Circuit Vârful Piatra Secuiului 1128m, Platoul Bedeleu, Colții Trascăului, coborâre prin pădure în satul Rimetea

TIPĂREȘTE

(continuare)

Pe lângă experiența unică de a petrece un weekend la caselul cu iz medieval Templul Cavalerilor, ne-am propus să urcăm a doua oară anul acesta, dar într-o formulă mai extinsă, la Vârful Piatra Secuiului 1128m.

Trebuia să vadă și băiatul nostru frumusețea Munților Trascăului, situați la o distanță de doar două ore de casă și la 10 minute de castel (sunt aproximativ 6 km).

Etimologia denumirii Piatra Secuiului provine, conform legendei, de la faptul că secuii din sat s-au refugiat pe munte pentru a scăpa de furia tătarilor în sec. XIII.

Dificultate - Traseul este unul ușor spre mediu.

Timpul - Urcarea se face în aproximativ două ore cu multe pauze incluse pentru poze.

Lungimea traseului circuit este de cca. 9 km.

Marcajele – Din sat spre Vf. Piatra Secuiului se urmărește crucea albastră.

La coborârea prin pădure se urmărește banda roșie.

Apă nu există la urcare. La coborârea prin pădure, în partea finală, traseul marcat se derulează pe lângă un pârâu de unde se poate lua/bea apă.

Am pornit spre Vf. Piatra Secuiului din parcarea gratuită situată lângă biserica din centrul comunei Rimetea.

În partea de început este un drum ușor, o cărare care trece prin pășuni, apoi urmează o urcare ușoară pe o cărare cu pietriș mărunt. Pe măsură ce înaintăm, pietrișul mărunt este înlocuit cu bolovăniș. Pe alocuri stâncile de mari dimensiuni necesită folosirea brațelor pentru prindere. Cu toate că este un fir de apă care curge pe sub pietre pe cărare, pe traseu nu este apă de unde să vă potoliți setea.

În fruntea grupului nostru au fost în permanență cei 11 copii cu vârste cuprinse între 7-16 ani, deci nu este un drum greu pentru un adult.

La întrebările repetate ale adulțior din grup: “ – Mai este mult? - Acolo, la orizont, este sfârșitul urcușului? ”, răspundeam descumpănitor că nu acolo unde este orizontul e finalul urcușului. M-am gândit apoi că sunt 5 orizonturi care se succed până la sfârșitul urcușului, deci va trebui să ajungeți de 5 ori cu privirea până la capătul drumului/urcușului. Înclinția muntelui este destul de mare, dar la sfârșitul parcurgerii acestei porțiuni abrupte, apare o troiță care este iluminată pe timpul nopții cu ajutorul unei instalații cu panouri solare.

De aici se continuă traseul pe partea dreaptă spre un alt orizont, după care apare imaginea pietrei Secuiului într-un alt orizont final.

De la Piatra Secuiului vopsită cu roșu /alb/verde, panorama care se deschide asupra satului și munților, este suprebă. Lângă acestă piatră din beton, mai este încă una asemănatoare vopsită în culorile roșu/galben/albastru.

Aici ne aflăm pe Platoul Bedeleu, lung și lat pe care vă puteți pilmba admirând piscurile munțior care se observă în zare. Este foarte frumos. Cu toate că nu eram la o înălțime foarte mare, ne simțeam stăpânii muntelui, sufleul se umple de o mare bucurie, starea de beatitudine te copleșește, zâmbetele se instalează pe toate chipurile.

De aici ne-am îndreptat spre Colții Trascăului, la care se ajunge pe cărarea de la troiță în direcția opusă Vf. Piatra Secuiului. Pentru a ajunge la muntele din calcar franjurat, trebuie să parcurgeți o distanță de cca 600m, pe o cărare de platou, după care se urcă un pic pentru a admira modelul Colților de sus în jos, grijă mare la margini pentru că e hău mare. Mie îmi plac mult prăpăstiile, imaginile de sus sunt minunate.

Am coborât de la Colții Trascăului și am luat-o prin pădure urmărind marcajul cu bandă roșie.

Coborârea a durat cca. două ore, ne prindeam de copaci, de pietre, de orice ca să nu alunecăm.

Dacă în februarie am alunecat din cauza zăpezii si a gheții din pădure, acum am alunecat din cauza noroiului de sub frunzele care acopereau cărarea. Pe sub frunze erau pietre și rădacini foarte alunecoase care nu se observau din cauza covorului gros și splendid alcătuit din frunze ruginii, galbene, roșii. Era o senzație plăcută să auzi foșnetul frunzelor, papucii se adânceau în ele și se acopereau cu acestea, o altă bucurie copilăroasă.

Au căzut multe persoane, am alunecat, ne-am noroit, în concluzie, coborârea este grea fie iarnă fie toamnă, pentru că sunt porțiuni abrupte și în pădure.

Dintre toate variantele de coborâre, acesta, prin pădure este cea mai ușoară.

În ceea ce privește urcarea, acesta a fost mult mai ușoară acum, comparativ cu luna februrie, când era zăpadă și gheață, pe cărarea pe care acum curgea apa.

Odată ieșiți din pădure, am continuat drumul spre sat, pe la poalele munților. În sat, dacă rămâneți pe partea stăngă pe drumul care coboară paralel cu muntele, ajungeți la un izvor cu apă din munte, foarte bună. Aici am întâlnit acum și în februarie oameni veniți din Aiud cu mașinile pline de damigene goale, ca să ducă apă acasă. E foarte bună apa, am luat și noi în recipientele golite în timpul drumeției.

Distanța de la ieșirea din pădure și până la parcarea din sat, este de aproximativ 2 km.

Pe la ora 15 40 am ajuns în parcare. La ora 17 aveam rezervare la gulașul unguresc preparat la Conacul Secuiesc.

Această drumeție pe care am făcut-o de două ori anul acesta, este una plăcută, presupune un oarecare efort la urcare, dar poate fi parcursă de oricine, cu o condiție fizică normală, cred eu.

Peisajul spectaculos al muntelui stâncos, printre pereții căruia te strecori ca să ajungi în vârf, este magnific.

Vă doresc să vă bucurați sufletele cu această plăcere dăruită nouă de natură.

---

VIZUALIZĂRI: 1170 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI