In casa Cavalerilor Ioaniti - Palatul Marilor Maestri

TIPĂREȘTE

Palatul Marilor Maestri, una din primele cladiri construite in noul oras Valletta fondat in 1566 de Marele Maestru Jean de la Valette, a fost pe lista obiectivelor de vizitat.

Cunoscut sub denumirea oficiala de „Palatul”, acesta a fost sediul administrativ al Maltei timp de aproape 350 de ani. Palatul original, construit in anul 1571, a fost resedinta Marelui Maestru al Cavalerilor Ospitalieri ai Sf. Ioan, iar mai tarziu, in perioada coloniala britanica, a servit ca palat al Guvernatorului.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost afectat de bombardamente. Cu migala si pasiune (si probabil multi bani) a fost refacut, spre incantarea noastra, a turistilor.

In prezent gazduieste Casa Reprezentantilor Maltei si Biroul presedintelui maltez, motiv pentru care palatul principal (State Rooms) nu poate fi vizitat decat in zilele in care aici nu au loc functiunile oficiale.

Fatada principala a palatului domina Piata Sf. Gheorghe, cu intrarea pentru oficialitati strajuita de doi tineri in uniforma militara. Accesul pentru turisti se face din partea laterala dreapta a cladirii, din strada Teatrului Vechi. Biletul de intrare a costat 10 E si a inclus vizitarea salilor din palatul principal (State Rooms), Armureria (Palace Armoury), precum si un ghid audio.

Palatul este construit in jurul a doua curti interioare, cea superioara si cea inferioara. De la intrare pasii te duc in partea superioara, „Curtea Printului Alfred”, numita astfel dupa vizita acestuia la palat in anul 1858 (printul Alfred a fost unul dintre fiii reginei Victoria). Curtea este incantatoare, avand o colectie de arbori si arbusti exotici, un rond de muscate rosii si bancute pe care se odihnesc turisti incantati si relaxati. Un alt punct de interes este Turnul cu ceas Pinto care domina curtea si care ne-a atras atentia prin faptul ca expune un ceas cu... patru cadrane!

Cautand explicatia pentru o asemenea minunatie, am aflat ca cel din mijloc (mai mare) indica ora, iar celelalte fazele lunii, ziua si luna (initialele numelui lunilor anului in italiana). Ceasul este amprenta lasata in timp de Marele Maestru Manuel Pinto de Fonseca. Construit in 1745, cam la 150 de ani dupa finalizarea constructiei Co-Catedralei St. John, Pinto este unul din cele mai complexe ceasuri comparativ cu cele similare din epoca. La instalare s-a renuntat la clasicele clopote in forma de cupa, fiind preferate clopotele de forma semisferica, care erau mai silentioase si se supuneau conditiei de a nu concura cu ceasul Co-Catedralei. Alaturi de clopote se afla patru mauri care bat in clopote. Alegerea maurilor ar fi simbolizat, la momentul respectiv, suprematia crestinismului in fata islamului. Turnul cu ceas a fost primul ceas si, pentru o perioada, singurul ceas din Valletta.

In cea de a doua curte interioara, cea inferioara, se ajunge coborand 12-15 trepte dinspre curtea superioara. Aceasta este inconjurata de o loggie si gazduieste statuia din bronz a lui Neptun care dateaza din secolul al XVI-lea, mutata aici in anul 1858 din zona debarcaderului de unde, odinioara, privea spre Marele Port. Botezata „Curtea Printului de Wales” in urma vizitei acestuia din 1862, curtea este impodobita de portocali delicati si cativa palmieri, fiind privelistea odihnitoare care se asterne in fata ochilor cand privesti pe ferestrele coridoarelor din palatul principal.

Palatul cu salile si camerele oficiale se afla la etaj. In documentarea noastra despre Malta si Valletta citiseram despre faptul ca inca din timpul cavalerilor ioaniti palatul a adapostit o colectie de opere de arta, obiecte de patrimoniu, vechi armuri si arme, dintre care unele inca il innobileaza, fiind expuse si astazi, amintind de splendoarea castigata prin consolidarile si infrumusetarile succesive aduse cladirii de fiecare Mare Maestru de-a lungul istoriei.

Este permisa vizitarea unei mici parti din palat: Camera Consiliului (cunoscuta si drept Camera Tapiteriilor), Sala Consiliului Suprem (cunoscuta acum drept Sala Tronului), Sala Ambasadorilor (sau Camera Rosie) si Sala de Mese. La momentul vizitei noastre, Sala Consiliului Suprem si Sala de Mese gazduiau expozitia „Picasso and Miró: The Flesh & the Spirit”, astfel incat spatiul fusese recompartimentat in vederea expunerii de tablouri si nu am putut observa decat detalii arhitecturale si artistice ale tavanului camerelor (patrate in care este inscrisa crucea malteza) si o parte din frescele din partea superioara a Salii Consiliului Suprem care infatiseaza scene din Marele Asediu al Maltei din 1565.

Camera Consiliului a fost locul oficial de intrunire al Consiliului Suprem al Ordinului Sf. Ioan. Astazi camera gazduieste o colectie rara de zece tapiterii intitulate „Panze indiene”, care infatiseaza scene de vanatoare, flora si fauna de pe diferite continente si au fost realizate in Atelierul Regal de Goblenuri al lui Ludovic al XIV-lea in anul 1710. Tapiteriile au fost realizate dupa tablourile a doi pictori cunoscuti in epoca, la dorinta Marelui Maestru Ramon Perellos care si-a trimis reprezentantul la atelierul din Franta cu comanda ferma de a proiecta tapiteriile in acord cu dimensiunile peretilor din Camera Consiliului. Din pacate, camera este slab luminata (nu stiu daca din motive de conservare si protejare a tapiteriilor) si limita de inaintare nu este nici la jumatatea acesteia, asa ca operele de arta nu se pot admira in toata splendoarea lor.

Sala Ambasadorilor, decorata in totalitate in rosu (tapet, draperii, covor, scaune) a fost utilizata, dupa cum ii spune si numele, pentru intrevederi diplomatice dintre Marele Maestru, iar in zilele noastre dintre Presedintele Maltei si ambasadorii straini. Sala este infrumesetata de tablouri cu portrete de monarhi si de o serie de picturi pe pereti care prezinta episoade din istoria Ordinului Sf. Ioan dintre secolele al XIII-lea si al XVI-lea.

In drum spre iesire, admiram inca o data coridoarele decorate dupa canoanele vremurilor trecute, care expun gloria cavalerilor ioaniti prin portretele diferitilor mari maestri, scene de lupta pe mare pictate pe pereti, insemne heraldice gravate in pereti sau in podeaua de marmura etc. si privim pe una din fereastre frumoasa curte a Printului de Wales.

La aceste coridoare am observat ca partea superioara a peretilor se tremina sub forma de „lunette” (un element arhitectonic în formă de boltă semicirculară).

Ne grabim apoi catre Armurerie, care se gaseste la parterul palatului, dupa ce se coboara treptele dintre curtea superioara si cea inferioara si se merge spre dreapta catre magazinul de suveniruri, de unde se cumpara si biletele pentru vizita. Din acel loc se inainteaza cativa metri catre punctul de unde se ridica sau se preda audio-ghidul si de unde incepe vizita celor doua sectiuni ale Muzeului Armureriei care, la origine, au fost grajdurile Palatului.

In 1604, Marele Maestru Alof de Wignacourt transferase arsenalul Ordinului Sf. Ioan in Palat, intr-o splendida sala din spatele cladirii, situata chiar deasupra prezentei locatii, sala pe care doar ne-o putem imagina vag privind o poza gasita pe internet, care aminteste de anul 1881.

Colectia cuprinde o mare varietate de armuri si arme datand din sec. al XV-lea si acoperind aproape 300 de ani de dezvoltare a armurii pana la sarsitul sec. al XVIII-lea cand Ordinul Cavalerilor a parasit Malta in urma cuceririi insulei de catre Napoleon. De altfel, pe perioada de doi ani de ocupatie franceza si in primii ani ai dominatiei britanice, foarte multe piese valoroase au fost expediate departe de insula, diminuand drastic aceasta adevarata comoara malteza. De ce oare ne suna atat de cunoscuta aceasta poveste? Chiar si in urma acestor jafuri, desi a pierdut mult din grandoarea initiala, colectia de arme este considerata ca fiind una din cele mai mari din lume. In 1860, Palatul Armureriei a fost declarat si deschis oficial ca primul muzeu public din Malta, iar in 1975 intreaga colectie a fost transferata in actuala locatie pentru a face loc noii Case a Reprezentantilor.

In aripa din dreapta dedicata armurilor se evidentiaza ca piese de mare valoare: armura personala a Marelui Maestru Jean de la Valette, o suita de armuri ale Marelui Maestru Alof de Wignacourt, dar si arme si armuri folosite de Cavalerii Ioaniti intre 1530-1798 si de Otomani in timpul Marelui Asediu din 1565. In aripa din stanga, expozitia armelor de lupta etaleaza o impresionanta varietate de arme cu doua taisuri, arbalete, spade si arme de foc (pistoale, muschete, tunuri, mortiere) etc., . Armureria detinand, printre altele, una dintre colectiile cu cea mai mare concentratie de spade rare din sec. al XVII-lea, dar si piese originale de artilerie utilizate in bataliile de la fortificatii.

Ca si in cazul Co-Catedralei St. John, parasim Palatul Marilor Maestri cu sentimentul incantarii in fata puterii colosale si neobosite a omului de a da viata la ce este frumos si durabil peste veacuri.

---

VIZUALIZĂRI: 3537 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI