Mirissa - plajă, fructe de mare și relaxare

TIPĂREȘTE

Ultima destinație autentică de plajă din turul nostru în Sri Lanka, a fost într-una dintre cele mai cunoscute stațiuni din sudul acestei insule, și anume Mirissa.

Mirissa e un mic orășel, situat la 150 km sud față de capitala Colombo, și un important port de pescuit al costei de sud. Prin anii 90 a început să devină o atracție turistică importantă, însă tsunami-ul din 2004 a afectat intens stațiunea, iar forma pe care o are astăzi, este dată după reconstrucția ce a survenit ulterior.

Noi am ajuns în Mirissa cu mașina, din Galle luând-o câțiva km pe autostradă, însă această stațiune e bine legată cu mijloace de transport de restul țării, fiind numeroase autobuze care fac legătura cu diverse orașe, precum și tren între capitală și Mirissa.

În prima zi am ajuns undeva după masa în oraș, prima impresie e aglomerația de pe străduțele înguste și numărul mare de turiști față de locurile prin care mai trecusem. Ne-am cazat repede la SriMany Guesthouse, după care am luat-o spre plaja care se află la câteva minute distanță.

Accesul pe plajă se face prin curțile interioare ale hotelurilor care străjuiesc linia de coastă, fiind foarte puține intrări direct din stradă și nu e restricționat de niciun hotel, noi ne comportam ca și cum am fi fost cazați.

Cum deja era aproape de ora 16.00, am zis că ziua de astăzi o dedicăm plimbării, iar mâine ne bălăcim și în apă. Primul contact cu plaja a fost wow, o priveliște superbă, o plajă cum îți imaginezi că e într-o insulă tropicală. Practic plaja e într-un golf nu foarte închis, spre vest fiind închisă de un mic munte cu vegetație luxuriantă, iar spre est de o stâncă care-și face apariția din mare, legată de un mic pod natural cu uscatul, denumită Parrot’s Rock, adica Piatra Papagalului.

Plaja are aproximativ 1.5 km lungime dintr-un capăt în celălalt, noi am intrat pe undeva pe la jumătatea ei și am luat-o la plimbare spre Parrot’s Rock. Multe baruri și hoteluri pe linia de coastă, care începeau să își strângă șezlongurile și în locul lor să pună mese cu scaune pe plajă, seara transformând plaja într-un loc de luat masa sau numai bun de savurat un cocktail. Iarăși, turiști erau destul de mulți, dar nu simțeam aglomerația care era pe străzi, dată de mașini, autobuze și tuk-tukuri, toată lumea având un aer relaxat de vacanță.

Ne-am îndreptat spre Parrot’s Rock, am și urcat pe această stâncă căci accesul e destul de facil pe niște scări naturale improvizate, cu o balustradă de bambus cam șubredă. Stânca e un loc bun de privit apusul, deja lumea începea să își facă apariția pentru a obține cele mai bune cadre. Cum eram în prima zi, am zis că o să revenim aici și ne continuăm plimbarea pe linia de coastă.

Am luat-o înspre est, ieșind din golful plajei, pe linia de coastă. În estul stâncii, un golf mai mic se deschide, cu o apă mai agitată, cu valuri mari, numai bună pentru surf. Aici am văzut câțiva iubitori ai acestui sport, Mirissa fiind o destinație pentru surf. Pe plajă sunt și câteva “școli” de surf, numeroși instructori așteptând să te inițieze în acest sport.

Noi am continuat plimbarea pe linia de coastă înspre est, cu Coconut Tree Hill în față, o emblemă a acestei stațiuni, pozele făcute din acest loc fiind pur și simplu spectaculoase. Însă locul se afla la aproximativ 3 km față de plajă și am decis să mergem a doua zi de dimineață, să prindem răsăritul din acest loc.

Căutând un loc unde să luăm masa, am părăsit linia de coastă, la întoarcere venind înapoi spre centrul stațiunii, pe drumul principal Mattara Road. Pe drum aglomerație mare, trafic intens, străzi blocate de cozile imense de la benzinării, fiind o mare penurie de diesel în această țară.

Iar cum eram într-unul dintre cele mai mari porturi pescărești din această țară, oferta de pește și fructe de mare e bogată la toate restaurantele. Așa că pentru cină ne-am oprit la Flora&Fauna Restraurant, ne-a atras atenția varietatea de pești proaspeți și fructe de mare expuse, tocmai aduse de pescari. Aici ne-am luat un platou copios cu fructe de mare și peste (creveți, crabi, calamari și un pește mare), plătind 4000 rupii și am încheiat cu papilele gustative fericite și burta plină această primă seară.

A doua zi, ne-am trezit cu noaptea în cap să prindem răsăritul de la Coconut Tree Hill. Am mers cu mașina cei 3 km, parcând în fața unui hotel de la drumul principal, iar apoi, în 10 minute, “escaladând” dealul cocotierilor. Chiar dacă era 6 dimineața, deja erau câteva persoane, până la ora răsăritului, ajungând la numărul zecilor. Ne-am pozat și noi în voie, admirând răsăritul, apoi am plecat spre micul dejun.

Restul zilei l-am petrecut la plajă, profitând de vremea perfectă. Am ocupat 2 șezlonguri cu o umbrelă de la unul din numeroasele baruri aflate pe plajă. Acestea se pot ocupa gratis, cu condiția să faci o minimă consumație, nefiind impusă o sumă, aceasta fiind politica pentru mai toate barurile și hotelurile de pe plajă. Prețul unei beri era în jur de 500 rupii (2USD), iar pentru un cocktail, între 700-1000 rupii (3-4USD), prețuri acceptabile pentru o stațiune turistică de pe malul Oceanului Indian.

Apa mării foarte caldă, în zona plajei nu foarte agitată, numai bună de făcut baie, nisipul fin și curat. Am făcut și plimbări spre capătul vestic al plajei, acolo fiind un golf cu valuri mari și cu mulți surferi. Ne-am aventurat pe niște stânci să facem poze, și doar apoi am început să vedem zeci de arici de mare care stăteau bine mersi, gândindu-ne cât de norocoși am fost că nu am călcat pe vreunul, asta să ne strice vacanța.

Seara am luat cina la un restaurant local vis-à-vis de supermarketul Cargill’s, încercând caracatiță proaspătă la grătar cu orez și apoi am mers spre plajă pentru un cocktail.

A 3-a zi, și ultima “plină” petrecută în Mirissa, am dedicat-o tot relaxării pe plajă și plimbării. Deși la amiaz a venit o ploaie scurtă nu ne-am lăsat duși, urcând din nou pe Parrot’s Rock și la apus luând-o pe jos spre Coconut Tree Hill, pentru ultimele poze făcute aici. După masă, soția s-a relaxat la un masaj specific srilankez- ayurveda la unul din multele saloane de masaj. A fost o experiență plăcută, relaxantă din spusele ei, iar prețul a fost de 3500 rupii pentru o oră (14 USD).

După apus, aveam pe listă să încercăm homar, mai ales că văzusem la restaurante în zilele anterioare iar prețurile erau mult mai accesibile ca și prin alte locații europene.

Ne-am oprit în fața Mirissa Inn Restaurant, unde proprietarul tocmai negocia cu niște pescari capturile care urmau să ajungă pe grătare și am văzut homarii vii pe tarabă. Prețul cerut a fost de 8200 rupii/kg, cu tot cu gătit, însă l-am negociat la 7000 rupii. Practic, am avut 2 homari de 0.5 kg pentru 30 de dolari, făcuți la grill, cu salată și cartofi prăjiți. A fost prima dată când am încercat homar și pot să spun că gustul e pe atât de bun pe cât te aștepți pentru o astfel de delicatesă.

Recunosc că ne-am uitat înainte la un mic tutorial pe youtube, să știm cum să îi mâncăm și să profităm de toată carnea din ei, lucru care ne-a ajutat.

În ultima zi am plecat de dimineață, căci am vrut să petrecem și câteva ore în Tangalle. Am auzit și de la alți turiști că e un loc care merită văzut, bucurându-se de o plajă sălbatică lungă și foarte liniștită. Cum era și în drum spre următoarea destinație, am zis că îl bifăm măcar pentru câteva ore.

Distanța dintre Tangalle și Mirissa e de aproape 60 km, din care vreo 40 mergi pe autostradă, așa că am ajuns relativ repede, aproximativ 1 oră. Ghidându-mă după Google Maps, am intrat pe niște străduțe neasfaltate, până în fața unui hotel singuratic, numit Shiva’s Beach Cabanas. Pe aici ne-am făcut accesul spre plajă, și am descoperit, într-adevăr, o plajă lunga cu foarte puține construcții și hoteluri, un loc superb dacă îți dorești doar să te relaxezi.

Plaja a fost foarte lată, ca și în Negombo, nisipul destul de dur cu multe scoici iar apa mării foarte, foarte agitată. Chiar dacă mă consider un înotător destul de experimentat, am avut o strângere de inimă să intru în apă, mai ales că simțeam curenții foarte puternici, când intrai în apă până la genunchi era greu să te menții în picioare. Recunosc că nu am văzut pe nimeni în apă, deși nu era multă lume oricum pe plajă, astfel că nu m-am aventurat nici eu.

Am petrecut câteva ore aici, am luat masa de amiaz la unul dintre puținele hoteluri, Mangroove’s Hotel, având o priveliște superbă asupra oceanului. Am mâncat o supă absolut delicioasă de pește și un orez cu pui, iar apoi ne-am continuat drumul spre interiorul insulei, pentru următoarele zile.

Per total, Mirissa mi-a plăcut mult ca și destinație de plajă, deși a fost mult mai turistică decât Galle, dar nu sufocant de aglomerată. Mâncarea a fost foarte bună, multe opțiuni bune de luat masa, ne-am bucurat din plin de pește și fructe de mare. Pe lângă activitățile de surf, există diferite tururi, cel mai popular e Whale Watching, adică ieșitul în larg și observatul balenelor. Noi l-am sărit de data aceasta, ascultând mai multe păreri de la alți turiști, și cumva era doar pe bază de noroc să le vezi în această perioadă a anului.

Plaja și apa au fost superbe, peisaje fantastice, iar seara plaja se transforma, însă nu era nimic prea mult, nu auzeai muzica bubuind în boxe, ci erau doar mese frumos așezate, cu care un felinar și era perfect să stai să te relaxezi la un pahar de orice îți doreai. Ca și destinație de plajă, aș recomanda această stațiune chiar și familiilor cu copii.

Și Tangalle a fost un loc frumos, deși am stat doar câteva ore, în schimb e un mare dezavantaj că apa e așa agitată, și din ce am înțeles e așa tot timpul anului, așa că e de luat în vedere acest aspect dacă ai dori să îl alegi ca loc în care vrei să petreci mai multe zile.

---

VIZUALIZĂRI: 2515 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI