Covor de toamnă în Sinaia

TIPĂREȘTE

Nicicând Sinaia nu pare mai frumoasă ca atunci cand îmbracă culorile arămii ale toamnei, cand frunzele dezordonate sunt purtate de vânt spre nicăieri şi spre oriunde, eliberate pentru a nu ştiu câta oara de strânsoarea copacilor care le-a zămislit...

Sinaia beneficiază de o poziţie de excepţie pe Valea Prahovei şi la poalele Bucegilor, fiind unul dintre cele mai vechi oraşe de munte.

Amintirile care mă leagă de acest oraş sunt numeroase şi nu este aici locul potrivit pentru a le scrie, dar ele sunt multe şi incitante...

Aici, in Sinaia, amintirile noastre, de fapt, se construiesc şi reînvie cu fiecare plimbare, cu fiecare drum.

Culorile sunt fenomenale, iar natura nicicând nu pare mai desavârşită.

Cum sa nu te oxigenezi, să nu te înviorezi privind numai ruginiul frunzelor de toamnă peste care se revarsă albastrul infinit al cerului inconjurând Peleşul?

Aici casele poarta amprenta oraşului. Simple, albe sau crem, ori alte culori pale, decorate cu lemn, întocmai ca şi Castelul, împrumutând parcă din arhitectura acestuia, pentru fiecare locuitor reprezentând propriul său palat.

Plimbările prin Sinaia nu pot fi decât revigorante, mai ales sus, în cartierul Furnica, unde emoţia creşte cu fiecare pas ce ne aproprie tot mai mult de fosta reşedinţă regală de vară a lui Carol I.

Castelul Peleş l-am văzut şi vizitat de nenumărate ori în toate anotimpurile şi nu-şi pierde niciodată farmecul aristocrat, însă toamna este secondat de armonia nuanţelor de verde închis al brazilor şi de arămiul vegetaţiei înconjurătoare.

Construit cu aproape 130 de ani în urmă la dorinţa Principelul Carol I, Castelul s-a ridicat în aceste locuri (numit Pietrele Arse) tocmai datoriă zonei pitoreşti de o reală frumuseţe.

Nu departe de Peleş se află şi Castelul Pelişor, construit ceva mai târziu tot la dorinţa regelui Carol I, de data aceasta pentru viitorul rege Ferdinand, unde mereu am rămas impresionată de dormitorul de aur al Reginei Maria. Şi mai sus se află Castelul Foişor (fostă casă de vânătoare a regilor, in care au şi locuit regele Ferdinand si cu regina Maria), pe langă care am trecut adeseori, acum accesul fiind interzis. Şi aici era o priveliste superbă cu Peleşul curgând în cascade... Nu mai zic că puteai ajunge la Poiana Stânii, prin pădure.

Călcăm pe frunzele ce se odihnesc pe pavajul pietruit care mai păstrează încă patina vremurilor de altădată şi ne întrebăm nostalgici ce a fost odinioară, nu pe vremea regilor, ci a noastră, cand mergeam an de an in Sinaia.

Aici te puteai caza odată la Hotelul Furnica, foste grajduri regale. Acum, închis fiind, nu îl mai interesează forfota turiştilor. Altădată, o mâncare bună era acompaniată de taraf şi nu era zi în care să nu ajung in Sinaia fără să trec să mănânc măcar o supa de pui cu tăiţei de casă!

Hotelul Economat va urma curând aceeaşi soartă şi când mă gândesc că odinioară priveam Peleşul de la fereastră! Unde mai poţi vedea Castelul în afara de camerele complexului Economat? Poate la noul construit Hotel Marami care acum e privilegiat în acest sens, fiind ridicat chiar in faţa hotelului Furnica. Economatul, în prezent, se închiriază parţial turiştilor, iar restaurantul a fost dat uitării, dar ciorba de perişoare pe care o serveam aici nu... Puţinii turişti care mai vin aici, pot mânca la Restaurantul Vânătoresc, ce îmi aduce aminte de momente plăcute petrecute la o masă cu preparate pe măsură într-un ambient interesant.

Cele mai bune ecleruri le-am mâncat însă la Snack-barul Economat, de pe terasa căreia admiri Peleşul în toată splendoarea lui.

Poate că toamna pare că are aceeaşi semnificaţie peste tot, însă nicăieri nu am simţit-o mai romantică, ca atunci când am păşit pe frunzele semiveştejite, mergand agale pe Aleea Peleşului ce duce dinspre Castel spre şosea.

Câteva raze de soare se strecoară timide printre copaci aruncându-şi privirile pe covorul aşternut de propriile frunze.

Drumul este absolut uimitor, iar liniştea supremă nu este întreruptă decât de clipocitul minicascadelor Pârâului Peleş care se scurge la vale in Prahova sau de vocile turiştilor.

Lăsăm Vila Ceramicii pe partea dreaptă (numită astfel pentru ca în incintă funcţiona un muzeu al ceramicii după ce iniţial erau grajdurile regale), unde altădata, aveau loc concerte de chitară clasică, expoziţii, acum Hotelul Bastion şi mai jos, întâlnim în acelaşi cadru Vila Stăvilar (fosta spălătorie regală) şi restaurantul Cuţitu’ de Argint (fost depozit de lemne). După o astfel de plimbare ce poate fi mai potrivită decât o mancare gustoasă?

Zgomotul şoselei ce duce spre Braşov începe să-şi facă simţit prezenţa şi nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne întoarcem pe acelaşi drum străbătut de zeci de ori pe ploaie, pe zăpadă, sub soare sau ca acum, sub frunzele copacilor ce cad tăcute peste noi...

Ne-am întors la Pensiunea Popasul Haiducilor, la care ne cazasem (impresii aici: vezi impresii ) şi care înlocuieşte cu succes o cazare în zona Furnicii, fiind situată pe drumul ce duce spre Cota 1400, mai jos de Cabana Schiori, unde am gustat mereu celebrii papanaşi şi ceva mai sus de Fotelul Furnica.

Aici am vazut câteva construcţii noi, una dintre el semănând cu un hotel, ceea ce şi sper sa fie.

Pentru cei care doresc cazare chiar în oraş şi acest lucru reprezintă o soluţie bună mai ales când este Festivalul Toamnei (Sinaia Forever), la început de toamnă, datorită faptului că toata acţiunea se desfăşoară pe bulevardul Carol I care duce dinspre bulevardul Republicii spre Parcul Octavian Goga unde se susţin concertele in aer liber, aceştia pot alege unul dintre hotelurile situate chiar la stradă, unele cu nume sonore, altele mai noi International, Anda, New Montana, Irish House (recomand restaurantul), Sinaia, Tanţi (ridicată la rang de hotel de când nu am mai fost cazată aici), situată vizavi de latura stanga a parcului şi de Palace, Caraiman (pe partea dreapta, chiar in parc), Cerbul şi Păltiniş, cum ne întoarcem iar spre Internaţional şi numeroase alte vile sau pensiuni.

An de an am fost in Sinaia şi am călcat pragul multor hoteluri şi restaurante, până când am înlocuit-o cu destinaţii mai exotice, iar acum, sub acest covor superb de toamnă am regretat fiecare an în care paşii mei au ocolit-o...

---

VIZUALIZĂRI: 3429 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI