Pastravaria Izvor - Pentru prima data la o pastravarie

TIPĂREȘTE

O aveam in plan de cateva zile, dar era prea aproape pentru a o trece ca punct de sine statator in agenda de calatorie. Trebuia sa o anexam unei excursii mai lungi, dar in ziua in care am vrut sa urcam de la Pojorata spre Rarau (click aici) si am vazut cat de aproape este de pensiunea Pietrele Doamnei (click aici), la 1,5 - 2 km in amontele paraului Izvor ce curgea prin fata curtii, am hotarat sa o vizitam spre seara intr-o plimbare prin Pojorata.

Dupa ce fetita noastra s-a trezit din somnul de frumusete, iar noi am mai redus efectele unui pranz imbelsugat, ne-am incolonat frumos si am iesit din curtea pensiunii, doi cate doi, numai eu si fii-mea unul sub altul. Cum? Pai, cand fii-mea "miroase" un drum mai lung sau mai greu, imi taie calea si cere in carca. Eu, ca sa nu incurc turma, ma conformez...

Drumul prin localitatea bucovineana este o incantare, dar eu abia asteptam sa se termine si sa ajungem odata, umerii incepusera sa ma doara cam tare, asa ca eram in fruntea coloanei si dirijam stroke-ul.

Incantare maxima cand ajungem in curtea pastravariei "Izvor", dupa ce trecem pe un podet desprins parca din povestea lui Harap-Alb, de sub care parca iesea imparatul cu blana de urs sa-si sperie feciorii, ne inconjoara un sunet atat de placut produs de curgerea apei in bazinele cu pastravi.

In mijlocul curtii, inconjurata de bazine si alte instalatii apartinand de amenajarea piscicola, am vazut cea mai frumoasa constructie din busteni de brad, pacat ca nu era finalizata. Aspectul exterior al acesteia, cu peretii din busteni grosi si deschisi la culoare, cu acoperisul de sindrila, cu iluminatoare in forma de ochi, toate amintesc de casutele din povesti, sau poate ca sunt eu prea in tema cu povestile in etapa aceasta a coplilariei fetitei mele...

Am aflat de la personalul pastravariei (personal: un nene serios cu echipament asemanator muntenilor elvetieni si o mamaie cu batic care se ocupa cu afumatul si cantaritul pastravilor) ca la subsolul acestei constructii din lemn se afla "maternitatea" parstravilor, unde este tinut puietul alevin.

Cealalta cladire administrativa din cadrul pastravariei nu era departe de farmecul celeilalte: o casuta cu etaj, cu pridvor mare si balcoane frumoase, bineinteles din lemn si bineinteles cu muscate pe balustrade, acoperisul verde si peretii exteriori in culoarea oului de rata. Se vede de departe ca cine a investit aici are nu doar spiriit intreprinzator, ci si gust estetic.

Am aflat ca aici propietarul pastravariei va amenaja un restaurant cu produse traditionale bucovinene din peste si nu numai. Bravo lui, excelenta idee, de ce sa vinzi altor restaurante la pret de producator si sa nu profiti si tu de pofta clientilor care adulmeca la trecerea prin fata pastravariei?

Toata curtea plina de verdeata si de flori ingrijite, doar momentul in care am picat noi, pana la finisarea in intregime a cladirilor, facea sa se mai vada ici-colo un pic de dezordine tip santier.

Dar, sa revenim la obiectul vizitei noastre acolo: pastravii.

Dupa ce ne-am facut cunoscuta intentia de a cumpara oarece exemplare, am fost indrumati catre bazinele cu pesti maturi, pentru consum. Aici, nenea elvetianul a aruncat cateva graunte de mancare in bazin, pestii au inceput sa colcaie in acea zona si cativa au ajuns in minciogul lui. I-a expus frumos, intr-un recipient metalic, erau frumosi, colorati cu puncte negre si verzi, luciosi si unduitori ca niste serpi. Am ales cativa, ni i-a cantarit si ne-a poftit si in camera unde pastrau pastravii afumati si pe cei in "cobze" de cetina de brad. Din pacate, fiind seara, nu mai aveau decat pastravi afumati, pe cei in cobze ii comercializasera in timpul zilei, fiind la mare cautare pentru restaurantele din zona. Ne-am multumit cu cel afumat, care avea un miros inedit, sa nu mai spun de gust (nu ne-am putut abtine...). Am intrebat de ce si ni s-a descris fara ezitari tehnologia: erau afumati la fum de conuri de brad, bine uscate. Apoi ni s-a prezentat si afumatoarea.

Urmatoarea parte a vizitei noastre a fost cea mai interesanta, mai ales pentru copil: hranirea puietului.

Puietul se afla in niste bazine mari, aflate in aval, erau separati pe categorii, de la mic la mare. A inceput nenea sa le arunce niste granule de hrana speciala pentru fiecare categorie de varsta si de greutate si am fost uimiti sa vedem cum apa linistita din bazine a inceput sa "fiarba" instantaneu, la atingerea luciului apei de catre bobitele de hrana.

Fetita noastra, in demonstrarea teoriei imitatiei, a gasit pe marginea unui bazin o plasa mica cu maner si a inceput pescuitul. Incantarea si entuziasmul ei ne-a mai scazut putin tensiunea arteriala pana am ajuns langa ea sa o inhatam de haine sa nu se arunce dupa pestisori in bazin. Dupa ce ne-am revenit din sperietura si am convins-o amuzati sa dea pace bietilor pestisori a urmat hranirea acestora cu graunte din sacul ingrijitorului.

Omul nu s-a suparat pentru nici una din activitatile pescaresti ale copilului, doar ne-a atentionat sa nu risipim pe pamant mancarea pestilor, ca este foarte scumpa.

Dupa ce am vizitat fiecare bazin in parte acompaniati de explicatiile amanuntite ale... cum sa-i spun... pastravarului si avand in vedere ca se cam lasase seara, iar la munte seara nu vine singura, ci cu frigul dupa ea, m-am inhamat din nou la carat pitic sa ma mai incalzesc.

Tot drumul mi-a povestit cum a prins ea pestisorii aia si pe urma cum le-a dat sa manance, si ce frumosi erau, si de ce nu am luat si noii sa punem in acvariu, si...

---

VIZUALIZĂRI: 14057 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI