Olimpia, un loc cu mare rezonanță istorico-sportivă

TIPĂREȘTE

„Aici s-a născut ideea olimpică care a făcut din acest loc un simbol universal al păcii și competiției în serviciul virtuții. Aici s-au impus idealurile armoniei fizice și mentale, ale întrecerii oneste și păcii sacre, valori care au rămas de atunci neschimbate” . Din motivația declarării sitului arheologic Olimpia parte a Patrimoniului Mondial UNESCO

Multă lume presupun că a auzit de Olimpia, și cu siguranță tot poporul AFA știe că aici se aprinde din patru în patru ani flacăra olimpică ce urmează apoi a fi purtată de mai mulți atleți până la locul de desfășurarea a întrecerilor.

Vizitasem Olimpia în 1991 și mă impresionase enorm, la fel ca Delphi, și am dorit să o revăd. Unul dintre motivele alegerii satului Zacharo drept primul nostru loc de cazare în Peloponez vezi impresii a fost, de altfel, tocmai apropierea de situl arheologic, de care îl despart cca. 20 km.

Înainte de a vă povesti cum a decurs excursia, cred însă că ar fi nimerit să vă prezint câte ceva despre

Olimpia antică

Orășelul care adăpostește faimosul sit arheologic este situat în vestul peninsulei, într-o zonă mlăștinoasă de șes, la confluența râurilor Alpheios și Kladeos, la 16 km de Pyrgos, capitala prefecturii Ilia, și la 2-3 km de șoseaua care îl leagă de Tripoli, capitala administrativă a regiunii Peloponez.

Se crede că primele altare au fost ridicate aici în neolitic, în mileniul III î. Hr., fiind extinse în perioada miceniană în jurul anului 1500 î. Hr. Adevărata dezvoltare a sanctuarului a început însă în veacul al XI-lea î. Hr., odată cu venirea dorienilor, care îl venerau pe Zeus și au denumit locul după Muntele Olimp, sălașul zeilor. Cel mai vechi sanctuar cu existență documentată este Templul Herei, construit în secolului al VIII-lea î. Hr., în fața căruia era și este aprinsă și acum flacăra olimpică.

Întreceri sportive se organizau aici încă din preistorie, însă abia în 776 î. Hr. jocurile au căpătat un caracter panhelenic: în acen an, regii Iliei, Pisei (astăzi un sat aflat la 2 km est de Olimpia) și Spartei au convenit instituirea unui armistițiu sacru prin care, pe perioada desfășurării competițiilor, conflictele armate încetau iar atleții și spectatorii deopotrivă se obligau prin legământ să adopte o atitudine corectă.

Jocurile organizate la Olimpia au fost cele mai vechi din „circuitul” de patru care reunea cei mai buni sportivi greci, în afara acestora alte competiții de amploare având loc la Delphi, Corint și Nemeea.

Cu timpul, întrecerile olimpice au căpătat tot mai multă faimă și popularitate, ducând la ridicarea altor și altor sanctuare, dar și a unor spații administrative și a altora rezervate pregătirii atleților și desfășurării propriu-zise a competițiilor. Până în jurul anului 150 d. Hr., când Olimpia și-a pierdut importanța religioasă, politică și sportivă, au fost înălțate, potrivit istoricului și geografului Pausanius, peste 70 de temple, precum și altare, tezaure, statui de sine stătătoare și alte structuri cu rol eminamente funcțional.

Sporturile s-au diversificat: dacă inițial alergările erau singura probă, cu timpul acestora li s-au adăugat aruncarea discului și a suliței, săritura în lungime și lupte, ajungându-se astfel la pentatlon, precum și pancrațiu (o combinație de trântă și box), competiții ecvestre și de care. Întrecerile durau cinci zile, însă atleții veneau cu o lună sau două înainte la Olimpia pentru a se antrena. Până la cucerirea romană din 146 î. Hr., numai grecii cetățeni liberi, indiferent de statutul social, aveau dreptul să se înscrie în competiție, și cetățile își trimiteau cei mai valoroși sportivi.

După ceremonii și ofrande aduse zeilor, flacăra jocurilor era aprinsă de marea preoteasă din Olimpia, singura femeie care avea dreptul să asiste la competiții, și asta dintr-un loc privilegiat în altarul închinat zeiței Demetra. Începând din 720 î. Hr. atleții concurau complet dezbrăcați. Nu existau scaune pentru spectatori, care trebuiau să-i urmărească pe sportivi așezați pe trepte de pământ.

Câștigătorii erau premiați cu o cunună de ramuri de măslin sălbatic ce aducea onoare nu numai lor și familiilor din care proveneau, ci și cetății de origine, care se putea mândri ani de-a rândul cu performanțele fiilor săi.

Jocurile olimpice erau un bun prilej și pentru politicieni de a-și susține punctele de vedere prin discursuri și a încerca să-și rezolve disputele, dar și pentru negustori să facă afaceri profitabile.

Considerate manifestare păgână, competițiile sportive de la Olimpia au fost suspendate în anul 392 d. Hr., la fel ca cele de la Delphi, din ordinul împăratului bizantin Theodosius I, pentru ca în 426 d. Hr. Theodosius II să ordone distrugerea clădirilor. Locul a fost lăsat în paragină, supus cutremurelor și inundațiilor. Templele au fost transformate în biserici și cele mai importante statui, printre care și cea din aur și fildeș a lui Zeus, au fost mutate la Constantinopol. S-a pus astfel capăt unei tradiții neîntrerupte de aproape 12 secole, timp în care fuseseră organizate 293 de ediții ale jocurilor olimpice.

Excavațiile

Mergând pe urmele lui Pausanius, situl a fost descoperit în 1776 de anticarul britanic Richard Chandler în decursul unei expediții științifice în Attica și Peloponez. Abia în 1829 savanții francezi cooptați în Campania din Morea vezi impresii au efectuat timp de șase săptămâni primele săpături. Între 1875-1881, Institutul German de Arheologie din Atena a organizat excavații complete sub conducerea profesorului E. Curtius. Aceeași instituție a supervizat și alte săpături sistematice în secolul al XX-lea.

Arheologii își continuă și în prezent munca. În martie 2021, după precipitații abundente, în pământul din altis (crângul sacru din centrul sanctuarului) s-a găsit un taur din bronz de numai 5 cm înălțime datând din perioada geometrică (1050-700 î. Hr.). Taurul era un element frecvent în reprezentările antice, asociat cu Zeus și răpirea de către el a Europei.

Așa că cine știe ce alte surprize ne rezervă viitorul?!! ????

Jocurile Olimpice moderne

Renașterea Jocurilor Olimpice se datorează inițiativei baronului francez Pierre de Coubertin, care a fondat în 1894 Comitetul Olimpic Internațional. În 1896, la Atena, în incinta stadionului Panathenaic, restaurat cu acest prilej, s-au desfășurat primele întreceri olimpice moderne, iar de atunci acesteau s-a ținut neîntrerupt din patru în patru ani, cu excepția anilor 1916,1940 și 1944, când au fost anulate din cauza războaielor mondiale, în timp ce ediția din 2020 de la Tokio a fost mutată un an mai târziu, din motive arhicunoscute. Tradiția antică a ștafetei torței olimpice cu pornire din Olimpia a fost reluată în 1936, cu ocazia jocurilor de la Berlin.

Primele Jocuri Olimpice de iarnă s-au desfășurat în 1924 la Chamonix, în Franța. Până în 1992 acestea aveau loc în același an ca jocurile de vară, după care s-a decis organizarea lor tot odată la patru ani, dar decalat cu doi ani față de jocurile de vară.

Jocurile paralimpice pentru persoane cu handicap se organizează începând din 1960 (cele de vară), respectiv 1976 (cele de iarnă) în același loc și la câteva săptămâni după întrecerile olimpice.

Situl arheologic de la Olimpia a fost declarat patrimoniu mondial UNESCO în 1989.

VIZITA

Venind din Zacharo, am rulat spre nord pe E55, din care ne-am desprins la un moment dat și am cotit la dreapta pentru a scurta drumul și a nu mai trece prin orașul Pyrgos. Am străbătut satele Krestena și Makrisia, am traversat râul Alpheios și am pătruns în orășelul Olimpia prin vest. Ne-am ghidat după indicatoare și în foarte scurt timp am ajuns într-o piațetă mărginită de cafenele, din care am urcat o pantă ușoară spre parcarea goală la acea oră matinală - era în jur de ora 9.

Din parcare am purces pe jos, am traversat un mic pod peste un canal și am urcat câteva trepte spre intrarea în complex. Am trecut de o cafenea-terasă și un magazin de suvenire la care aveam să facem popas la întoarcere atât pentru hidratare, cât și pentru achiziționarea obligatoriilor magneți - foarte ieftini, numai 1 euro/bucata! ????

Din dreptul cafenelei drumurile spre muzeu, respectiv spre situl arheologic se despart, iar noi am ales să vizităm mai întâi situl, aflat cam la o jumătate de kilometru distanță, dincolo de o zonă împădurită, un fel de parc prin care trece o potecă betonată.

Casa de bilete se află vizavi de intrarea în incinta sitului arheologic. Acesta este deschis, la fel ca muzeul, din aprilie până în octombrie între orele 8-20 iar biletele costă 12 euro (6 euro pentru persoane de peste 65 de ani, printre care ne număram și noi), iar din aprilie până în octombrie între orele 8.30-15.30, admiterea fiind 6 euro.

Fapt interesant, biletele sunt de tip combinat (nu există variante simple) și permit accesul la următoarele: 1) situl arheologic; 2) Muzeul de Arheologie al Olimpiei; 3) Muzeul de Istorie a Jocurilor Olimpice Antice și 4) Muzeul Istoriei Excavațiilor din Olimpia. Bilelete pot fi achiziționate de la oricare din acestea. Noi nu le-am vizitat decât pe primele două.

Odată cu biletele am primit un pliant de prezentare a celor patru obiective sus-menționate.

Situl arheologic

Site oficial: visitworldheritage.com/en ... b0-338b417b3a80.

Prima impresie: fiind situată într-o zonă de câmpie, Olimpia nu are așezarea spectaculoasă a sanctuarului de la Delphi. M-am bucurat, în schimb, să constat cât de mult crescuseră copacii de la vizita mea din urmă cu 30 de ani, și am apreciat că din loc în loc fuseseră amplasate bănci, pe care n-am ezitat să mă așez ori de câte ori am simțit nevoia, adică destul de des... ????Ceea ce nu m-a scutit de neplăceri: în urma vizitei de peste 3 ore la situl arheologic și muzeu m-am ales cu bășici în talpă și dureri mari în gambe (n-a fost febră musculară), de care n-am scăpat pe tot parcursul circuitului în Peloponez. Și încă o lună după...

A doua observație: cu ajutorul planului sitului ilustrat în pliant, te poți descurca ușor la identificarea construcțiilor, cu toate că nu ar strica, după părerea mea, și prezența unor indicatoare. Oricum însă, în fața fiecărui obiectiv sunt panouri cu informații în limbile greacă și engleză.

Și, în fine, o ultimă remarcă: Olimpia este singurul loc din vestul Peloponezului unde am întâlnit mulți turiști, majoritatea veniți în grupuri organizate, cu ghizi.

Acestea fiind zise, să purcedăm acum la explorarea sitului, trecând în revistă cele mai relevante structuri, care reflectă prin diversitatea lor etapele de evoluție în arhitectură întinse pe o perioadă de aproape 2.000 de ani.

Templul lui Zeus. Cel mai important edificiu din Olimpia, un exemplu de arhitectură clasică plasat în centrul altisului, era ceea ce în arhitectură se numește peripter, adică o construcție înconjurată pe toate laturile - 6 la număr, în cazul de față - de galerii cu coloane - câte 13 pe fiecare latură. A fost construit între 470-456 î. Hr. de un arhitect din Ilia după un război dintre acest regat și cel al învecinatei Pisa. Ilienii au pierdut lupta și au fost nevoiți să finanțeze ridicarea templului, căruia spartanii i-au dăruit, pentru a celebra victoria de la Tanagra asupra Atenei, o tăbliță din aur cu blazonul cetății, așezată în vârful frontonului.

Templul era format din pronaos (vestibul), cella (camera interioară) și opisthodomos (încăperea din spate). În cella a fost așezată în 430 î. Hr. statuia criselefantină (executată din aur și fildeș) a lui Zeus, una din cele șapte minuni ale lumii antice, opera marelui sculptor grec Phidias. Descrisă în detaliu de Pausanius și reprodusă pe o monedă iliană, statuia avea 12,40 m înălțime și îl înfățișa pe zeu pe tron, cu sceptru în mâna stângă și o Nike (imaginea Victoriei) înaripată în mâna dreaptă. După interzicerea Jocurilor Olimpice, sculptura a fost dusă la Constantinopol, unde se pare că a pierit în incendiul din 1475.

Templul era bogat decorat și, din fericire, deși ars din porunca lui Theodosius II și dărâmat de cutremurele din 551 și 552 d. Hr., sculpturile de pe frontoane s-au păstrat și sunt prezentate în Muzeul de Arheologie din Olimpia. Pe frontonul vestic este redată lupta dintre lapiți și centauri, figura centrală fiind zeul Apollo, iar pe cel estic întrecerea de care prezidată de Zeus dintre Oinomaos, regele Pisei, și Pelops, pretendent la mâna fiicei lui Oinomaos. Metopele, în schimb, înlăturate de francezi în Expediția din Moreea, sunt expuse la muzeul parizian Luvru.

Templul se află într-o stare de degradare avansată și cu greu îți poți imagina cum arăta în urmă cu 2.500 de ani. Este probabil de ajutor faptul că specialiștii de la Institutul German de Arheologie din Atena au reconstituit în colțul său nord-vestic, special pentru Jocurile Olipice din 2004, o coloană și opisthodomosul.

Templul Herei. Este una dintre cele mai vechi construcții monumentale din Grecia și minunat exemplu de stil doric timpuriu. A fost ridicat probabil în jurul anului 600 î. Hr. în formă de peripter și avea câte 16 coloane pe fiecare din cele 6 laturi, inițial sculptate în lemn, înlocuite apoi treptat cu piatră. În capătul cellei era un grup statuar reprezentându-i pe Zeus și Hera, capul din piatră al acesteia fiind expus la muzeul din Olimpia. Legenda spune că discul cu jurământul de pace era păstrat în acest templu. În perioada romană, statuia lui Hermes de Praxiteles a fost plasată în cella. Astăzi, ea poate fi văzută în muzeu.

Bouleuterion. Casa Consiliului, datând din secolul al VI-lea î. Hr., era sediul Senatului, responsabil de organizarea jocurilor, și locul unde atleții prestau jurământul, își trăgeau la sorți numărul de intrare în competiție și depuneau eventualele plângeri, care erau apoi judecate de arbitri.

Prytaneion. Centrul administrativ al sanctuarului, construit în secolul al V-lea î. Hr., îi adăpostea pe magistrații însărcinați cu supravegherea ofrandelor aduse lunar zeilor și cu menținerea focului sacru aprins permanent.

Theokoleon. Poziționat la vest de incinta sacră, acest edificiu îi găzduia pe theokoloi, preoții Olimpiei, dar și personalul laic al sanctuarului, alcătuit din prezicători, interpreți, purtători ai animalelor care urmau a fi sacrificate, muzicieni etc.

Gymnasium. Complexul monumental amenajat în secolul al II-lea î. Hr., un spațiu deschis înconjurat de porticuri, era locul de antrenament al atleților care se pregăteau pentru alergări și pentatlon.

Palaestra. Clădirea pătrată, partea a complexului gymnasium, era folosită pentru antrenamentele de box, lupte și sărituri.

Stadionul. Primul spațiu destinat alergărilor a fost amenajat la jumătatea secolului al VI-lea î. Hr. prin nivelarea pământului de la poalele dealului Kronios. La finele aceluiași secol un nou stadion a fost construit mai la est, cu un mal artificial de pământ ridicat în partea de sud la trei metri ca spațiu pentru spectatori. În secolul al V-lea, după construirea Templului lui Zeus, când Jocurile Olimpice căpătaseră o mare amploare, stadionul a fost din nou mutat, fiind de data aceasta înconjurat pe toate laturile de movile de pământ.

Stadionul avea 212,54 m lungine și 28,50 m lățime. În partea de sud era un podium pentru judecători/arbitri, iar în cea opusă se afla Altarul Demetrei, de unde marea preoteasă urmărea întrecerile. La sfârșitul secolului al III-lea î. Hr. a fost construită o intrare boltită pentru atleți (krypte) iar în perioada romană un portic monumental. La sud de stadion se afla hipodromul, înghițit însă complet în Evul Mediu de revărsările râului Alpheios.

Leonidaion. Construit în anul 330 î. Hr. după planurile lui Leonidas din Naxos, acest „hotel” îi găzduia pe cei mai de seamă vizitatori oficiali ai sanctuarului.

Atelierul lui Phidias. În acest loc situat la vest de altis și de Templul lui Zeus, celebrul sculptor a creat statuia criselefantină a lui Zeus. Pe ruinele atelierului a fost ridicată în secolul al V-lea d. Hr. o basilică.

Phillipeion. Construcția singurei clădiri circulare din interiorul altisului, situată în apropierea Templului Herei, a fost începută de către Filip II, regele Macedoniei, pentru a comemora victoria de la Chaironeia din 338 î. Hr. împotriva atenienilor și a promova interesele dinastiei sale în rândurile lumii elene. După moartea lui Filip, fiul său Alexandru cel Mare a finalizat lucrările și i-a comandat sculptorului Leochares cinci statui - a sa și a strămoșilor săi -, care au fost amplasate în interiorul templului elegant, cu 18 coloane ionice la exterior și 6 semicoloane corintice în jurul cellei.

Monumentul dinastiei ptolemaice. În jurul anului 270 î. Hr., dinastia ptolemaică din Alexandria, Egipt, a ridicat acest monument votiv constând din două coloane ionice de cca. 9 m înălțime în vârful cărora au fost amplasate statuile faraonului Ptolemeu II și al sorei și soției sale Arsinoe, scopul fiind acela al legitimării puterii noii dinastii după moartea lui Alexandru cel Mare din 323 î. Hr. și dezmembrarea imperiului clădit de acesta.

Metroon. Micul templu doric dedicat mamei zeilor Rhea, redenumită Cybele, datează din secolul al IV-lea î. Hr. În perioada romană a servit practicării cultului împăraților, ale căror statui au fost amplasate în interior.

Clădirea preistorică. Se crede că ruinele altarelor descoperite la poalele dealului Kronios făceau parte dintr-o așezare din perioada heladică (2300-2000 î. Hr.).

Pelopion. Monumentul funerar al eroului Pelops a fost construit în secolul al V-lea î. Hr.

Nymphaion. Construcția acestei clădiri, una dintre cele mai impunătoare din sanctuar, datează din anul 160 î. Hr. și se datorează lui Herodes Atticus, cel care a finanțat și ridicarea unui teatru la Acropola ateniană. „Fântâna” se afla la capătul unei conducte care aproviziona sanctuarul cu apă de băut din izvoarele aflate la est de altis.

Băile. Cele mai vechi băi datează din secolul al V-lea î. Hr. dar se crede că au fost abandonate în perioada romană. Băile Leonidaion (secolul al II-lea î. Hr.), denumite așa din cauza apropierii de edificiul cu același nume, păstrează acoperișul original. Băile Kladeios au fost amenajate în perioada romană, în jurul anului 100 d. Hr. Băile Kronios, poziționate la poalele dealului, au fost ridicate în epoca imperială peste o clădire elenistă. Se crede că au fost folosite și după abandonarea sanctuarului, până prin secolele V-VI d. Hr.

Tezaurele. Micile construcții în formă de templu în care cetățile grecești își depozitau ofrandele aduse lui Zeus se înșirau la poalele dealului Kronios, de-a lungul unei terase construite în acest scop care ducea de la izvoarele de apă până la stadion.

După aproape două ore de vizită, am pornit spre muzeu, făcând în drum un scurt popas de hidratare la mica terasă situată în zona împădurită sau parcul dintre cele două obiective.

Muzeul de Arheologie

Site oficial: odysseus.culture.gr/h/1/e ... jsp?obj_id=7126.

În 1882, la data inaugurării colecției de artefacte descoperite în situl arheologic de la Olimpia, acesta a fost primul muzeu grecesc din afara Atenei. Pe măsură ce excavațiile au continuat, necesitatea adăpostirii lor într-o clădire de dimensiuni mai mari a devenit tot mai stringentă, și în 1982 a fost deschis oficial noul muzeu, o construcție modernă, luminoasă și încăpătoare reorganizată în 2004 pentru a găzdui într-o modalitatea cât mai atractivă una dintre cele mai bogate instituții de gen din Europa, cu exponate care acoperă o perioadă de peste 3.500 de ani, din mileniul III î. Hr. până în secolul al VII d. Hr.

Cu excepția holului central, destinat sculpturilor de pe frontoanele Templului lui Zeus, cele 12 săli sunt dispuse cronologic în sensul acelor de ceasornic. Fiecare exponat este însoțit de informații în limbile greacă și engleză.

În primele trei săli sunt etalate obiecte din perioada preistorică, geometrică și arhaică: vase și figurine de lut și din bronz descoperite în zona Templului lui Zeus, elemente arhitecturale din teracotă de la diferite clădiri din sanctuar.

Galeriile care înfățișează perioada clasică conțin, printre altele, un coif asirian și coiful lui Miltiade, învingătorul bătăliei de la Maraton. În aceeași sală 4 este expus și grupul statuar din teracotă din secolul al V-lea î. Hr. înfățișându-l pe Zeus într-o ipostază aproape umană, ținându-l în brațe pe Ganymede pentru a-l purta de la Troia la Olimpia și a-i trasa îndatoririle de paharnic al zeilor. Tot aici se află o figură feminină înaripată, posibil Nike, Artemis sau Sfinxul, creată de un artist din Insulele Ionice în 590-580 î. Hr.

Sala 5, holul central al muzeului, prezintă piesele de rezistență ale colecției, basoreliefurile de pe cele două frontoane monumentale ale Templului lui Zeus despre care am făcut vorbire mai-sus. În sala următoare, statuia fragmentată a lui Nike sculptată de Paionios în secolul al VI î. Hr. era o ofrandă adusă de locuitorii din Messenia și Nafpaktos în urma victoriei din Războiul Peloponeziac. De peste 2 m înălțime, aceasta era așezată în colțul sud-estic al Templului lui Zeus.

Sala 7, rezervată lui Phidias, conține imaginea reconstituită a statuii criselefantine a lui Zeus, precum și șabloane de lut pentru execuția îmbrăcămintei zeului și elemente arhitecturale decorative realizate în atelierul sculptorului.

Centrul sălii 8 este dominat de faimoasa statuie a lui Hermes de Praxiteles, datată secolul al IV-lea și descoperită în 1877 cu ocazia excavațiilor la Templul Herei. Sculptată din marmură, statuia îl prezintă pe mesagerul zeilor trimis de Zeus pentru a-l duce pe pruncul Dionisos, ținut pe brațul drept, în Boeotia pentru a fi alăptat.

Sala 9 conține exponate de la finele perioadei clasice și cea elenistică, printre care vase de ceramică pictată, o statuie din bronz a unei femei șezând descoperită în gymnasium, probabil o ofrandă din partea unei femei de vază din Ilia, un cal din bronz provenit de la un car de luptă votiv.

În sala 10 sunt etalate artefacte excavate în Nymphaion, printre care o statuie de taur oferită de Regilla, soția lui Herodes Atticus.

Ultimele două săli sunt ocupate de galeria de statui de împărați romani găsite în Metroon, ca și obiecte de uz casnic din gospodăriile locale din primele secole ale creștinismului.

În loc de concluzie: să-mi pun sau nu cenușă în cap?

Sunt conștientă că acest review lung, impersonal și anost va plictisi destulă lume, dintre aceia care vor avea măcar curiozitatea să îl frunzărească. Și da, recunosc că pentru a mă documenta și a-l scrie mi-au trebuit câteva zile - noroc că în săptămâna trecută am reușit să postez 3 reviewuri de cazare și tot atâtea de mâncare, așa că în medie am ieșit bine... ????

Adevărul este că tema mi s-a părut foarte serioasă și n-am putut s-o tratez altfel decât ca atare. Nu am putut trata cu lejeritate nici măcar pățania mea cu bășicile în talpă, nu de alta, dar prea a fost dureroasă. Și drept urmare mi-am păstrat trăirile pentru final, concentrându-mă pe oferirea de informații, poate utile unora, dar categoric mie, căci am folosit ocazia pentru a-mi aminti unele lucruri și a aprofunda altele. Egoism! ????

Știu că pentru mulți e dificil să-și imagineze, pornind de la niște ruine, cum arăta un oraș sau un sanctuar, în cazul de față. Pentru ei, iată un link către o reconstituire a Olimpiei antice youtube.

Dar, pe de altă parte, în acest sit arheologic s-au păstrat, ca prin minune, și fragmente de construcții aproape intacte, iar dacă asta nu e de ajuns, exponatele din muzeu vă vor deschide ochii, cu siguranță: priviți-l pe Hermes al lui Praxiteles ori basoreliefurile din Templul lui Zeus, în perfecțiunea delicată a detaliilor lor, și veți înțelege la ce performanțe artistice se ajunsese la acea vreme. Și lăsați-vă mintea să zboare!

Grecia are o istorie fabuloasă și vestigii nenumărate pe măsură, dar Olimpia e mai mult decât un sanctuar oarecare. E locul unde s-a născut o idee generoasă, un ideal al omului în lupta sa pentru mai bine. De... piatră să fii, și nu ai cum să nu te emoționezi la vederea stadionului unde atleții se întreceau în urmă cu mai bine de două mii de ani pentru onoarea supremă de a fi încoronat cu cununa de măslini - nimic mai mult! Și n-ai cum să nu admiri sistemul de organizare, perfect pus la punct, mulțumită căruia se desfășurau ritualurile religioase și competițiile sportive.

Timp de 12 secole, odată la patru ani, acest mic loc dintr-un colț al Peloponezului devenea un simbol al virtuților morale și fizice, un spațiu privilegiat care dădea tonul în întreaga lume elenă, impunând pentru câteva zile pacea și întipărind în inimi și minți idealul umanist al competiției corecte între oameni egali și liberi.

Din fericire, moștenirea vechilor greci nu a pierit și spiritul olimpic a renăscut la finele veacului al XIX-lea. Iar devizei alese de Pierre de Coubertin - „Citius, Altius, Fortius” („Mai repede, mai sus, mai puternic” ) i-a fost adăugat pentru ediția din 2020 (în fapt 2021) de la Tokio un cuvânt cu puternică semnificație: „Communis” - „împreună” .

Mai actual ca oricând! ????

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2116 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI