Positano – un orășel superb de vacanță

TIPĂREȘTE

În scurta noastră incursiune napolitană, nu am putut trece cu vederea Coasta Amalfi, imaginile și filmulețele care circulă pe internet având un rol decisiv în alegerea destinației. Ținând cont de timpul avut la dispoziție am hotărât să ne avântăm doar până la Positano, perla colorată de pe coastă.

Cum ajungem…

Am ajuns pe coasta amalfitană mergând până la Sorrento cu trenul regional numit Circumvesuviana, operat de compania EAV. Seamănă mai mult cu un fel de metrou de suprafață cu 2-4 vagoane care circulă pe o linie cu ecartament îngust. Noi am urcat în tren direct de la capăt de linie – stația Porta Nolana, găsind de fiecare dată locuri. Am achiziționat bilete de la automatele din gară (plată cash sau card), prețul până la Sorrento fiind de 4,6 E/persoană. Biletele se validează la turnicheți, înainte de a accede pe peron. Ramele electrice circulă la intervale de aproximativ 30 de minute și parcurge cei 47 km până la Sorrento în circa 1 oră și 10 minute.

Din Sorrento am utilizat autobuzele SITA Sud  (sitasudtrasporti. it/campania), care pleacă de vis-à-vis de gara din Sorrento – linia 5070. Bilete se pot lua de la magazinele din zonă (tabacherii; au afișate sigla companiei) sau de la casa de bilete de lângă gară. Am cumpărat bilete tur-retur pentru care am plătit 2,4 E/sens/persoană. Întrucât mulți turiști așezați la coadă la autobuz mergeau doar până în Positano, „dirijorul” de la capăt de linie a introdus un autobuz special doar pentru colorata așezare. Am ocupat loc pe partea dreaptă (la dus) pentru a privi amețitoarele peisaje de pe coasta înaltă; la imaginile fabuloase cu marea și stâncile se adaugă senzațiile tari date de șoferii autobuzelor care conduc cu viteză (și îndemânare) pe șoseaua îngustă, plină de serpentine, tunele și colțuri de piatră ieșite în relief.

Prin Positano...

Am coborât la stația Sponda, dar din punctul meu de vedere este mai bine să coborâți la stația Chiesa Nuova, în punctul cel mai înalt al stațiunii. Deja ne clătisem ochii cu imaginile oferite de casele cocoțate pe versanții văii ce adăpostește Positano și abia așteptam să explorăm așezarea de pe malul mării.

Soarele strălucește pe cer și imediat după ce coborâm din autobuz luăm contact cu puzderia de turiști care se înghesuie lângă balustrada de pe marginea șoselei pentru a face fotografii panoramice cu stațiunea și marea.

Via Cristoforo Colombo urmărește linia coastei și dezvăluie panorame spectaculoase: marea albastră, punctată de ambarcațiuni albe, vegetația luxuriantă și căsuțele colorate, cocoțate una peste alta. Nenumărate flori, vase de ceramică, înghețată în lămâi, terase exclusiviste, magazine de tot felul – toate ne însoțesc în timp ce coborâm spre centrul stațiunii și plajă.

Ajungem în Piazza dei Mulini, străjuită de biserica Santa Maria del Rosario, după care începem coborârea pe o o alee îngustă (Via dei Mulini), aglomerată, pitorească, plină de shopuri, magazine tematice (dedicate lămâilor) și unități de cazare ori terase (de remarcat Palazzo Murat). Aproape de biserica emblematică a localității se află și Muzeul Arheologic Roman Positano (marpositano.it/web/en), o frumoasă vilă romană cu fresce conservată in situ (15 E/adult). Din păcate nu am vizitat-o.

Biserica Santa Maria Assunta este considerată inima orășelului și poate fi văzută din aproape toate direcțiile. Domul multicolor și icoana bizantină veche de secole reprezentând Fecioara Maria cu Pruncul atrag vizitatorii, piațeta din fața edificiului religios este mereu plină de oameni. După o scurtă incursiune într-o piațetă mică, dar drăguță, înțesată de magazine (pe Via del Saracino – loc unde se găsește și o baie publică, 1 E intrarea), ieșim pe Via del Brigantino, de fapt aleea-faleză ce mărginește plaja stațiunii Positano. Terasele erau pline, pe plajă se aflau întinși la soare curajoși care încercau să capete bronz, oricum era foarte cald.

Ne bucurăm de atmosfera de vacanță, ne amestecăm pe faleza cu grupurile de turiști care soseau ori plecau continuu din micul port. După o vreme ne întoarcem în piațeta de pe Via del Saracino, loc de unde pornesc scările ce ne vor conduce, după un urcuș susținut, către stația Chiesa Nuova. Pe drum, parțial pe scări, parțial pe șosea sau diverse alei, vom admira din nou marea și casele colorate, din diferite puncte și direcții. Pe drum suntem copleșiți de imagini: icoane încastrate în ziduri, scări răsucite, lămâi și flori cățărate pe ziduri, o cișmea cu apă rece, plăcuțe de ceramică prinse pe ziduri, terase cocoțate unde nici nu te gândești (neapărat cu priveliște), biserici (de exemplu, Chiesa di Santa Caterina), hoteluri de lux și camere de închiriat.

Ajunși în stația de autobuz Chiesa Nuova (lângă biserica cu același nume) cumpărăm băuturi reci de la un mic magazin alimentar (de unde se pot achiziționa și bilete) și timp de vreo 20 de minute, până la sosirea autobuzului, mai admirăm de la înălțime frumosul Positano.

Concluzii. Un loc precum Positano este greu de cuprins în cuvinte. Nici nu mi-am dorit un articol tehnic, ci mai degrabă câteva impresii așternute firesc, alături de fotografii menite să vă încânte. Câteva ore sunt prea puține pentru a descoperi pe deplin Positano. Reușești doar să surprinzi o parte din atmosfera stațiunii, dar suficient cât să îi înțelegi farmecul și să pleci cu amintiri frumoase.

Alegeri inspirate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 20 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI