Plimbare prin Torino - Statui și fântâni

TIPĂREȘTE

Torino este capitala regiunii Piemont, dar are un aspect de capitală de stat, așa cum chiar a fost între 1861 și 1865, ales ca prima capitală a Italiei după unirea diverselor pronvincii, înainte ca aceasta să se mute la Florența apoi la Roma. Are două gări principale, facultăți, palate și muzee, o unică linie de metrou, autobuze și tramvaie. Este străbătut de fluviul Pad, care izvorăște în Alpi și se varsă în Marea Adriatică.

Statuile și fântânile reprezintă puncte de reper și atracții în sine, fiecare cu povestea ei.

Ca la Roma, unele curți interioare ascund statui într-un decor de vegetație, întrezărite când intră sau iese câte o mașină. Muzeele și bisericile prezintă și ele tot felul de sculpturi, în interior sau în exterior. Câteva fațade atrag atenția prin cariatide, atlanți, basoreliefuri, măști frumoase sau grotești. Fântânile aduc răcoare, mișcare și un susur agreabil.

Hai la drum, dacă doriți să aflați mai multe despre câteva din operele care înfrumusețează orașul.

• Comori în interiorul Palatului Regal (Palazzo Reale) . Sala cea mai impresionantă, Galleria Beaumont, prezintă cai și călăreți din diverse epoci, îmbrăcați în armuri. Cei mai înspăimântători mi s-au părut doi călăreți turci. Când intri te simți copleșit de revărsarea de opere: plafon pictat, pereți poleiți cu aur, vitrine cu arme, iar în colțuri statui feminine care simbolizează virtuțile regelui.

În muzeul palatului, printre sculpturi l-am recunoscut pe strămoșul nostru, împăratul Marcus Ulpius Traianus. ’Și unu-i Decebal cel harnic, iar celălalt Traian cel drept. Ei pentru vatra lor amarnic au dat cu atâția dușmani piept. ’ (Ioan Nenițescu - Pui de lei). Mi-a atras atenția și un alt bust, al împăratului roman Vespasian, un chip deschis, parcă pus pe glume, pe care îl poți întâlni pe stradă și în ziua de azi.

• Statui și fântâni în grădina Palatului Regal. Cum ar putea să existe o grădină în Italia fără statui? Unele sunt clasice, altele recente, ca opera artistului Giulio Paolino din 2017. Reprezintă un tânăr cu un bloc de desen în mână, înconjurat de coloane și capiteluri salvate din incendiul unei aripi a palatului. Demnă de menționat este și fântâna cu Tritoni și Nereide, zeități marine masculine și feminine. Palatul Regal este păzit de frații Castor și Pollux. Pollux este reprezentat cu stea în frunte.

• Statui în Parcul Valentino. Acest parc se întinde de-a lungul fluviului Pad. Castelul Valentino era din păcate închis pentru renovare, lafel și fântâna celor 12 luni (în stare jalnică), dar plimbarea și-a avut punctele ei forte: un orășel al copiilor (bâlci), întâlnire cu veverițe și cu două alte specii care se luptă pentru hrană (nutrii și porumbei), ici și colo statui făcute din sârmă și arteziene.

• Cișmele cu tauri. În tot orașul veți găsi cișmele cu apă potabilă, împodobite cu animalul care a dat numele orașului: taurul (Taurino = Torino).

• Monumentul lui Edmondo De Amicis (1846‑1908). Ideea de a vizita Torino mi-a venit de la autorul romanului Cuore, inimă de copil, care a situat povestea cărții acolo. De aceea am ținut neapărat să-i aduc un omagiu în felul meu. În roman este narată în paralel viața de școlar a lui Enrico Bottini și sunt redate povestirile spuse elevilor de către învățător (câte una în fiecare lună), despre faptele eroice ale unor copii italieni din diferite regiuni (Micul toboșar sard, Infirmierul tatei, etc.).

Monumentul se găsește în părculețul de lânga gara Porta Nuova, un loc cam rău famat. M-a întristat starea în care se află statuia scriitorului și basorelieful masiv din spatele ei, înnegrit de vreme, pe care îi recunoști pe colegii lui Enrico (poate Garrone, Derossi, Franti...). Nici școlărițele nu au fost uitate. Oare învățăturile transmise în carte (iubirea de țară, simț moral, educație, onoare, iertare) nu mai sunt la modă, ba chiar sunt considerate drept reacționare? Cu atât mai ciudat cu cât De Amicis era socialist. În zilele noastre aproape că ne putem declara mulțumiți că statuia nu este dată jos.

• Podul Umberto I cu statui. La fiecare colț al acestui pod se ridică statui construite în 1911, care doresc să reprezinte valoarea, mila, arta și industria. Nu aș fi ghicit.

• Cele două fântâni din piazza CNL. Această piațetă din centrul vechi urmă să adăpostească statuile lui Mussolini și a regelui Victor Emanuel II. Bineînțeles că nu a fost așa, ci cele două statui selecționate, opere ale sculptorului Umberto Baglioni (1937), reprezintă râurile orașului, Padul (un uriaș care seamănă cu actorul Chuck Norris) și afluentul său, Dora Riparia. La picioarele lor curg două mici cascade, pe marginea cărora te poți instala.

• Regi din dinastia Savoia. Aceștia tronează în diverse piețe din centrul orașului.

Statuia ecvestră a regelui Emanuele-Filiberto di Savoia (1528‑1580) se ridică în eleganta piață San Carlo, în inima orașului. Considerat ca un prinț al păcii, acesta nu ridică sabia ci o bagă în teacă.

Vittorio Emanuele II (1820‑1878), primul rege al Italiei, supranumit Padre della Patria, este cocoțat pe un soclu ciudat de înalt față de mărimea pieței Largo, la 39 de metri. Chiar și așa, copacii au crescut mai înalți și îl umbresc. Se pare că este poziționat în așa fel încât să întoarcă spatele Franței, care în schimbul ajutorului pentru independența Italiei, i-a cerut să-i cedeze Nisa și Savoia.

Monumentul fratelui său, Ferdinando di Savoia, duce de Genova, din piața Solferino, încremenește în bronz un moment dramatic dintr-o bătălie împotriva austriecilor, când calul ducelui se prăbușește, rănit de moarte.

Tot în piața Solferino am mai văzut un cap de mari proporții opera sculptorului mexican Javier Marin, inaugurată în 2008, și grupul statuar al fântânii Angelica (din păcate secată), care resprezintă anotimpurile.

• Eroi ai mișcării Risorgimento, definită drept o înlănțuire de-a lungul mai multor decenii, de evenimente sociale, politice și administrative care au dus la unificarea statelor din peninsula italiană într-o singură națiune.

Stegarul sard din piața Castello stă de strajă lângă niște fântâni arteziene.

Giuseppe Garibaldi (1807‑1882), comandant militar și erou național, își are statuia pe malul Padului.

Cesare Balbo (Torino 1789 - Torino1853), nobil, om politic, scriitor și patriot italian, are o statuie într-un scuar liniștit, cu bazine în care saltă fântâni arteziene și fac baie câinii cartierului.

Camillo Benso di Cavour (Torino 1810 - Torino 1861), primul președinte al Consiliului de Miniștrii al Italiei este onorat în piața Carlina.

Termin această plimbare cam brusc, dar cu tot respectul pentru voi, membrii Amfostacolo, spunându-vă GRAZIE și ARRIVEDERCI.

CIAO.

Propunere muzicală:

https://www.youtube.com/watch?v=jI7zeFpI2dY&list=PL4hUEkgCkRypoKojFxzq224r4AuDwkjx6&index=3

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 138 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI