Cu vaporașul în Milano

TIPĂREȘTE

In sfarsit vacanta! Anul asta am stabilit sa mergem in Italia pentru 10 zile sau, ma rog, poate mai putine daca ramanem fara bani mai devreme decat am planificat :). Intotdeauna patim asta, ramanem lefteri la finele concediului astfel incat, pe drumul de intoarcere, ne scotocim prin toate buzunarele dupa maruntis pentru benzina.

M-am documentat, am citit cam tot ce s-a scris pe AFA, am stabilit traseul si data plecarii. In ziua cu pricina am incarcat masina cu catel, purcel si cam tot ce putea duce saraca masinuta. Deh, femeie prevazatoare, sa nu care cumva sa ne prinda gerul Bobotezii prin Italia si noi sa fim fara geci, manusi, caciuli si bocanci. Dupa o noapte in Slovenia am ajuns in sfarsit in Italia.

Ne-am cazat in Bergamo si, pentru ca ne era cam foame, am iesit la masa. Nu prea stiam unde sa mergem asa ca fiul meu a venit cu ideea: hai in Milano sa mancam pizza

In urma cu o luna fusesem in Milano si absolut din intamplare am nimerit la o pizzerie unde sotul si copilul spun ca au mancat cea mai buna pizza din viata lor. Nu mai tineam noi minte numele localului si nici strada, dar sotul meu a spus ca isi aminteste zona si crede ca o va gasi.

Bun zic, mergem acolo, dar daca tot suntem in Milano, as vrea sa ne plimbam cu vaporasul pe canale.

La precedenta vizita, deh, ca tot turistul aflat pentru prima data in acest oras, am vizitat locurile clasice, Domul, Scala, Galeriile etc... La intoarcere insa am citit eu pe undeva ca in oras exista 5 canale. Pentru ca Milano nu este conectat direct la un rau, in perioada 1177-1257 s-a construit o adevarata retea de canale care practic brazdeaza intreg orasul. Fiind legate de raurile Ticino si Adda catre raul Po, Milano este practic conectat la Marea Adriatica. Initial canalele au fost folosite pentru irigatii, insa in anul 1482 Ducele de Milano i-a incredintat lui Leonardo da Vinci modernizarea canalelor astfel incat ele sa poata deveni navigabile. Leonardo s-a achitat cu succes de sarcina, ba mai mult, in zona portului Darsena a construit chiar si o ecluza ("Conchetta), actionata de un mecanism hidraulic, o mica minune a geniului la vremea respectiva.

Astazi sunt cunoscute si sub numele de "Canalele lui Leonardo". Odata devenite navigabile, au fost folosite pentru transportul blocurilor de marmura necesare la constructia Domului. Din cele 5 canale mai sunt navigabile doar doua, Naviglio Grande si Neviglio Pavese. Cel mai mare este Naviglio Grande care face legatura cu Naviglio Pavese in portul Darsena. Pentru ca mi s-au parut interesante si pentru ca numele lui Leonardo da Vinci este suficient ca sa-mi starneasca interesul, am cautat cat mai multe informatii.

Am aflat astfel ca se pot face plimbari cu vaporasul pornind de la Naviglio Grande si pana la Naviglio Pavese, trecand prin portul Darsena unde poate fi vazuta o simulare a functionarii celebrei ecluze a lui Leonardo.

O adesa exacta de imbarcare n-am gasit, doar niste reclame ale unor companii care promiteau marea cu sarea la preturi destul de mari pentru o plimbare de o ora cu vaporasul. Nu-i nimic, zic, lasa ca avem google maps si ne descurcam noi. Stiam doar ca ca imbarcarea se face undeva in cartierul Navigli. Trecem adresa "navigli" pe navigator si pornim.

Dupa vreo jumatate de ora si multe intoarceri si rasuciri prin Milano, ne pomenim pe o straduta ingusta de-a lungul unui canal, atat de ingusta incat abia incapea o masina. Evident si traficul auto era restrictionat.

Dam cu greu inapoi si ne oprim intr-o parcare. Sotul devenise cam rosu la fata, un tic care nu prevestea nimic bun a aparul la ochiul drept iar privirea imi spunea clar ca ma asteapta o boscorodala de zile mari. "M-ai bagat pe toate coclaurile de o sa ma pomenesc cu carnetul luat", zice el. "Gata, m-am saturat de canale si vaporase... hai sa mancam".

"Hai te rog sa mai facem o incercare", zic. "Uite, o luam de-a lungul canalului si trebuie sa dam de un capat". Imi face hatarul si pornim in cautarea vaporasului. Bineinteles ca iar ne-am rotit aiurea, iar am nimerit pe stradute inguste, nervi, mormaielile sotului, deja ne saturasem si tot ce voiam era sa iesim din labiritul ala. Ne mai invartim vreo cinci minute cand, ce sa vezi, ne pomenim in fata pizzeriei unde voiam sa mancam.

Na, ca a iesit si ceva bun din asta, macar am gasit locul cu pizza aia minunata, iarasi din pura intamplare. Oprim, luam pizza la pachet (era foarte aglomerat si n-am mai gasit loc la masa) si, femeie perseverenta, il intreb pe tipul de la bar daca stie ceva de vaporas. Asta face ochii mari la mine si zice ca nu a auzit de nici un Navigli. Ori nu m-a inteles prea bine, ori era cam tolomac, cert este ca vaporasul exista si pana la urma l-am gasit, dar asta un pic mai tarziu.

Satui de atatea cautari, ne urcam in masina si plecam hotarati sa renuntam la plimbarea cu vaporasul. Exact in capatul strazii cu pizzeria ne pomenim intr-o piata mare cu multa lume, tramvaie si... vaporase! Na-ti-o buna! In urma cu 50 de metri tocmai ne spusese tolomacul de la bar ca nu exista voporase! Parcam masina pe o strada laterala si pornim la explorat zona.

Aflam astfel ca locul in care suntem se numeste Piazza XXIV Maggio (sau Piazza Ventiquattro Maggio, tot aia), de data asta am facut si poze ca sa nu mai uit. Nu pentru ca m-as intoarce prea curand la Milano, ci pentru ca este o informatie pe care eu n-am gasit-o pe nicaieri si m-am gandit sa o dau mai departe. Daca va tenteaza o plimbare cu vaporasul pe canale, luati un pix si notati ca sa nu patiti ca mine: Piazza XXIV Maggio (adica Piazza Ventiquattro Maggio) ! Am vazut ca se poate ajunge aici si cu tramvaiul nr. 2.

Din piata o luati catinel pe Viale Gorizia pana ajungeti la un pod. Pe partea stanga, coborand niste trepte, veti vedea locul de imbarcare pentru vaporas. Daca nu vreti sa mergeti cu vaporasul, puteti explora zona pe jos, merita. Este un loc romantic, cu multe pub-uri si restaurante unde veti gasi magazine ale unor artisti plastici si designeri locali. Targurile de vechituri si concertele din timpul verii fac din cartierul Navigli un loc unic in Milano. Restaurantele sunt deschise pana tarziu in noapte asa incat daca vi se face foame mai tarziu si nu stiti unde sa mergeti, aici este locul.

Biletele pentru vaporas costa 15 euro pentru adulti si 10 euro pentru tineri sub 25 de ani, dus/intors. Atentie, daca mergeti cu copilul adolescent in excursie, va trebui sa le cereti voi bilet cu pret redus pentru tineri, altfel va vor taxa ca si pentru adulti. Nu sunt prea amabili la chestia asta.

Teoretic, plimbarea ar fi trebuit sa dureze o ora, sa ajungem pana in portul Darsena si sa vedem cum functioneaza ecluza lui Leonardo. In realitate a durat cam 40 de minute si n-am vazut nici o ecluza. Acum nu stiu ce sa zic, poate pentru ca era intuneric am ratat-o. Pe vaporas se auzea in difuzoare o tanti care tot povestea in italiana despre locurile istorice prin care treceam, dar despre ecluza nu am auzit. Poate nu am fost eu atenta. Cat despre sot si copil, nici ei nu au auzit/vazut nimic legat de ecluza, dar exista o explicatie, tot drumul cu vaporasul au "muncit" la pizza aia imensa pe care tocmai o cumparasem. :)

Una peste alta mie mi-a placut mica escapada cu vaporasul. A, sa nu uit, treceti neaparat pe la micul magazin din Piazza Ventiquattro Maggio, este undeva pe un colt, veti gasi aici un minunat frozen yogurt.

Have fun si... fara peripetii ca ale noastre! :)

---

VIZUALIZĂRI: 10180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI