O altă iarnă pe uliță. Slănic Moldova

TIPĂREȘTE

Astăzi, în reviewul de stă să-l scriu, suntem copii cuminți, rămânem în Românica, nu mai umblăm, fleaura, prin Croația sau mai știu eu pe unde! Vă dau o pauză, promit că, de săptămâna viitoare vă duc prin Austria și prin Italia. Aferim!

Acuma vă duc în inima Moldovei, la Slănic Moldova.

Ca să nu mă acuzați de alte alea, vă spun că Slănic Moldova este o stațiune în care principala preocupare este să te plictisești cu stil! Nu sunt rău și nici ironic, dar această stațiune, recunoscută îndeobște pentru apele ei ciudate, cică tămăduitoare, nu oferă, ca distracție, mare lucru! Vara bagi kilometri, plimbându-te-n sus și-n jos pe lângă Slănic, iarna tot așa, doar că mai puțini kilometri, că, deh, e zăpadă!

Dacă te duci în grup mai mare, principala distracție va fi făcutul grătarului și studiul efectelor lichidelor cu grade alcoolice asupra gândirii omenești. Zic și io, cei care nu sunteți de acord cu mine nu mă înjurați de mamă, că e moartă! Aaa, nici de tată, că e mort și el, sunt un copil orfan, care vreți să mă ajutați cu ceva sume de bani vă pot da un cont bancar unde să depuneți și să tot depuneți, mult mai repede decât pot eu cheltui, vă prindeți? Acuma, sigur, mă înjurați! :)

Slănic Moldova este genul de stațiune boierească, cam cum îmi închipui eu că erau pe la sfârșitul secolului al XIX, pe vremea când Caragiale era în vogă.

Localitatea este plină de construcții de la sfârșitul secolului de-l spusei sau de la începutul ăluia de după el și, datorită nepăsării, în unele situații, asta se vede : clădiri dărăpănate alături de altele, mult mai aspectoase.

Natura a fost darnică cu localitatea, peisajul este de nu se poate, vara, iarnă, toamnă, mă rog, oricând vreți voi.

Aș spune, însă, că felul românesc de-a face turism, acuma, de după 1990, este cel care-a dus această stațiune de râpă!

Am citit ce-au scris alții care-au fost pe-aici, multă lume încântată, ceea ce e de bine, deci potențial turiști români, sunt. De ce nu s-or mișca lucrurile în sensul dorit, asta nu poci să vă spui, dar, care sunteți curioși, adresați-vă Mamei Omida, poate că ea are răspunsul!

Iarna lui 2012, când am fost acolo, Slănicul era superb! Zăpada căzuse, noian, peste stațiune și era, în multe locuri neatinsă, chiar și pe unde ar fi trebuit atinsă, pe șosea, de exemplu! Eram în timpul săptămânii, nu erau nici cine știe ce de turiști, deci, ca să părem mai mulți, am împărțit grupu-n două.

Vara, lumea se plimbă, urcând până la păstrăvărie sau, mai sus, până la camping. Iarna te duci nu neapărat pentru păstrăvi ci, ca să ai ce face!

Am bântuit stațiunea aia peste tot, distracția acolo însemna tot vreun bar sau restaurant. Pârtie de schi nu am găsit, cu sania te dai pe unde poți, ghiciți cine trage sania în familia mea? Right!

Așa că, după cum v-am zisără mai sus, preocuparea principala s-a rezumat la făcutul grătarelor (mare invenție focul, mulțumim Prometeu!) beutul lichidelor de le-am adus cu noi (nu, nu mă refer la răcoritoare sau cafea, ori apă plată, yeac!).

A doua zi am mers la izvoarele tămăduitoare. Las de-o parte apele sulfuroase, nu mă-nnebunesc după gustul de ouă clocite, dar, miracol, am găsit un izvor cu apă sărătuț-acrișoară, ca zeama de varză, numai bună după dezbaterile îndelungi de le-avusesem în seara și noaptea precedentă! Vreau să spun c-am băut apă de aia, acră mai mult decât sărată, cam cât dai unui vițel, într-o zi călduroasă!

Pe urmă, ne-am întors și am luat-o de la capăt, iar grătar, iar apă de la izvor! :)

Bine, fiind mulțișori, ca și grup, până la urmă ne-am simțit bine, mai ales când ne-am bătut cu bulgări, ba am jucat și fotbal, fetele cu băieții și, da, normal, au bătut fetele! Eu am fost portar, cred c-am blătuit meciul!

Nene, ca să n-o mai dau de gard, cunosc Slănicul de pe vremea când veneam iarna, în cantonament și băgam pante (niciodată n-am înțeles de ce eu, portar, trebuia s-alerg ca-nnecatul, câte 15 km pe zi, pentru că, ERAM PORTAR și, culmea, nu eram nici titular?!) și chiar pot aprecia că era mult mai frumos înainte decât acum, în prezent.

Cazări se găsesc fără mari probleme, sunt muuulte pensiuni, cu prețuri de la "decent" la "tupeu", cu pensiune completă, demipensiune sau magazine alimentare de un' să-ți iei parizer, de ăla bun, de Tulcea. Dacă mă-ntrebați pe mine, eu vă recomand Slănicul dar, dacă nu trebuie să urmați vreun tratament, veniți, fraților, cu gașcă cât mai mare, ca s-aveți ce face! Și, nu, nu vă spun numărul izvorului cu apă acră, descoperiți-vi-l voi!

Io cam atâta avusei să vă spui despre localitate, acuma-nchei, spre marea bucurie a voastră.

Vă urez s-aveți un uichend haios, relaxant, chiar și la Slănic Moldova! :)

---

VIZUALIZĂRI: 3914 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI