum merg, ca și atunci, direct la 

Muzeum Powstania Warszawskiego (Muzeul Revoltei Varșoviene) , primul obiectiv turistic văzut în Varșovia. Am ținut să-l văd și la sugestia băiatului meu, mi-a povestit despre el și despre lupta eroică a neînfricatului popor polonez, mai rar așa ceva.  

Muzeul Revoltei, prezintă istoria Revoltei de la Varșovia și a Statului Subteran Polonez, prezintă Operațiunea „Furtuna” , operațiune militară a Armatei Interne împotriva trupelor naziste în faza finală a ocupației germane fiind un omagiul adus celor care au luptat și au murit pentru o Varșovie și o Polonie libere.  

Revolta de la Varșovia a fost cea mai mare bătălie dusă în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial de către o organizație subterană împotriva forțelor de ocupație germane. Statul Subteran a existat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de la 27 septembrie 1939 până la 1 iulie 1945 și cuprindea structuri secrete subordonate Guvernului polonez din exil, un sistem de autorități de stat care au acționat în numele Republicii Polone în timpul ocupării ei de către fasciști și sovietici.  

Revolta armată împotriva trupelor germane care ocupau Varșovia la care a participat și Armata Internă, a început la 1 august 1944 și a fost îndreptată militar împotriva germanilor, politic împotriva URSS şi a comuniştilor polonezi aserviţi ei. Comandamentul Armatei Interne plănuia să elibereze capitala pe cont propriu înainte de sosirea Armatei Roșii, sperând că aceasta va opri procesul de subordonare și sovietizare a Poloniei desfășurat de Stalin.  

Luptând mai mult singuri, ajutați nesemnificativ de Statele Unite și Marea Britanie, după 63 de zile insurgenții care suferiseră mari pierderi, circa 16.000 de morți și dispăruți, 20.000 de răniți și 15.000 de prizonieri, au capitulat la 3 octombrie.  Au murit și foarte mulți civili, între 150.000 și 200.000, iar majoritatea clădirilor de pe malul stâng al Varșoviei, monumente neprețuite și obiective de mare valoare culturală și spirituală, au fost distruse.

Muzeul a fost deschis la 31 iulie 2004, a doua zi se împlineau 60 de ani de la izbucnirea revoltei, în fosta centrală electrică a tramvaielor varșoviene din Ulica Grzybowska 79, intrarea principală în Muzeu fiind în Ulica Przyokopowa, stradă pe care la numărul 33, la nici 150 de metri, se află parcarea cu plată Cyfrowy Parking Warsaw Wola Center unde am parcat și noi.  

Muzeul are site, 1944.pl, cont pe FB, telefon +48 22 539 79 05.

Marțea este închis, sâmbăta și duminica se deschide la ora 10, în celelalte zile la ora 8 și se închide, în toate zilele, la ora 18, costul biletului fiind de 30 zloți, redus la 25 de zloți. Cu 10 zloți pot fi închiriate ghiduri audio, există și în română.  

Am început vizita din Sala Operațiunea Furtuna în care sunt prezentate evenimente din timpul ocupației și înăbușirea insurecției. Este prezentat calendarul celor petrecute în perioada 1 septembrie 1939 – 8 mai 1945 cu viața cotidiană a Varșoviei sub teroarea fascistă și funcționarea clandestină a Statului Subteran Polonez și aspecte din cadrul Operațiunii „Furtuna” (Akcja „Burza” ) cu participarea Armatei Interne. Am făcut mai multe poze, mai puțin în sala copiilor care era închisă, dar prin niște ferestruici am văzut câte ceva din ea dar nu am putut poza.

Am văzut apoi Sala Genocidul Wola unde este prezentat genocidul din Wola, cartierul Varșoviei controlat în timpul Revoltei de luptătorii Armatei Interne. Acolo, în primele zile ale Revoltei, au avut loc bătălii aprige care s-au terminat cu masacrarea de către armata nazistă a peste 40.000 de civili. Pot fi văzute aspecte din viața de zi de zi a locuitorilor, din Spitalul insurgenților și activități ale Biroului de Informație și Propangandă al Armatei Interne care avea ca scop informarea polonezilor cu privire la deciziile guvernului în exil, înregistrarea și difuzarea informațiilor despre acțiunile criminale ale ocupantului, dar și promovarea atitudinilor pro-poloneze în cadrul politicii economice și culturale și, nu în ultimul rând,  propaganda antigermană și anticomunistă. Toate uniformele insurgenților au pe brațul drept o banderolă caracteristică albă și roșie, cu un vultur și numărul unității armatei poloneze.

Am continuat plimbarea la Sala Lublin numită așa pentru că vorbește despre despre Închisoarea din Castelul Regal din Lublin, mai întâi închisoare țaristă, apoi închisoare poloneză până la Al Doilea Război Mondial, închisoare germană sub ocupația fascistă și închisoare a poliției bolșevice la finalul lui, insurgenții fiind închiși acolo și de ruși și de nemți. A devenit apoi închisoarea regimului comunist instalat de sovietici în Polonia, pentru ca din anii 1950 să devină gazda Muzeului Național din Lublin.  

Am trecut apoi prin Sala Șefilor de State cu Stalin în prim plan, nu pentru comemorare ci pentru neuitare, neuitarea atrocităților comise de Armata sovietică, mai mari ca cele ale Armatei naziste și ne-am oprit  la Sala Telecomunicațiilor impresionantă prin modul în care, după distrugerea acestora, s-au realizat comunicațiile între grupurile de insurgenți: copiii și femeile erau curieri. Au urmat căile de transmitere a informațiilor, Canalele Varșoviei, prin care curierii și insurgenții mergeau 3 – 4 ore pentru a păstra legătura între grupuri.  

Lângă ea Sala Poștei ce prezintă printre altele o cutie poștală cu un glonte în ea, și povestea tragică unui poștaș de doar 17 ani ucis de nemți în timp ce transporta corespondența. Am văzut Sala Columbarilor, lunetiștii nemți care urmăreau de la înălțime și ucideau insurgenții polonezi. Tot aici este expus, printr-o poză, Mortierul 210 cu care nemții au distrus clădirile din Wola inclusiv Clădirea Centrală Electrică de Tramvai din Varșovia în care funcționează Muzeul. Am văzut apoi Sala Parașutărilor unde am aflat detalii despre ajutorarea prin parașutarea unor lucruri necesare insurgenților de către americani și ruși. Au fost foarte eficiente, din 2.000 de colete trimise de americani, 200 au ajuns la insurgenți, celelalte au fost pierdute. Rușii, mai practici, lansau coletele mai aproape de pământ, dar fără parașute, iar la atingerea solului coletele se distrugeau.  

Impresionează Inima Muzeului, un monument de oțel ce străbate toate etajele clădirii. Are pereții acoperiți cu datele zilelor revoltei și urme de gloanțe, cu semnul insurgenților iar din interior se aud  sunete de luptă și bătăile unei inimi, viața continua în Varșovia și după teroarea fascisto-comunistă din perioada 1939 – 1989.  

O sală foarte căutată și apreciată de vizitatori este Sala Avionului Liberator (Hala z Liberatorem) , un hangar spațios ce adăpostește o Copie a Avionului B-24 Liberator, bombardier american participant și la parașutările din Varșovia doborât în august 1944 de Luftwaffe, Forțele Aeriene Germane. Era pilotat de căpitanul Zbigniew Szostak, un tânăr de doar 28 de ani, autor a peste 110 de bombardamente. La construcția Avionului s-au folosit și părți componente originale ale avionului doborât, descoperite alături de cadavrele echipajului în zona în care a avut loc catastrofa.  

La subsol se află și Sala Micului Insurgent (Sala Małego Powstańca) , unde cu diferite jucării sau puzzle-uri, privind mici spectacole de teatru sau imitând poștași și medici insurecționiști copii învață istoria. În cameră este prezentă și o copie a Monumentului Micul Insurgent (Pomnik Małego Powstańca) din Orașul Vechi, l-am văzut și noi.  

Muzeul Revoltei din Varșovia se bucură de o mare popularitate în rândul polonezilor, precum și în rândul străinilor, expoziția fiind una inovatoare datorită celor mai noi tehnici audio-vizuale și a faptului că este un muzeu interactiv. Plimbarea printre dărâmăturile din orașul distrus ascultând poveștile insurgenților și privind exponate originale transpun vizitatorii în Varșovia din august 1944. În curtea muzeului se află Zidul Amintirii (Mur Pamięci) , un zid cu o lungime de 156 m, pe care sunt inscripționate numele a celor peste 11.000 de soldați ce au murit în timpul insurecției.  

M-a tulburat profund plimbarea de circa 2 ore prin Muzeu, acum când scriu aceste rânduri retrăiesc sentimentele de atunci, nu știu dacă am reușit să vi le transmit și vouă, poate o vor face pozele postate, poate nu, dar sigur o va face o vizită acolo! Mergeți acolo și nu veți regreta!!

---

VIZUALIZĂRI: 1030 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI