GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
În cea de-a treia zi a circuitului nostru - Circuit Paris și Valea Loarei - am părăsit Nogent sur Marne și ne-am îndreptat spre Tours, orășelul care urma să ne găzduiască în următoarele două nopți la Hotel Kyriad Sud - Tours. Până acolo însă, un popas la Orléans, oraș înfrățit cu orașul românesc Lugoj, ne-a oferit prilejul de a vizita centrul vechi și catedrala - Cathédrale Sainte-Croix d'Orléans - edificiu în stil gotic, martorul tăcut al multor evenimente care au marcat istoria orașului și a Franței.
Situat în centrul Văii Loarei, la 130 km sud de Paris, Orléans este cel mai populat oraș din regiune, după Tours. Are peste 100000 de locuitori. Construcții vechi, frumoase, îți atrag privirile la tot pasul.
Din Place du Général de Gaulle, nu departe de Casa Ioanei d‘Arc din Orléans, începe Rue Jeanne d‘Arc - bulevardul care continuă drept, până în Place Sainte-Croix, piața în mijlocul căreia tronează catedrala.
Cathédrale Sainte-Croix d'Orléans impresionează chiar înainte de a ajunge în fața ei. Pe măsură ce înaintezi pe Rue Jeanne d‘Arc - mai ales dacă o faci pietonal - edificiul se arată tot mai mult, măiestuos, cu cele două turnuri gemene, încoronate, înalte de 81,64 m fiecare. Turla centrală, și mai înaltă (114 m), construită în 1855-1859, se profilează între cele două sporindu-i grandoarea. Lățimea fațadei vestice (53 m) este marcată de cele cinci intrări deasupra cărora tronează trei ferestre-rozetă împodobite cu vitralii.
Cathédrale Sainte-Croix d'Orléans, sediul episcopiei de Orléans, a fost clasificată ca monument istoric în 1862.
La Orléans nu am beneficiat de serviciile unui ghid local, așa încât în timpul pe care l-am avut la dispoziție, fiecare și-a planificat singur vizita. Mai întâi admirând, fotografiind și mai apoi încercând să descifrez toate informațiile scrise din interior, mi-am făcut o primă impresie despre vechiul lăcaș. Completând acasă cu câteva informații istorice, iată ceea ce a ieșit!
Despre primele începuturi ale unui lăcaș de cult în Orléans se știe prea puțin. Ceea ce se știe cu claritate este faptul că lăcașul a fost distrus și reconstruit de mai multe ori. Construită inițial între 1278 și 1329, distrusă parțial în 1568, Cathédrale Sainte-Croix d'Orléans a fost reconstruită în perioada 1601-1829. La 18 aprilie 1601, regele Henric al IV-lea și soția sa Marie de Médicis au pus piatra de temelie a lăcașului gotic pe care îl vedem astăzi. Lucrările au durat un secol. Încetinite din cauza evenimentelor istorice care s-au succedat, lucrările au continuat până la Revoluție, moment în care au fost sistate. Corul, transeptul de nord și cel de sud, precum și - parțial - fațada vestică fuseseră terminate. Singurele care nu existau încă erau cele două turnuri. Reluate în 1817, lucrările au continuat până în 1829 când regele Carol al X-lea a inaugurat catedrala (la 8 mai 1829), cu prilejul aniversării a 400 de ani de la ridicarea asediului englezilor de către Ioana d'Arc. De atunci datează monumentala scară de la intrare, deschiderea noii artere de circulație Rue Jeanne d'Arc și amenajarea marii piețe care înconjoară catedrala.
Cu cele cinci nave ale sale, biserica impresionează prin dimensiuni, prin decoruri și prin sentimentul pe care îl induce oricărui vizitator. Interiorul este impodobit cu steaguri colorate și cu blazoane ale familiilor nobiliare din evul mediu.
Statui, scene în basorelief reprezentând Drumul crucii, capele (între care una dedicată militarilor americani care și-au dat viața pe pământurile Franței în cele două războaie mondiale, alta dedicată memoriei luptătorilor englezi care s-au jertfit în Primul Război Mondial), un altar impresionant, un amvon, o orgă, iată ce vedem în catedrala din Orléans.
Interiorul este bine iluminat, lăcașul având multe ferestre mari. Majoritatea sunt decorate cu vitralii. Instalate în 1859 la inițiativa episcopului Felix Dupanloup (al cărui sarcofag artistic executat se află în biserică) vitraliile au avut de suferit în timpul bombardamentelor din 1944. Unele nu au mai fost înlocuite, ferestrele având acum doar geamuri transparente.
Cele care mai există, de o mare bogăție cromatică, necesită timp și răbdare pentru a le desluși simbolistica. În perioada 1893-1897 a fost realizată o serie de 10 vitralii care înfățișează scene din viața Ioanei d'Arc - la Domrémy ascultând glasurile divine, intrarea în Orléans, cerând binecubântare în Catedrala Sainte-Croix d'Orléans, în închisoare, pe rug, așteptându-și pedeapsa, încoronarea lui Carol al VII-lea la Reims... Istoria consemnează faptul că, în timpul asediului, la 2 mai 1429, Ioana d'Arc a participat la slujba de seară la Cathédrale Sainte-Croix d'Orléans.
Ioana d’Arc - Fecioara din Orléans
Figura Ioanei d'Arc cunoscută și sub numele de 'Fecioara din Orléans' este bine integrată în istoria orașului. Ea a jucat un rol decisiv la 8 mai 1429, în luptele pentru eliberarea orașului de sub asediul englezilor în timpul Războiului de o sută de ani, ridicarea asediului orașului marcând începutul recuceririi teritoriilor ocupate de englezi.
Locuitorii de atunci ai orașului au venerat-o. I-au oferit o casă în care a locuit câteva săptămâni, în 1429, în timpul asediului orașului. Astăzi casa lui Jacques Boucher, trezorier general al prințului Carol I de Orléans - Duce de Orléans și Duce de Valois (1394-1465), o casă de cărămidă, cu patru etaje și cu acoperiș de ardezie, distrusă de bombardamentele din 1940, apoi complet reconstruită în 1965, găzduiește din 1974 un muzeu dedicat Ioanei d'Arc. Dacă aveți timp să-l vizitați veți vedea un fond documentar de arhivă dedicat eroinei din Orléans. Sunt acolo nu mai puțin de 37000 de piese - cărți, broșuri, reviste, manuscrise, afișe, gravuri din sec. XVI-XX, filme...
De asemenea, în sec. XV, localnicii au finanțat un monument comemorativ pe care l-au amplasat pe podul Loarei. Distrus de hughenoți în 1562, monumentul a fost reconstruit, apoi din nou distrus în 1792.
Posteritatea a continuat să-i păstreze și să-i cinstească memoria. În Place du Martroi astăzi vedem o impunătoare statuie ecvestră a eroinei, în Catedrala Sainte-Croix admirăm o colecție de 10 vitralii care ilustrează scene din viața sa, iar în fața fostei primării ne întâlnim din nou cu ea. În fiecare an, la început de mai, are loc Festivalul Ioana d’Arc, care aduce un omagiu eroinei din Orléans. Parade, reconstituiri de scene medievale, artificii și spectacol de lumini, fațada catedralei servind drept suport... În 2018 acest festival a fost înscris pe Lista Patrimoniului cultural imaterial din Franța.
Mai trebuie spus că după o rejudecare postumă, Ioanei d’Arc i s-au retras toate acuzațiile, în 1920 ea fiind canonizată de Biserica Romano-Catolică. Oare a mai existat cineva care să fi fost și condamnat (și ce condamnare!), dar și canonizat de biserică?
În Orléans, pe Rue Guy Marie Robié, există Biserica Sainte-Jeanne d'Arc dedicată acestei sfinte războinice. Și. asemenea ei, multe altele în Franța.
Despre orașul Orléans nu voi spune prea multe. Nu am rămas mult în Orléans și nu pot spune că l-am vizitat. Despre locurile prin care am trecut - în grabă pentru că nu era timp de zăbovit - am amintit deja.
Trebuie reținut totuși că favorizat de așezarea sa pe Loara care traversează orașul de la est la vest, de terenurile mănoase cu care a fost binecuvântat, orașul a prosperat încă din cele mai vechi timpuri, în Evul Mediu fiind unul dintre cele mai bogate trei orașe din Franța, alături de Rouen și Paris. A fost capitală de comitat, apoi de ducat (Casa de Valois-Orléans). În 1306 regele Franței a creat titlul de Duce de Orléans, ducatul de Orleans fiind cel mai mare dintre toate. Tot în 1306 Papa Clement al V-lea a fondat Universitatea din Orléans, a patra ca mărime din Franța (după Paris, Toulouse și Montpellier) specializată în drept. Se spune că Molière a început să studieze dreptul la Orléans, dar a fost exmatriculat pentru că a participat la un carnaval, fapt cu desăvârșire interzis de regulamentul universității. Mai știu că în 1525 sau 1526, John Calvin a fost înscris la Universitatea din Orléans pentru a studia dreptul, tatăl său fiind convins că fiul va câștiga mai bine ca avocat decât ca preot. După câțiva ani de studiu, Calvin a părăsit Universitatea din Orléans pentru cea din Bourges, dedicându-se teologiei.
Nu vreau să intru și mai mult în detalii istorice, dar trebuie să adaug că Ludovic al XII-lea, apoi François I, din dinastia Valois-Orléans, au fost încoronați regi ai Franței aici, la Orléans. De asemenea, că regele François al II-lea, fiul cel mare al lui Henric al II-lea și al Catherinei de Médicis, a murit (la 5 decembrie 1560) la Hôtel Groslot din Orléans - un conac privat, apoi Primărie și în prezent Casa Căsătoriilor - situat în apropiere de Cathédrale Sainte-Croix d'Orléans.
Fiind scena Războiului de o sută de ani și locul multor încoronări regale, Orléans - orașul cu atât de mare bogăție istorică și de patrimoniu - a fost declarat în 2009 oraș de artă și istorie.
Trimis de iulianic in 14.08.24 07:27:35
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2012 Orleans - o scurta oprire — scris în 29.11.14 de levasi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2010 Orleans, orasul fecioarei — scris în 05.09.10 de recul* din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2010 Castelul Chambord — scris în 15.07.10 de recul* din BUCURESTI - RECOMANDĂ