De la Sindromul Florența la Sindromul Siena

TIPĂREȘTE

În cele 6 zile câte urma să stăm la Florența am convenit, încă de acasă, să facem o pauză de artă și într-una din zile să facem o excursie până la Siena, care se află la aprox 70 de km de Florența. Numai că am dat din lac în puț și dintr-un sindrom în altul, pentru că nici la Siena nu am dat de vreun parc de distracție.

Ziua aleasă a fost una de duminică, pentru că așa s-a nimerit după ce s-au terminat cele 3 zile când a trebuit să profităm de cardul Firenze. Lăsând la o parte ce citisem noi despre cum se poate ajunge la Siena, am încercat să luăm relații și la fața locului, adică de la hotel. Tinerii drăguți și amabili de la Plus Florence Hostel ne-au spus că duminica sunt doar 2 autobuze spre Siena unul la 7 dimineața iar celălalt la 17, iar avantajul autobuzului era că ne lăsa în centru – la 3-5 minute de centrul istoric. Era exclus să prindem autobuzul de 7 pentru că eram mulți, ar fi trebuit să ne sculăm undeva la 5 dimineața și eram în vacanță totuși, nici chiar așa.

Alternativa erau trenurile care erau destule dar și astea erau cu dus și-ntors. Erau unele trenuri directe și altele unde trebuia să schimbăm, altă dandana. Făceau 1,15-1,30 ore până la Siena iar gara era undeva la 2 km de centru, drum în pantă. 2 km la dus, 2 la întors era cam mult și nu prea avea rost să ne obosim inutil pe drumul ăsta. Existau niște autobuze care făceau legătura între gara din Siena și centru, destul de dese în mod obișnuit, dar mai rare duminica. Ca naiba.

Hotelul ne-a dat un orar al trenurilor și cu toate că nu ne-am omorât după varianta cu trenul am constatat că nu avem de ales și am hotărât să mergem la Siena cu un tren de 9 dimineața și vedeam noi la fața locului dacă aveam noroc de vreun autobuz pentru cei 2 km sau găseam o altă soluție ca să ajungem în centru.

Sâmbătă seara târziu ne-am dus totuși și la gară pentru info ca să ne asigurăm că exista trenul de 9 pentru care ne hotărâsem. Întrucât autogara era alături am mers și acolo ca să vedem dacă cu autobuzele alea nu stătea altfel treaba.

Din păcate autogara era închisă la ora aceea (era deschis doar până la 20 și deschidea din nou a doua zi la ora 7), iar de la gară nu am aflat nimic interesant decât că biletele sunt mai ieftine de la automate decât dacă le iei de la șofer, ceea ce știam deja. De la ghișeele cu oameni a fost imposibil să aflăm ceva pentru că nu știau o boabă engleză și ne tot îndrumau spre panourile informative cu orarul trenurilor.

Am convenit ca în duminica cu pricina 2-3 mai iuți de picior să meargă spre gară înainte cu 10-15 minute și să treacă pe la autogara vecină ca să vedem dacă măcar ne putem întoarce cu un autobuz de la Siena și să ne chinuim cu trenul doar la dus.

Dar, surpriză…. La autogară am găsit autobuz direct pentru Siena, la ora 9,10, cursă rapidă, fără nici o oprire, care făcea sub o oră. Dar nu un autobus, ci pe tot parcursul zilei erau autobuze din 20 în 20 de minute, numai că nu toate cursele erau rapide. Câtă diferență între ce știa hotelul, altfel foarte amabil, dar cu informații luate după net, și ce am găsit la fața locului.

Acuma, cred că v-am făcut capul mare cu variantele astea, dar am insistat pentru că eu sunt de acord să-l întrebăm pe google, dar din experiența proprie, nu de puține ori a fost altfel decât mi-a spus el.

Recapitulând, puteți ajunge la Siena din Florența cu: cursele rapide care ar fi cea mai bună variantă și te lasă foarte aproape de intrarea în orașul vechi, autobuzele care opresc pe traseu, nu vă sfătuiesc, trenurile cu schimb undeva, nu vă recomand, sau trenurile directe, cu condiția să te asiguri că există și aurobuzul care să te ducă de la gară în centru, cei aprox 2 km. Ar mai fi de reținut că varianta tren + autobuz de la gară, nu numai că dura mai mult ca și timp dar era și mai scump decât autobuzul.

În fine… cu autobuzul rapid am ajuns la Siena în 55 de minute după un drum frumos, frumos, el însuși o excursie, iar la întoarcere am luat tot o cursă rapidă, seara, dar a făcut 1,20 ore, pentru că traficul a fost mai aglomerat aproape de intrarea în Florența.

Biletul pentru autobuzul de Siena, cursa rapidă, a costat 16,80 EUR dus-întors de persoană, iar autobuzul ne-a lăsat foarte aproape de intrarea în orașul vechi.

Siena este o destinație pentru o zi plină după părerea mea, poate două, dacă vrei să-ți tihnească. O bați la picior foarte ușor, este mică, iar punctele de interes sunt foarte aproape unele de altele și sunt interconectate prin străduțe mici și înguste, pline de magazine de tot felul.

Ca și în Florența accesul mașinilor în centrul istoric nu este permis, ceea ce pe un turist nu poate decât să îl bucure și îl ajută să descopere în tihnă ce este de descoperit. Când am plecat de acasă știam că în Siena trebuie să ajungem la piața în formă de scoică, faimoasă în toată lumea pentru cursele anuale de cai și în piața Domului și că acestea sunt principalele repere ale orașului, foarte apropiate una de alta.

Dar Palazzo Salimbeli, a fost prima clădire impozantă care ne-a atras atenția după ce am pătruns în centrul istoric. Am aflat că este sediul băncii Monte dei Paschi di Siena unde s-ar afla și o colecție de artă, dar nu părea că se vizitează ceva, așa că am urmărit mai departe indicatoarele către centrul orașului, mergând pe străduțe înguste până am ajuns în piața în formă de scoică, în care duc toate drumurile în Siena.

Piazza del Campo este locul în care în iulie și august au loc faimoasele curse de cai, care adună laolaltă mii de turiști dar și localnici. Cum noi nu eram într-o astfel de zi ne-am așezat pe jos, pe pietre și am admirat îndelung piața străjuită de clădiri impunătoare, magazine și terase. Dintre ele, Palazzo Pubblico este cea care atrage privirile ca un magnet. Clădirea a funcționat ca Primărie 800 de ani dar acum este Muzeul Civico.

La Siena ne-am împrăștiat care încotro. Unii la terase, alții s-au așezat pe pietre pentru contemplare, unii au dat roată pieței intrând în toate magazinele, iar noi ne-am cumpărat un bilet combinat (13 EUR de persoană) ca să vizităm fosta primărie dar și Complexul Santa Maria della Scala, ambele incluse în bilet.

Primăria avea câteva săli cu fresce, sala de consiliu, o capelă, o terasă de unde am avut vederi frumoase asupra zonei înconjurătoare și picturi, școală mai nouă. Torre del Mangia este turnul fostei primării care are 88 de m și 400 de trepte de urcat. Cu toate că initial am zis că urcăm pentru o vedere spectaculoasă asupra Sienei, ne-am răzgândit pentru că am făcut asta de pe terasa exterioară a muzeului pe care l-am vizitat și urma să ajungem la Dom unde voiam neapărat să urcăm în cupolă. La momentul acela încă nu știam și de Facciatone, o terasă panoramică cunoscută ca și Acropolele Sienei, pe care aveam să urcăm și noi.

Perpendicular pe Palazzo Pubblico este Fonte Gaia, o fântână decorată cu sculpturi ale căror originale aveam să le vedem puțin mai târziu în Muzeul Santa Maria della Scala.

Complexul Santa Maria della Scala este una dintre cele mai ciudate construcții pe care le-am văzut. Se află vis-à-vis de Dom și dacă la intrare ești la nivelul 4, restul de 3 sunt în subteran și nu deasupra cum suntem obișnuiți.

Complexul a fost creat pentru a adăposti pelerini care treceau în drumul lor către Roma prin Siena dar a fost și adăpost pentru copiii săraci și orfani sau spital (în sensul de ospitalitate la vremea aceea). Se întinde pe o suprafață foarte mare, este un oraș într-un oraș aproape și nu am înțeles de ce eram atât de puțini vizitatori.

Cea mai importantă sală se află imediat după intrare și este Sala Pelerinilor, foarte frumos decorată cu fresce care povestesc despre istoria spitalului. Florența deja lăsase ceva urme în capul nostru așa că am stat în fața frescelor, foarte bine conservate și foarte sugestive și ne-am bucurat pentru fiecare poveste pe care o deslușeam.

În complex am fost aproape singuri și ne-am pierdut printre catacombe, cimitire, tuneluri, Tezaur, Colecția de steaguri ale Contrade-lor (cei care participă la cursele anuale de cai), biserici, etaje, capele, strada internă pe care se aprovizionau sau Muzeul de Arheologie și pot să spun că a fost puțin sinistru dar foarte, foarte interesant. La unul din nivele am găsit sculpturile originale ale Fonte Gaia, fântâna din Piazza del Campo.

În biletul nostru combinat mai intra și Basilica di San Francesco dar nu am mai avut timp să ajungem la ea. La exterior am văzut complexul gotic din punctele înalte în care am fost și am văzut ulterior că intrarea era liberă.

Tot ce ne mai propusesem în Siena era Complexul Domului pentru care am luat tot un bilet combinat de 20 EUR de persoană. Aflat în piața cu același nume complexul a însemnat: Catedrala, inclusiv să urmăm traseul Porta del Cielo și să urcăm în cupolă, Librăria Piccolomini, Cripta, Baptisteriul, Museo dell Opera și Panorama Facciatone.

Domul (Catedrala Santa Maria Assunta) din Siena este spectaculos și la exterior, dar la interior este incomparabil mai frumos decât cel din Florența. Am fost extrem de norocoși să ne bucurăm de toate cele 56 de mozaicuri superbe care acoperă podeaua, pentru că ele sunt descoperite doar de la sfârșitul lui august până în octombrie și în perioada curselor de cai. În rest sunt acoperite pentru a le proteja. Fără doar și poate podeaua Domului cu mozaicuri este principalul punct de atracție al Catedralei. Am admirat și aici Donatello, o sală de muzică extraordinar de frumoasă, capele și pot să spun că după San Pietro de la Vatican, Domul din Siena mi se pare a doua cea mai frumoasă catedrală pe care am văzut-o eu până acum.

Se poate urca și în cupola, tururile sunt la ore exacte, cu ghid iar rezervarea am făcut-o la cumpărarea biletului. Am urcat pe niște scări circulare până în podul cupolei, am ieșit la exterior pe o parte, am traversat podul pe niște pasarele, cu oprire la un balcon dintr-un capăt, de unde am avut o vedere foarte frumoasă asupra interiorului Domului și am ieșit pe partea cealaltă a Domului și iarăși în balconul din capătul opus, unde erau vitraliile cu Apostoli. Turul cupolei îți face cunoștință cu istoria Domului dar îți oferă și două puncte de belvedere, unul spre Piazza Duomo și Complexul Santa Maria della Scala iar celălalt spre terasa Facciatone de pe Muzeul Opera del Duomo.

Cripta de sub Dom are fresce foarte vechi cu scene din vechiul și noul Testament iar în Baptisteriul Sf Ioan am văzut 2 sculpturi de Donatelo și cristelnița, care este cel mai prețios obiect de acolo.

Museo dell’Opera del Duomo, unde sunt păstrate ca și la Florența, statuile originale de pe fațada Catedralei, are câteva etaje și la fiecare etaj sunt cam 4-5 săli de muzeu. De la ultimul etaj ai acces la o terasă panoramică, la care ajungi urcând 131 de scări. Este vorba despre Acropolele Sienei, Panorama Facciatone. Pentru urcarea în turn se așteaptă să se formeze grupuri de 28 de persoane și se stă foarte puțin sus, 10 minute doar, dar nici nu ai avea ce să faci mai mult pentru că este un loc destul de îngust.

Am zis că nu plecăm din Siena fără să mâncăm la una din terasele întâlnite în drumurile noastre. Dar când am terminat cu vizitatul am constatat că era oră de siestă în Siena și toate cârciumile ofereau doar de băut, pentru mâncare, mai spre seară. Mai toate cârciumile din Siena oferă mâncare în jurul prânzului și apoi seara, la 19. Dacă vrei să mănânci între mese îți iei o înghețată, gogoși, altceva…... dar n-ai pretenții de mâncare.

Cu chiu cu vai am găsit o terasă care să ne placă pe o străduță îngustă, ușor în pantă, chiar la ieșirea din Muzeul Domului. Ne-a plăcut cum arăta, avea mese afară și au zis că dacă ne hotărâm foarte, foarte repede ne servesc și cu mâncare pentru că bucătarul nu apucase să plece.

Am mâncat foarte scump și puțin la cârciuma asta. Am fost 3 perechi și noi am mâncat niște paste cu creveți (adică un crevete pe 2 paste) iar soțul a avut un pește cu cartofi și a fost un pic mai norocos. Am împărțit un kg de vin toți 6 și partea noastră din masa asta a fost 50 de EUR. Foarte, foarte scump având în vedere ce am mâncat.

Ne-am întors în piața scoică ca să stăm și noi pe pietre și am completat acolo cu niște gogoși umplute și cu o înghețată și abia după asta ne-am declarat sătui.

Ar mai fi fost de văzut în Siena câteva biserici, niște puncte de belvedere și ne-am mai fi putut plimba mai mult pe străduțele înguste, pentru că nu am fost satisfăcuți pe deplin. Dar în mare ne-am declarat mulțumiți. Putem să spunem că am trecut prin toate punctele de interes ale Sienei și ne-am clătit ochii, stând la terase sau pe pietre, în piață, mai mult decât o făcusem în Florența.

Siena este o destinație de o zi și se poate ajunge foarte bine din Florența, după cum am spus la început. Dar să nu vă imaginați că faceți o pauză de artă, ci doar că treceți de la un sindrom la altul.

---

VIZUALIZĂRI: 4164 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI