GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Calatorie in alb cu telecabina - cota 1400
TIPĂREȘTEAs fi vrut sa urc pana la cota 2000, dar n-a fost sa fie. Nu inteleg! Cum? Jos este intradevar iarna, dar nu sufla crivatul, fulguia un pic, dar nu exagerat… Cam asa gandeam eu in momentul in care o voce spunea ca la 2000m nu se urca cu telecabina din cauza vremii iar la cota 1400 sa nu ne departam prea mult in caz de ceva. N-as fi putut sa vin in Sinaia si sa nu urc cu telecabina mai ales ca nu facusem lucrul acesta niciodata. Pana la cota 1400 as fi avut de ales intre un traseu la pas, ceea ce era imposibil pt. mine din cauza lipsei echipamentului, experientei, conditiei fizice etc. , un traseu rutier, nu mi s-a parut interesant, un tur cu telecabina sau telegondola. Telecabina suna mai romaneste, asa ca am ales varianta asta.
Telecabina in sine este o chestie cool, la moda. Multa lume care ajunge aici face asta macar o data in viata. Pretul unei calatorii este de 31 lei, dus-intors pentru o persoana. Telecabina urca la fiecare jumatate de ora, cel mai tarziu la ora 16.30 ultima urcare. Cladirea telecabinei aduce aminte de o mica gara din Epoca de Aur. O cladire rece care face ecou la fiecare sunet. Un chiosc cu cateva chinezisme ne intampina. Sunt cateva tablite care ne indica traseul pana sus, la casa de bilete. Dezorientati din cauza cladirii care pare parasite, urcam incotro ne duc scarile. Ei da, sus gasim casa de bilete si la coada cateva personae. O ghereta cu gratii, tot atat de veche ca si cladirea, cu o doamna care incerca sa dea explicatii la toti. Luam bilete pana la cota 1400,62 lei doua persoana, pana la 2000 ar fi fost dublu. Cam mult, cred eu. Urcam iarasi niste scari. Nu ma dezmeticesc bine si suntem poftiti sa intram in telecabina. Aparatul este genul celui de la metrou. Ai o cartela, o introduci si poarta se deschide. Acest lucru este valabil si la imbarcare si la debarcare. Locurile bune, aveam sa constat la imbarcare erau déjà ocupate, adica locurile de la ferestre unde vedeai mai bine sau faceai o poza mai reusita.
Impresia pe care ti-o lasa telecabina este ca nu vei ajunge la destinatie. Intai se inchid usile manual dupa aceea se introduce o tija metalica prin niste inele la ambele usi, asta este sistemul de siguranta. Insotitorul are grija sa ne anunte sa nu ne sprijinim de usi, nu ca am fi indraznit. Am nimerit la mijloc, incerc sa ma fofilez un pic, cand la stanga cand la dreapta pt. a avea o pozitie mai buna pt foto. Cand telecabina intra in miscare, toata lumea uauu, oaaa… Traseul incepe lin in usoara urcare pt. circa 10-15m, dupa aceea telecabina scartaie un pic si drum in urcus. Geamurile murdare si la un moment dat aburite, ingreuneaza vizibilitatea si foto.
Nu stiu cat a durat calatoria, cred ca vreo 10-15 minute, dar pentru mine a fost foarte putin. Pe alocuri, fluturasii din stomac si urechile infundate ma trezeau din contemplare. Nu ma mai opream din facut poze. Poze mai reusite am avut la coborare cand telecabina a fost goala. Vreo 150 m printre varfuri de brazi, dupa aceea am inceput sa ne desprindem cate un pic prin vazduh. Sinaia devine din ce in ce mai mica pana cand am putut sa o cuprind intr-o palma sau intr-o poza. Drumul auto spre cota 1400 se vede destul de bine si se pot observa vile si cabane, unele in curs de constructie. Mi-ar placea candva sa stau cateva zile pe acolo. Varfurile muntilor sunt tot mai aproape de noi sau mai bine noi mai aproape de ele. In fata noastra se vede capatul de linie. Paralel cu noi, la ceva distanta urca si telegondola care arata mult mai bine decat telecabina noastra, este mai micuta si parca are viteza mai mare. Temperatura incepe sa scada spre cota 1400, si leganatul telecabinei se transforma intr-un pic de zgaltaiala. In apropiere de punctul terminus, telecabina incetineste pt. a putea parca intre peretii scorojiti ai cladirii de sus.
Am ajuns. Superb peisajul… atat pe traseu cat si sus pe platoul de la cota 1400. Si mult aer, mult de tot, incat la un moment aveam impresia ca plamanii mei sunt prea mici. Aer curat… Cativa zeci de oameni deja savurau peisajul, altii se indreptau spre cota 2000 pe jos, care mai de care mai zgomotosi, blitz-uri peste blitz-uri. “Prietenul cel mai bun al omului” era tot acolo. Cativa catelandrii intampinau toti turistii, daca ii dadeai si ceva sa manance te conducea peste tot.
Zapada, multa zapada, cum nu am mai vazut de multi ani. Privelistea este pur si simplu magnifica. Totu-i alb, alb, alb… chiar si vantul care s-a pornit din senin este alb. Ceru-i senin dar, la un moment dat se porneste Tata Crivatul sa ne arate ca el este stapan acolo sus. Rafalele albe ne ingheata, termometrul de la Cota1400 ne indica -2 grade. Nu este prea frig la gradele astea dar crivatul iti patrunde pana in oase. Ne bagam repede in carciuma de acolo si servim un vin fiert. 5 lei, atata costa si e bun si fierbinte. Nu va recomand buda de acolo. Afara un nene incinge gratarul carciumii cu carnati, mici si alte carneturi. Ne incalzim si iesim afara o data cu soarele, care spre uimirea noastra a aparut prêt de o jumatate de ora. Si pune-te pe poze. Termometrul a urcat la +2 grade si crivatul a disparut la fel de repede pe cat a aparut. Hotelul Cota1400 arata bine si are parcarea plina. Bantuim un pic platoul si inventariem ce este pe acolo: cateva terase, loc de inchiriat echipament sportiv, un restaurant mai rasarit, o cabanuta de la care poti sa cumperi orice, o minipartie pt. sanius si nu numai, un tablou cu traseele montane care pleaca de aici si cam atat am retinut.
Vedem o terasa mai retrasa si mai goala. Ne indreptam spre ea iar in calea noastra apare Lord. Cine este Lord? Este saint-bernardul, vedeta de la cota 1400. O poza cu el costa 20 de lei, doamna ii arata albumul sotului meu iar eu fur niste cadre. Rusine sa-mi fie! Dar trebuia sa va arat si voua.
Ajungem pe terasa si lasam in urma agitatia si zgomotul. Alaturi de noi o alta pereche care sta in liniste si par amutiti la fel ca si noi. Aici este liniste si parca si priveliste este mai spectaculoasa. Sinaia pare mica, mica de tot. Vedem tot orasul, chiar si hotelul nostru reusim sa-l descoperim, punct de reper Parcul Ghica. Muntii sunt ametitori de frumosi… Relaxare deplina, nu… e prea putin spus! Liberatate, adevarata libertate! Timpul trece pe nesimtite si vine ora la care trebuie sa ne indreptam spre telecabina, nu fara parere de rau. Timpul si foamea devin dusmanii nostri. Aerul curat si-a facut efectul si soriceii isi fac de cap in stomac. Sa mai ramanem o clipa, este atat de frumos sa visezi printre nori... Dar, “calatorului ii sta bine cu drumul” si mai avem multe de vazut prin imprejurimi.
Si iar se pune pe vant si cerul se acopera de nori pufosi, nu ne ramane decat sa plecam si sa multumim Domnului pentru jumatatea de ora cu soare.
Eiii… poate data viitoare ajung si la cota 2000 sau poate chiar la Sfinx si Babele.
Trimis de anadragusin in 14.01.11 03:22:56
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (anadragusin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Săru-mîna! Hai să-ţi vând un pont, provenit din experienţa mea de practicant al tuturor sporturilor, acvatice sau de iarna.
Pentru o urcare la 1400, poţi opta pentru varianta gondolei, se ia de undeva din zona restaurantului "Cabana Schiorilor". Dar atenţie cu parcarea că e scumpă şi cu acces dificil în perioada iernii. Bun.
Până la Cota 2000 musai telecabina, aia veche pe care o ştie toata lumea şi care merge de jos, din Sinaia, până la Cota 2000, cu escală la Cota 1400. De fapt nu e vorba de escală, întrucât te muţi dintr-o clădire în alta, se schimbă efectiv telecabina.
Pe platoul de la 1400, cei mai buni mici îi are nea Samuilă, sau nea Sami pentru cunoscuţi... işi are dugheana undeva la punctul terminus al gondolei, acolo unde este şi o prăvălie care închiriază echipament de schi.
Dacă, Doamne fereşte, bate vantul – ceea ce nu este puţin probabil în Valea Dorului, adică la Cota 2000 – telecabina nu mai este pusă în mişcare. O să îngheţi aşteptând, pe platou sau în sala de aşteptare de la Cota 2000 care este comuna cu un restaurant mişto, în care veşnic se face la un cazan imens fasole cu cârnaţi.
Coborârea de la 2000 la 1400 nu este indicată în perioada iernii celor fără schiuri, întrucât „Drumul de Vară” nu este accesibil. (Nu încercaţi cu săniuţe sau alte echipamente gen capac toaletă, ciolofan, etc. decât în varianta în care vreţi ca sinuciderea să apară seara la ştirile ProTV). Acesta este de fapt şi o pârtie, ca variantă de coborîre, însă veşnic este neamenajată, iar cealaltă pârtie de la 2000 înspre 1400 este Valea Carpului, cea mai dificilă pârtie din România, recomandată doar schiorilor cu mare experienţă sau nebunilor cu acte în regulă.
La cota 2000 nu prea aveţi ce face în perioada de iarnă, doar să admiraţi panorama, în condiţiile în care şi ceaţa vă va permite acest lucru (cam o oră pe zi, maximum). Puteţi coborî cu teleschiul (sau cu gondola cea noua) la cabana Valea Dorului (altitudine cam 1800 m). Vă veţi împiedica însă de schiori sau de gagicile care se bronzează pe tersasa cabanei (astea-s veşnic subiect de ştiri atunci când nu sughite cumva Bianca lui Bote, sau bomba sexi stă şi ea acasă seara).
Mult mai frumoasă ar fi o aventură cu telecabina din Buşteni spre Babele.
Rog așteptați...
Bine ai venit pe "teritoriul " nostru @ana!
Dupa cum ai vazut a inceput @santana cu completarile, noi cei din partea locului avem o multime de ponturi din astea pentru cei care ne viziteaza.
Intai sa te intreb asa ca intre fetele care nu stiu sa coasa, caciulita si fularul alea dragute tu le-ai tricotat? 
Apoi sa-ti mai spun ca Valea Dorului este unul din cele mai frumoase locuri pentru majoritatea celor care iubesc muntele, pentru mine insa nu-i asa. Nu mai schiez de ceva ani buni pentru ca, studenta fiind si nu foarte experimentata schioare, am plecat cu gasca in Valea Dorului. Fara sa le spun parintilor.
Eram singura care avea la vremea aceea schiuri cu fibra de sticla care "fugeau ca vantul si ca gandul".
Nebunii de 19 de ani...
M-am avantat pe una din partiile cele mai grele, nu mai era nimeni ca mine, am coborat binisor iar la urcare fericita ca sunt atat de grozava am cazut din teleschi. Am cazut atat de rau incat l-am daramat efectiv pe cel din spatele meu si m-am rostogolit intr-o rapa. M-au recuperat colegii plina de vanatai si pana s-a lasat intunericul am cautat al doilea schiu care-mi sarise si se pare ca ma salvase de la oase rupte.
De atunci nu mai schiez...
Am ajuns in Valea Dorului anul trecut pe o ceata cumplita. Atentie mare asa cum spunea si @santana, acolo de obicei ceata la greu. Am tremurat si de frig dar mai ales de frica vazandu-l pe fiul meu cum si-a dat drumul cu snowboard-ul. Ceata se mai ridicase un pic si pana nu l-am vazut in telescaun nu m-am linistit.
In cateva ore sa ridicase ceata de tot. Nu am cuvinte sa descriu peisajele.
Valea Dorului merita vazuta. Chiar si mie desi am asemenea amintiri despre ea mi-a fost dor... de Valea Dorului. Oare de asta se numeste asa? Daca ai vazut-o o data te intorci plin de DOR?
O sa-mi treaca temerile si ma voi intoarce. Ca doar cineva trebuie sa-l astepte pe placar cu ceaiul fierbinte nu?
"Ne indreptam spre ea iar in calea noastra apare Lord. Cine este Lord? Este saint-bernardul, vedeta de la cota 1400. O poza cu el costa 20 de lei, doamna ii arata albumul sotului meu iar eu fur niste cadre. Rusine sa-mi fie! Dar trebuia sa va arat si voua. "
Sa nu iti fie rusine pentru astfel de "furt".
Furtul cadrelor intru "iluminarea calatorilor" este precizat in "Drepturile Omului Iubitor de Calatorii" si nu poate fi pedepsit prin lege, decat poate printr-un obiect contondent sau nu in capul celui care comite asa-zisa "infractiune".
Crede-ma ca eu sunt fruntasa la facut poze in locuri interzise, parca le caut cu lumanarea!
Cel mai greu mi-a fost la Muzeul Acropolis, in Atena, unde a trebuit sa-l pazesc pe paznic, care ma pazea pe mine, dupa 2 avertizari pe care mi le facuse anterior, dar noroc ca mai erau si alti ""infractori", asa ca am prins atunci momentul pentru 2 cadre.
@santana, de cate ori nu am trecut pe langa ciaunul ala de fasole cu carnati cand ma duceam sa iau telecabina...
Ptiii!
Spune-mi si mie, de pe platoul de la 2000, unde privelistea este, intr-adevar, superba, unde pot ajunge ca am vazut multi cu rucsacurile in spate pornind agale pe creste...
De la 2000 la 1400 am luat-o si pe jos inapoi, dar drumul e cam anevoios, la urcus e chiar greu!
Uneori am preferat telescaunul!
La Busteni se mai fac drumetii spre Cascada Urlatoarea? Mai este accesibil drumul?
@magdalena
Iti raspund eu, am fost acolo de curand.
La Cascada la Urlatoarea se ajunge usor, drumul lejer numai ca vara este atat de aglomerat incat parca te plimbi pe Lipscani. Este o placuta cu "atentie ursi " dar nu e cazul sa o bagi in seama. La cata lume circula...
Iar acolo, trebuie sa stai la coada sa faci o poza cu cascada.
Si sa iti iei ceva de baut sau de mancat ca la cascada sunt niste personaje care vand apa si sucuri la niste pretuuuuuuri.
De la telecabina drumul urca in stanga pe langa apa si apoi prin padure. Drum lejer cum iti spuneam.
Am urcat intr-o iarna cu telecabina la 2000 (functiona), dar era greu de stat acolo din cauza viscolului! Am luat ceva cald in localul de acolo, ne-am scos putin "nasurile", am admirat privelistea si ne-am intors. La 1400 era "alta viata".
draga, Ana... mi-ai rascolit niste amintiri... Acum citiva ani prin martie am avut o iesire de citeva zile la Sinaia si pot sa-ti spun ca am fost mai norocoasa decit tine si am urcat la cota 2000 dar, norocul meu s-a datorat "nebuniei" unei domnisoare de vreo 16 ani care m-a corupt sa urc spre 2000... cu telescaunul. Pe masura ce inaintam mi se parea ca merg spre tinutul gheturilor vesnice ca nu mai zic ca tipam ca din gura de sarpe la fiecare miscare mai brusca a telescaunului. Un ceai fierbinte m-a mai dezmortit la cabana de unde am asteptat sa coborim de data asta cu telecabina, dind tircoale ceaunului cu fasole si inghitind in gol la platourile taranesti cu sunca si ceapa rosie sau zacusca si vinete... fiindca plecasem cu doar citiva leuti in buzunar si asta vazindu-i pe ceilalti turisti cu ce pofta mincau si sorbeau o cescuta cu vin sau tuica fiarta. Acasa nu stiu daca ma ating prea des de asemenea... bunatati. Peisajele, Sinaia vazuta de sus a meritat toti banii, tot frigul si emotiile indurate, as repeta oricind experienta chiar daca, de data asta n-as mai gasi pe nimeni de 16 ani sa ma corupa...
@santana, multumesc pt. ponturi dar nu faci decat sa imi para mai rau ca nu am ajuns la cota 2000. Nea Sami cred ca este personajul care spuneam in review ca pregatea d'ale gurii afara la carciuma unde am baut vin fiert, in stanga cum cobori din cladirea telecabinei, dar sincera sa fiu nu mi-a inspirat prea multa incredere, mai ales daca apartine de carciuma unde am intrat la toaleta si nu va recomand. Avea si saniute de inchiriat. Imi doresc tare mult sa urc si la Babele cand voi ajunge in Busteni. Multumesc pentru detalii si pentru sfaturi!
Bine v-am gasit @teoanca, pe tine si pe ceilalti din teritoriu!!! Obiectele precizate de tine nu fac parte din maiestria mea, cu toate ca mi-as fi dorit. Cred ca sunt de la Breaza! ? ! ? La noi in familie decat sotul schiaza, eu sunt cu "uitatul" sau cu "ceolofanul". Singura experienta in sporturile de iarna o am cu niste patine, nu este o experienta placuta deoarece am cazut si mi-am luxat picioarul si spre rusinea mea m-au ridicat niste ingerasi de vreo 5 anisori. Experienta asta mi-a ajuns cu toate ca mi-as dori tare mult sa pot schia, dar niciodata sa nu spui niciodata.
Multumesc pt. incurajari @Ellada_sagapo si pentru sustinerea cu "Drepturile Omului Iubitor de Calatorii", ma simt mai bine.
Ma bucur @baciu lavinia ca ti-am trezit amintiri placute si ma faci sa-mi para rau ca nu am ajuns la cota 2000. Si eu as repeta experienta.
Multumesc tuturor!
Toata lumea a postat amintiri din Valea Dorului; las' ca la vara cu siguranta ai sa mergi. Eu vreau sa spun ca ai scris cu multa sensibilitate, respirand bucuria pe care ti-o da muntele... parca te-am vazut in cabina veche, antica si de demult, click! in dreapta, click! in stanga. Drept care semnez cu votul. A! fotografiile: frumosi si frigurosi.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2022 Plimbare la Sinaia într-o duminică frumoasă de octombrie — scris în 20.10.22 de ANILU din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Dec.2021 Simbolul stațiunii Sinaia – Parcul Dimitrie Ghica — scris în 01.01.22 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2021 Parcul tuturor vârstelor - Parcul „Dimitrie Ghica” din Sinaia — scris în 29.12.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Nov.2020 Zăpadă, drumuri necurățate, statui superbe, la o cană cu vin fiert, în Sinaia și împrejurimi — scris în 02.01.21 de krisstinna din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Plimbări cu distanțare socială prin Sinaia și împrejurimi — scris în 14.08.20 de istvana din SFâNTU GHEORGHE [CV] - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Câteva zile la Sinaia în plină pandemie — scris în 18.07.20 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Cu trenuleţul Express prin Perla Carpaţilor — scris în 31.08.19 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată