ORVIETO – doar o abatere de la traseu?

TIPĂREȘTE

In drumul de la Roma la Florenta, ghida ne-a propus o abatere la Orvieto. Desi nu stiam mai nimic despre acest oras stravechi si despre atractiile lui, am subscris cu totii de indata.

Pana sa ajungem, ne-a povestit ca micul orasel cu adanci radacini etrusce este situat pe o culme inalta de tuf vulcanic supusa in permanenta eroziunii, motiv pentru care insusi destinul asezarii este unul dramatic. Oraselul antic locuit de etrusci a fost anexat Romei in perioada romana, iar dupa prabusirea Imperiului Roman, prin transferarea la Orvieto a scaunului papal, asezarea a capatat o si mai mare importanta. In Evul Mediu, de necucerit datorita amplasarii sale pe inaltime, Orvieto a detinut controlul asupra drumurilor comerciale dintre Roma si Florenta. Sfarsitul sec. XIII a fost perioada sa de maxima inflorire, populatia ajungand la aprox. 30000 de locuitori. Din aceasta perioada inca mai exista strazi pavate si locuinte construite din piatra.

Dar, destul cu povestirile ghidei pentru ca deja am ajuns. Urma sa vedem cu ochii nostri si sa trecem prin filtrul propriilor simtaminte ceea ce vom vedea.

Autocarul ne-a lasat intr-o parcare pentru ca mai sus nu putea merge. Accesul in orasul vechi se face cu funicularul sau pe jos, urcand pe creasta abrupta. Cu funicularul, apoi cu un mic autobuz (1,7 euro dus-intors pentru fiecare persoana din grup), ne-am oprit in piata vechiului oras.

Cei ce ajung aici sunt fascinati de frumusetea catedralei care domina piata si intreaga asezare. Catedrala a fost principalul obiectiv pentru care am venit aici. Marturisesc faptul ca dupa vizitarea atator domuri din Italia, unele mai grandioase decat altele, nu ma asteptam sa fiu atat de impresionata. Domul din Orvieto cu fatada lui minutios executata – impletire de sculptura si mozaic – cu nenumarate motive ingenios armonizate, uimeste pe oricine.

La 15 noiembrie 1290 Papa Nicolae al VI-lea a pus piatra de temelie pentru monumentala catedrala din Orvieto dedicata Adormirii Maicii Domnului, pentru a comemora si conserva relicvele miracolului de la Bolsena. Wikipedia informeaza ca acest miracol s-a petrecut in 1263 in apropierea orasului Bolsena, cand un preot care se indoia de puterea religiei, a observat in timpul slujbei ca altarul de la care oficia a inceput sa sangereze pe sub acoperamant. Acest acoperamant se pastreaza in prezent in catedrala din Orvieto.

Constructia catedralei a durat aproape 300 de ani. Lucrarile au fost incredintate lui Fra Bevignate di Perugia, cu proiectul lui Arnolfo di Cambio, arhitectul catedralei din Florenta.

Incepand cu 1310 si pana la moartea sa (1330), Lorenzo Maitani a lucrat in principal la fatada, lucrarile fiind continuate apoi de ucenicii sai. Pana in 1605, la lucrarile fatadei s-au succedat mai multi artisti, contibutia lor nestirbind cu nimic unitatea stilistica a lucrarii. Fatada catedralei din Orvieto este - fara doar si poate – una dintre cele mai mari capodopere ale Evului Mediu tarziu. De la prima privire impresioneaza mozaicul de pe frontonul superior "Incoronarea Fecioarei", alte mozaicuri aurite, o mare fereastra-rozeta si cele trei usi grandioase din bronz marginite de stalpi si arcade dantelate. Decorurile in bazorelief cu scene din Vechiul si Noul Testament si statuile celor 12 apostoli, completeaza fericit intregul ansamblu. Cele trei usi de acces in catedrala au fost finalizate de Emilio Greco si redau scene din viata lui Hristos.

Zidurile laterale contrasteaza prin sobrietate cu fatada, fiind alcatuite doar din straturi succesive de travertin (alb) si bazalt (gri). Alternarea de travertin si bazalt este folosita si in interiorul catedralei, la baza coloanelor.

La decorarea interiorului si-au adus aportul unii dintre cei mai buni pictori italieni ai vremii. Impresioneaza fresca infatisand "Judecata de Apoi". In spatele altarului, pe trei pereti, sunt frescele dedicate Fecioarei Maria, datand din 1370. Ugolino di Prete Ilario si colaboratorii sai, au lucrat zece ani la aceasta serie de fresce, cele mai mari din Italia acelor vremuri.

Aproape de intrarea din partea stanga, se afla baptisteriul cu lei inceput in 1390 de Luca di Giovanni si terminat dupa 16 ani de Pietro di Giovanni si Matteo di Sano. Orga catedralei din Orvieto, datand din sec. XV si restaurata in sec. XX, are 5585 de tuburi. In partea de nord a edificiului se afla capela construita in perioada 1350-1356 destinata adapostirii relicvelor miracolului de la Bolsena. In centru impresioneaza o racla mare din argint aurit si email colorat care adaposteste acoperamantul de altar patat cu sange. Capodopera aurarului Ugolino di Siena realizata in 1337-1338, este decorata cu scene din viata lui Hristos, precum si cu scene legate de miracolul de la Bolsena.

In piata stravechiului Orvieto mai pot fi vazute cladiri medievale, un turn cu orologiu, precum si un edificiu sobru – cladirea administrativa a catedralei - datand din 1359. In 1857 in aceasta cladire a fost amenajat "Museo Claudio Faina e Museo Civico" care adapostesc multe dovezi ale civilizatiei etrusce din aceste meleaguri.

De asemenea, in piata si pe stradutele invecinate sunt mici pravalii cu suveniruri, ceramica, artizanat, sapunuri, vinuri locale si paste tipic italienesti, in diverse forme si culori.

De pe o terasa inalta am admirat si fotografiat panorama asezarii din vale, apoi ne-am plimbat pe stradutele inguste, petruite, printre casele medievale locuite inca, cu ferestre mici si multe, multe flori.

Tarziu, dupa intoarcerea in tara, am aflat ca in Orvieto exista si un oras subteran, un labirint de tuneluri sapate in roca vulcanica, moale, care ar fi putut fi vizitat cu un ghid local. Am regretat ca ghida noastra nu ne-a pomenit nimic despre acest mirific loc. In locul plimbarii pe stradute si pe la vitrine, as fi preferat o incursiune in misterioasele galerii, pivnite, pasaje si incaperi subterane care si-au pastrat secretul secole de-a randul. Am aflat ca multe dintre casele nobililor vremii aveau comunicari ascunse cu aceste galerii subterane, adapost in caz de asediu, din palat putandu-se iesi in siguranta - prin galerii - dincolo de zidurile orasului.

P. S. Am completat notitele mele si informatiile destul de sumare primite de la ghid, cu rezultatele documentarii ulterioare (wikipedia si convorbiri cu un vizitator mai vechi, impatimit al hrubelor si catacombelor).

---

VIZUALIZĂRI: 3359 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI