Plimbare pe faleza Mangaliei

TIPĂREȘTE

Ce caută prima și prima dată un turist care ajunge pe litoral? Vrea să zărească Marea, să se plimbe pe țărm, să audă zbuciumul valurilor și să simtă briza sărată a apei. Am revenit în Mangalia după 10 ani și am descoperit o faleză nouă, modernă pe care am parcurs-o la pas într-o după amiază de august.

Crâmpeie de istorie. Colonia antică grecească Callatis a prosperat peste 1000 de ani pe țărmul Mării Negre, portul fiind factorul principal de dezvoltare socio-economică a zonei. Din epoca medievală așezarea capătă denumirea aproximativă de azi („Pangalla”) datorită comunității de tătari stabilită aici. Portul antic și jumătate din orașul de atunci se află acum sub apele mării.

Călătorul turc Evlia Celebi, care a vizitat Dobrogea pe la jumătatea secolului al XVII-lea, consemnează detalii importante despre oraș și portul său: Este un oraș foarte vechi. În prezent, partea înfloritoare a orașului se află spre nord, la intrarea în port, unde se văd și acum temeliile cetății... Fiind un port mare, se încarcă aici cu grâne o mie de șăici și karamursel-uri și zabun-uri (modele de corăbii cu pânze, n. n.) care vin la Istanbul... Dar portul de acolo fiind deschis către miazăzi și răsărit, se ivesc pe mare valuri cât munții, care nu îngăduie șederea corăbiilor. Din această pricină, ele fug îndată ce-și încarcă marfa, deoarece în fiecare an se scufundă și pier aici multe corăbii. Se spune că în vechime, în locul acesta a fost și un port mare, cu două ieșiri. Și acum se văd, în fundul mării, la lumină, pietre mari cât munții. În prezent, corăbiile care pot să stea acolo acostează numai la adăpostul acestor temelii de la țărm. . Valurile uriașe „cât munții” sunt astăzi oprite de digurile de piatră.

Epoca modernă a portului din Mangalia începe cu înființarea „Căpităniei Portului Mangalia” la sfârșitul veacului al XIX-lea. Din 1938, prin amenajări și modernizări, devine al doilea port maritim al țării, după Constanța. După Al Doilea Război Mondial se amenajează portul militar, iar între 2006-2008 apare portul turistic al orașului. O istorie amplă a portului și navigației în zona Mangaliei puteți citi aici: ligamangalia.blogspot.com ... ei-marinei.html.

Pe faleza din Mangalia.

Am parcat autoturismul pe strada Oituz, în apropierea vechii geamii Esmahan-Sultan (1573) și am pornit la pas direct spre faleza Mangaliei sub soarele blând de amiază târzie. În 2016 a fost inaugurată noua faleză, modernizată în cadrul unui proiect de îmbunătățire a infrastructurii turistice.

Am coborât o serie de scări trecând pe lângă chioșcuri cu suveniruri și articole de plajă, tonete cu mâncare și câteva tiribombe pentru copii. Am pornit în dreapta pe strada Portului spre Parcul Evergreen realizat pe 3 ha tot în cadrul proiectului amintit mai sus. Alei frumos trasate, spații verzi, locuri de joacă pentru copii, spații pentru fitness, bănci – sunt elementele componente ale noului parc.

Pe partea stângă se află Portul Turistic la cheiurile căruia pot acosta circa 150 de ambarcațiuni ușoare, de agrement. Mergem pe pavajul parțial realizat din piatră cubică (aleea de jos) și admirăm frumusețea câtorva ambarcațiuni. Farmecul unei călătorii cu un vas pe mare atrage multă lume. Privim cu jind atât la iaht-urile moderne, lucioase, cât și la vaporașele clasice, bărcile de viteză ori corabia fermecătoare cu catarge înalte.

Din portul turistic pornesc navele de diverse forme și ambarcațiuni care efectuează croaziere în rada portului Mangalia. „Marinarii” strigă de la bordul ambarcațiunilor un text îmbietor la plimbare. Croaziera durează circa 30-40 minute și costă în jur de 20 lei/adult (chiar mai puțin la șalupele de mai mici dimensiuni). Panouri publicitare și reclamele verbale ale navigatorilor ne informează despre obiectivele pe care le bifează croaziera: farul genevez, farul nautic, portul comercial, șantierul naval, dana militară, corabia scufundată (corabia „Grethe Witting”), insula pescarilor cu satul pescăresc, podul mobil, navele Gărzii de Coastă. Am fost tentat să fac o asemenea minicroazieră, dar ne presa timpul – a rămas pe data viitoare.

Lângă portul turistic descoperim scena plutitoare a Festivalului Callatis, acțiune de divertisment muzical care a debutat sub acest nume în anul 1999. Ultima dată când am vizitat Mangalia am asistat la câteva spectacole în serile de festival, oamenii se înghesuiau pe treptele Amfiteatrului Marin (construit între 1963-1966) și pe faleză pentru a privi artiștii și a asculta melodiile lor. Scena-plutitoare reprezintă un șlep adus de la Tulcea, transformat în Șantierele navale Daewoo din Mangalia; arhitectul scenograf Ștefan Antonescu a fost omul care a creat fundalul sub formă de scoică – acest decor a dispărut, nu mai este montat pe scenă. Considerată la un moment dat unicat în lume, scena-plutitoare din Mangalia a găzduit de-a lungul timpului și alte evenimente cultural-artistice.

Ne continuăm plimbarea pe faleză pe lângă câteva terase/restaurante și chiar o mică unitate de cazare (Laguna); plajele Mangalia și Digul Genovez sunt înțesate de umbreluțe și șezlonguri, numeroși turiști se bucură de soarele blând de după-amiază târzie. Digul pe care ne plimbăm e accesibil și cu autoturismul, dar plăcile de beton sunt erodate și s-au format destul de multe denivelări. Admirăm stâlpii solizi din metal, cu cap de ciupercă, înșirați de-a lungul digului – numit bolárd, acest stâlp este utilizat pentru legarea parâmelor navelor acostate. Bolarzii din Mangalia sunt turnați la Atelierele „23 August” din Constanța în 1963.

După 500 de metri parcurși pe dig în bătaia brizei răcoroase și a picăturilor de apă care reușeau să ajungă uneori până sus am ajuns la așa-zisul „Far genovez”. Acesta a fost de fapt construit la începutul anilor '50, odată cu canalul de navigație care lega Lacul Mangalia de Marea Neagră (peste care se construiește și primul pod metalic rabatabil (rulant) din țară, cu închidere și deschidere automatizată). Construit în stil genovez, vechiul far a devenit doar un punct de atracție turistică – acum se afla în plin proces de reabilitare, erau montate schele, probabil se vor șterge toate desenele de pe pereți. Micuțul far are două etaje, ferestre pentru iluminat, balconul și o cupolă (cea originală din cupru) sub care era montat sistemul de iluminat.

Acum, în extremitățile digurilor care protejează intrarea în portul Mangalia se află două „lumini” inaugurate în 1979: verde și roșie – situate la 15 m înălțime, cu sclipiri la fiecare 3 secunde, au o vizibilitate de 5 mile marine.

Pe digul de nord-est se află o rămășiță a Războiului Rece, o cazemată construită de regimul comunist în anii '50 în cadrul măsurilor de apărare costieră. Format dintr-o cazemată dotată cu mitralieră și un buncăr de lansare a rachetelor cu rază mică de acțiune punctul de apărare rezistă încă în fața istoriei, drept mărturie a acelei epoci tensionate.

Ne întoarcem spre oraș privind siluetele vaporașelor care fac curse în rada portului vechi și acvatoriul nou. Pe marginea digului pescari perseverenți își încearcă norocul. Ca fapt divers, am văzut o mulțime de pisici vagaboande pe toată lungimea digului.

Revenim pe strada Teilor, deasupra falezei, porțiune reabilitată cu fonduri europene. Dăm ochii prima dată cu fostul Hotel President – actual Belvedere, unicul hotel-muzeu românesc care conservă un sit arheologic în interiorul său: vestigii ale unei clădiri bizantine din vechiul Callatis. La câțiva zeci de metri distanță se află fostul restaurant Cazino și înșiruirea de hoteluri: Solymar, Mera Brise și Corsa. Ei bine, toate aceste clădiri formau Ansamblul de odihnă Mangalia și au fost construite în 1959 sub conducerea arhitectului Cezar Lăzărescu. În epoca comunistă aceste unități de odihnă și tratament purtau alte nume: Zenit, Astra și Orion. Acum, faleza edificată în 1959 este un loc umbros, cu o alee centrală pavată exemplar, bănci pentru odihnă, spații cu flori și mici instalații de joacă pentru copii. Pe marginea aleii de promenadă vedem câteva statui: „Muzica” (1985) – autor Ioana Maria Cocea (fiica lui N. D. Cocea), „Tinerețe” (1964) – autor Ion Irimescu și o compoziție din piatră având drept autor pe Maximilian Schulman.

După scurta plimbare până la patiseria-terasă din capătul falezei, ne întoarcem spre hotelul Belvedere și pătrundem pe o alee de lângă fostul restaurant Cazino în Piața Unirii. Aici găsim Monumentul Eroilor, un ansamblu artistic nou care vrea să redefinească aspectul cultural al orașului maritim. Realizat în 1998 din piatră dobrogeană (granit din Munții Măcinului) și bronz este compus din trei compoziții: Poarta Luminii, Altarul și Înălțarea. Concepția este originală, cu impact emoțional deosebit, grupul de artiști (Daniel Divrician, Doru Nuta, Adrian Dumitru și Isac V. Dumitru) fiind coordonat de prof. Valeriu Georgescu. Numele Eroilor sunt săpate pe o placă de bronz, la fel ca deviza lui Horatiu: „Dulce et Decorum est Pro Patria Mori”.

Casa de Cultură străjuiește o latură a Pieții Unirii și a fost construită între 1959-1962 având rolul de a aduce „entertaiment” pentru oamenii muncii veniți la odihnă și tratament pe litoral. Ceea ce ne atrage atenția este însă mozaicul mural intitulat „Geneze” ]ntins pe 300 mp. Coloritul mozaicului semnat de Jules Perahim și Mac Constantinescu este încă viu și te pironește locului; stai în fața peretelui și încerci să identifici scenă cu scenă tot ce e reprezentat pe perete prin cele peste 3 milioane de piese (2x2 cm). Combinația de elemente necesare vieții (apă, aer, pământ și soare), încununate de „Viața” însăși – Copilul, a produs nemulțumire autorităților comuniste care se plângeau că nu văd nici un element al erei comuniste în lucrarea artistică.

Încheiem plimbarea noastră trecând pe lângă Sanatoriul Balnear și de Recuperare, construit în aceeași epocă de mari realizări pe litoralul românesc (1960) și pe lângă Geamia Esmahan-Sultan. Până să ne urcăm în autoturism am achiziționat de la o localnică un kilogram de piersici dobrogene, aromate și zemoase.

Concluzii. Am fost încântați de transformările în bine ale zonei portuare și a falezei din Mangalia, de opțiunile de petrecere a timpului liber, de îmbinarea dintre vechi și nou. Bineînțeles, există loc de mai bine, de organizare mai riguroasă, de curățenie mai temeinică, de renovări/restaurări etc. Una peste alta, Mangalia e un orășel drăguț, cu o faleză favorabilă plimbărilor și cu un aer de vacanță prezent pe toată perioada sezonului estival.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 8039 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI