GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Despre Mangalia cu melancolie, dar, nu cu talentul Cellei Serghi
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Pe vremea când eram copil, pe la 12-13 ani, ori de câte ori făceam o poznă, din alea nefăcute și, Slavă Domnului, le făceam, și tata afla, primeam pedeapsa : o săptămână-n casă! Pedeapsa era implacabilă, nu se amnistia sub nicio formă iar orice încălcare a ei aducea după sine o altă săptămână.
În aceste perioade de penitență, nu prea aveam ce face. Stăteam la bloc, la televizor programul era după ora 16,00, nu aveam vedere spre curtea blocului unde ceilalți copii se jucau, deci, nu puteam să mă uit la joaca lor. Ce vreți, pârnaie curată!
Norocul meu în aceste perioade se chema cititul. Bine, mie mereu mi-a plăcut să citesc și, cred că, generațiile de atunci au avut tocmai șansa programului redus la televizor, lipsa tabletelor sau a smartphoanelor, a faptului că nici măcar ceasurile electronice nu apăruseră așa că, dacă voiai să spui cuiva cât e ceasul era cu ” 5 fără 17”, nu ca acuma ”16,43”. Parcă te punea să gândești mai mult acea metodă.
Spuneam că citeam mai tot timpul. Aveam o bibliotecă destul de mare iar mama îmi făcea lista lecturilor( da, și pe vremea de atuncea exista ”parental control”) : ”1001 de nopți”, ”Nada florilor” ”Frații Jderi”, ”Cei trei muschetari”, ”După 20 de ani ” ”Ulița Copilăriei ”, ”Cireșarii”, toate cele 5 volume, de la ”Cavalerii florii de cireș” la ”Drum bun, Cireșari ”, apoi, mai mărișor fiind, treceam la ”Adela”lui Ibrăileanu și alte și alte cărți.
Invariabil, citeam și romane polițiste, alea scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu erau nec plus ultra, ba, uneori, intram și-n cărțile alea, siropoase, despre care mama-mi spunea că-s prea mic să le înțeleg.
Așa am ajuns să citesc ”Pânza de păianjen” a Cellei Serghi, carte din care mai rețin că era vorba de o anume Diana Slavu, care era o fată frumoasă și nimerise într-o conjunctură tulbure, era săracă și trebuia s-ascundă asta.
Rețin că totul se întâmpla la malul Mării Negre, la Mangalia.
”Mangalia”, hm, păi și noi, tata, mama și cu mine, mergeam, vară de vară, acolo, la mare.
Mama lucra în învățământ și primea bilete de odihnă și tratament prin sindicat, 18 zile, la Mangalia. Iar mie-mi plăcea mult de tot la mare: nu eram foarte avuți dar, nici prăpădiți. Tata era CFR-ist, aveam permise CFR cu care călătoream la clasa I-a. Și să știți și voi că bucuria mersului la mare parcă e mai intensă când mergi cu trenul !
Rețin și acum și, de fapt, până o să crăp, pregătirile de dinaintea nopții în care mergeam la mare. Ai mei nu-mi spuneau, probabil pentru că deveneam agitat și-i încurcam, dar eu înțelegeam ceva, nu mai eram nici eu chiar borac! Mă culcau seara, obișnuit, pe la 10 seara eram în pat. Apoi, la 12, mă trezeau și plecam la gară, tata căra din bagajele mari (ce vreți, mama era și ea femeie, cu aceeași grijă privind hainele de trebuia să le avem la noi), mama ducea o sacoșă-două, iar eu, obligatoriu, punga unde aveam colacul și ce jucării mai aveam pentru plajă.
Urcam în tren de la Adjud, trenul era noaptea, pe la 12,30-01 și mergea prin Tecuci. Treceam podul de la Cozmești, cam la vreo 40 de minute după ce plecasem din Adjud și, invariabil, adormeam. Mă trezeam, de regulă, când treceam Podul de la Cernavodă, ăla, adevăratul, construit de Saligny și de acolo deveneam nerăbdător. ”Mai avem ”, ”Am ajuns”? la orice oprire a trenului, întrebări puse rar, la doar 30 de secunde una de alta... cred că mama mi-ar fi cusut gura dacă putea, deși, când mă uit atent în oglindă când mă bărbieresc, văd niște semne despre care nu prea știu de unde le am...
Invariabil, coboram în Gara de la Mangalia, luam o mașină până la hotelul unde aveam biletul și apoi, după cazare, marea era a mea!!! Nu știam și nici nu-mi păsa de stelele hotelului, calitatea prânzului, oricum ,orice clipă în care mă lua de pe plajă era tragedie greacă, poate din Callatis, pentru mine .
Cele mai frumoase vacanțe ale mele erau cele de la Mangalia!!!
Prin 1974-1975 se trăia bine în România. Repet, părinții nu făceau parte din cei ”ajunși” dar, cu salariile lor, de oameni obișnuiți, stăteam la mare liniștiți, 18 zile, cât era un bilet de odihnă și tratament. Ieșeam seara la câte un restaurant, știu că primeam sticla de ”Pepsi” și ceva dulciuri, pe lângă ceea ce trebuia să mănânc... era bine!!!
De aceea am melancolia Mării Negre, în general și a Mangaliei, în special.
De cele mai multe ori, de câte ori ajung la mare, fac tot ce se poate s-ajung, măcar pentru câteva ore, în Mangalia. Și, odată ajuns aici, merg pe străzile pe care le cunosc și parcă mă văd cum alergam pe atunci, copil ! Mult aș vrea să mai fiu copil, să-i am pe ai mei lângă mine ...
Anul acesta, v-am omorât cu asta, am fost la Jupiter. Fiind la doar 8 km de Mangalia, ajungeam și dacă trebuia să merg pe sub pământ. N-a fost cazul, cei cu care eram au acceptat de bună voie o excursie până acolo.
Ca să-i conving mai ușor le-am spus : Geamia Esmahan Sultan , construită din porunca nepoatei lui Soliman Magnificul, Farul Genovez, care, de fapt, nu e genovez, Muzeul de Arheologie, toate astea le-am prezentat ca ținte de văzut, neapărat, mai ales că ei nu le mai văzuseră. Și, vă spuneam, sunt persuasiv atunci când vreau, au acceptat.
Mangalia este, pentru mine, mereu la fel. De la intrarea dinspre Saturn spre Geamie și Port sau Faleză, dacă vă uitați atenți pe trotuare o să vedeți urmele lăsate de picioarele mele.
Nu o să vă plictisesc, dacă n-am făcut-o cumva, cu ce este Mangalia, ce-i cu Callatis-ul, cu Geamia sau Muzeul, adică, nu vă voi înșira date de pe Google și voi puteți s-o faceți, clar ! O să mă bucur să postez pozele și să retrăiesc bucuria revederii. Știți că la Mangalia este blocul care are o laterală tapetată cu harta litoralului. Eu o țin minte de pe vremea când eram mic, sper să nu mă înșele memoria!
Dar, o să vă fac un mic tur de vizitat Mangalia, așa cum am procedat noi.
Geamia este la fel de pe vremea când am intrat prima oară s-o văd, prin 1975, aveam 11 ani! Și, parcă ăsta este și rostul ei, să lase timpul să scurgă, implacabil, iar noi să realizăm asta.
Cobori apoi spre Faleză, treci pe lângă Hotel President, actualmente ”Belvedere”, hotelul-muzeu și cobori spre Port. Dar, mai bine, mergi pe faleză, până la Farul Genovez. Faleza merge mai departe, spre larg, intri în Marea Neagră. Din capătul falezei vezi Mangalia, agitată. În ziua în care am fost noi la Mangalia, anul ăsta, pe la ora 10,00, Marea era supărată, învolburată, cerul se înnegurase brusc, spre supărarea pescărușilor care zburau, țipând, agitați.
Apoi, brusc, s-a luminat și s-a făcut cald. A fost cea mai frumoasă zi din sejurul nostru.
De pe Faleză am urcat spre Casa de cultură din Mangalia și, mai departe, spre Muzeul de Arheologie. Dar, mai întâi am trecut pe la florăria pe care o știu acolo, dintotdeauna, lângă piața Agro, de unde, ca de fiecare dată când ajung în Mangalia, îi cumpăr Adrianei un trandafir roșu!
Acest review nu se vrea vreun ghid al Mangaliei, este, dacă vreți, ecoul amintirilor mele legate de acest oraș, despre ceea ce-nseamnă pentru familia mea Mangalia.
Dacă faptul că v-am împărtășit din ele v-a deranjat sau vă supără, regret! Și, vă cer, sincer, scuze!
Acuma, plec și, nu știu de ce, salutul tradițional ”Haidi, pa! ” parcă nu mai e la locul lui.
Web, te rog: https://www.youtube.com/watch?v=lDpnjE1LUvE
Trimis de Yersinia Pestis in 12.07.18 15:16:36
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@Yersinia pestis: Tare frumos le zici tu, de te unge la suflet stilul nostalgic de îl abordai acuș. Și care, zic zău că ți se potrivește la fel de bine ca ălălalt, cel nostim, cu care ne-ai obișnuit.
Amintiri din copilărie avem cu toții și cele mai frumoase ale mele se leagă tot de citit (cam aceleași cărți ca tine) și de mersul la mare cu părinții. De asta poate mi-a plăcut maxim reviewul tău și îl votai cu convingere!
@Yersinia pestis: Da, și mie îmi place Mangalia, din aceleași motive ca ale tale.
De la 10 ani și până spre majorat am mers la mare, la Mangalia cu părinții și frații mei, dar nu cu trenul cu Skoda modelul acela vechi.
Când am revenit în Mangalia, după mulți ani, am fost pe strada Oituz în recunoaștere, unde stăteam la o familie de turci. S-a schimbat configurația caselor pe stradă dar amintirile din copilărie au rămas.
Prin scrisori corespondam pentru rezervarea unei camere.
Ce amintiri frumoase mi-ai trezit.
O vară frumoasă.
Şi melancolia poate fi frumoasă! Iar acum chiar mi-a plăcut! Felicitări!
@Carmen Ion: Știu că toți spun că ”pe vremea mea se învăța” dar, zau că în perioada în care învățam eu, se învăța! Aveam un profesor de limba română foarte bun. Ca să iei un 5, trebuia să știi, pe de rost, ”Luceafărul”. Vara aveam listă de lecturi obligatorii, ne împrumutam cărțile-ntre noi și, cel mai important, le citeam. Nu exista să nu citești lecturile obligatorii!!! Aveam caiet și treceam cuvinte noi învățate, rezumatul lecturii, ce anume am învățat din acea lectură
Eu am avut, în cursul gimnazial, medii generale spre 9,50 și eram pe la jumatea clasei. Cel mai slab din clasă avea media generală 7 și ceva, iar nouă ne era rușine să luăm nota 7!
Mă rog, nu despre asta este discuția... melancolia este ceva firesc, iar sufletul de copil vă rămâne, veșnic, în noi!
Mulțumesc pentru vizită, vorbe și vot! Weekend plăcut! Sărut mâna!
@ANILU: Ei, voi erați bogați!
De fapt, culmea este că ai mei nu au vrut să-și cumpere mașină, bani aveam! Plus că, după cum ți-am spus, tata lucra la CFR și aveam permise de călătorie gratuită la clasa I.
Nu am înțeles niciodată cum de-am ajuns noi să venim, vara, la mare, doar la Mangalia?! Acuma mă gândesc că ai mei or fi fost foarte mulțumiți de această localitate și de asta veneau aici.
În cei vreo 10 ani de mers la mare cu ai mei, o dată am fost la Eforie Nord, în rest, doar la Mangalia!
În schimb, de când sunt cu Adriana, nu ne-am cazat niciodată aici. Am venit la Saturn, la Mamaia, Eforii, la Neptun dar, la Mangalia, ca să fim cazați, niciodată! Și, nici asta nu pot să-mi explic, amândorura ne place orașul!
@maryka: Melancolia poate fi primul pas spre depresie, asta ca să (re) devin rău!
Amintirile frumoase revin, periodic și, de aici, melancolia după perioada trăită. Cred că asta ne face mai buni la suflet, la fel după cum, uneori, plânsul eliberează sau încarcă emoțional pozitiv! Plângi când vezi ceva atât de frumos sau de înțelept încât rămâi atât de încântat cum numai plânsul o poate exprima!
@Yersinia pestis: Ei Da, la vremea aceea ne consideram bogați! Și nu că aveam mașină, ci pentru că mergeam la mare! Păstrez și acum agenda, una mică, unde am notat localitățile pe unde treceam.
Permis cfr am avut când am intrat în câmpul muncii. Doamne cât îmi plăcea să merg cu trenul la mare, tren direct, București-eforie nord.
Lângă gară erau niște căsuțe ale cfr-ului, condiții minime, dar nu conta, eram tineri și eram la mare.
Oooo... ce amintiri!!!
Mă opresc aici să nu cad în depresie ???? nu dealta dar nu văd marea anul ăsta.
@Yersinia pestis: Emoționant articol, superbă și melodia aleasă de tine.
O să recitesc Pânza de păianjen, mi-ai făcut poftă și dor de mirosul cărtilor. Acum citesc de pe telefon, e mai comod așa.
Când eram pedepsită mă enervam groaznic și scriam diverse “floricele” sau pictam, așa îmi eliberam nervii 
Felicitări și mulțumesc!
@ANILU: Ai mei mergeau la mare cu regularitate și nu eram chiar singurii din zonă.
Pe vremea de atunci Litoralul era, parcă, mai stilat!
Clar, nu erau manele, coji de semințe, mai ales, lipseau cocalarii!
Acum așa ceva mai este doar la Gura Portiței,
Mai țin și -acum minte genericul la Radio Vacanța, un intermezzo la tobe și apoi, un text care era și în vreo trei limbi de circulație printre care și lb rusă. Suna cam așa:” zdes radiostanțâh atdîha “.
Imi plăcea Marea pen -‘ca, dupa ce crescusem, în fiecare vară mă îndrăgosteam!
@krisstinna: Eu am fost educat în mod proletar, nu prea făceam figuri când eram pedepsit că luam capace de nu mai știam de mine! Da, nu era foarte pedagogic, sunt de acord. Dar, acolo unde locuiam, ăsta era mediul!
Copilăria era așa pe vremea mea, ți le cam furai dacă erai obraznic! Și asta nu-ți afecta personalitatea, nu creșteai tarat psihic ! Tata-mi spunea că “palmele la fund duc mintea la cap “
@Yersinia pestis: M-ai înduioșat maxim! Parcă mă revedeam pe mine însămi când eram copil! Păi în noaptea de dinaintea plecării la mare nici nu reușeam să adorm!
Am fost la mare aproape în fiecare an cu ai mei, doar de 2-3 ori am inlocuit litoralul cu alte locații, gen Olănești sau Vâlcele-Covasna. Țin minte că eram ofticată că sejururile "la băi" erau de 18 zile, pe când alea la mare de numai 12 (cel puțin așa era la sindicatele alor mei). Mergeam la început cu trenul (tot noaptea), pe urmă cu mașina. Cu mașina știu că musai trebuia să facem o pauză de masă și îmi plăcea tare mult acest moment; pur și simplu, trăgeam pe dreapta și așterneam o pătură la umbra unui copac, iar mama scotea din traistă gustări reci, dintre care nu lipsea pateul de ficat cu roșii. Hmm!... Simt și acum pe limbă gusturile alea minunate; nici pateul, nici roșiile nu mai au gustul de atunci!
Am stat în mai toate stațiunile, cred că doar în Eforie Sud n-am stat. De obicei la hotel, dar de vreo 2 ori și pe la gazde. La fel ca și tine, n-aș mai fi ieșit din apă! Doamne, ce vremuri!
Trimiteam vederi la rude și de obicei cam așa sunau: "Suntem bine, vremea e bună, mâncarea și ea etc. " Totul ni se părea la superlativ, doar eram la mare! Zic ca tine: ce-aș mai vrea să întorc timpul înapoi măcar pentru o zi, să fiu mică, un pic mai mare ca fratele meu și mama și tata să ne ducă la mare!...
@crismis: He, he, dacă ar fi să vorbim despre amintiri am face un blog separat!
Nu știu de ce dar am impresia că părinții noștri trăiau altfel concediul, mai echilibrat, mai detașat, nu cu înverșunarea noastră! Noi suntem într-o competiție acerbă și în concediu, hotelul trebuie să aibă nuș câte stele, masa să conțină 86934323 feluri de mâncare și 556788996 de băuturi, că, dacă e cu una msi puțin ne simțim trași în piept!
Tata ne scotea seara la restaurant, alegea ceva de mâncare și lua o baterie de vin, nu știu dacă cunoști: sticla de 750 ml cu vin și un sifon. Da, așa era atunci, cu sifon. Fiecare masă avea frapieră în care se punea gheață ca lichidele să se răcească. Nici nu știu ce comandau de mâncare, pe vremea aia, pe la 14 ani, aveam 1,79 cm și vreo 40 de kile, eram ca o mâță odârlită, mâncarea -mi era un mare dușman.
Tata m-a învățat să înot în Siret, acolo, la mare era mult mai ușor, te ținea apa. N-aș fi ieșit din apă... și pentru ce, să mănânc?!
Da, toți trimiteam vederi la rude și prieteni! Era o adevărată industrie, adu-ți aminte! Doamne, ce frumos era!!!
@Yersinia pestis: Oooff, amintir, amintiri!
Din multe-multe motive, eu am ajuns prima dată-n viață la mare prin 1980, de 23 august. Am plecat cu Dacia noastră pe 22, după ora 16, când au venit ai mei de pe la muncile lor și ne-am întors pe 24 august, seara.
Am stat la cort, cumpărat chiar pe 22 august de la polonezi. Cu măsuță, scăunele, aragaz cu butelie... Era mai ceva decât la 5*! Eram la mare, vedeam Marea!
Următoarea vizită a fost la... Mangalia, la Siemens. Era primul meu concediu, în 1991! De-atunci n-am mai chiulit de la mare!
1991-1996 Cap Aurora, apoi Neptun până-n 2007. Abia din 2008 am trecut granița la vecini.
De citit, făcând naveta, citesc și-acum. Cella Serghi o știu aproape pe dinafară, dar o recitesc cu-același drag și nesaț, iar Cireșarii... Mi-am donat toate cărțile copilăriei bibliotecii unei școli sătești. TOATE! Mai puțin Cireșarii! Ei sunt eu. Neputând pleca în concedii, mă plimbam cu ei!
Of, ce vremuri frumoase! Mulțumesc, Yersiniuță!
@Zoazore: De la polaci luam butelii de voiaj, blugi și gumă de mestecat. Aveau Polski Fiat-urile, niște mașinuțe în care cărau de toate. Și aveau și femei frumoase!
O singură dată am fost la mare cu cortul... mneeeah, nu-mi place! La mare ai nevoie de o cameră și de baie proprie, nu-mi plac grupurile sanitare comune! Am fost cazați lângă Mamaia, spre Năvodari, complexul era frumos dar tot nu-mi place cu cortul! a munte e altceva, toată adolescența mea am făcut muntele cu cirtu-n spate!
@Yersinia pestis: În 1980 eram copil și, la fel ca noi toți, nu-mi păsa decât că văd marea, că mă pot zbengui în apă, că mă pot întinde pe nisip! Dormeam cu-atâta speranță că ”mâine voi merge iar în apă”, încât chiar nu mă interesa unde dorm. Tot acolo am sta și noi, spre Năvodari. Hanul Piraților se numea atunci.
@Zoazore: Da, dar eu am fost cu cortul în 2006, într-adevăr, la “Hanul Piraților “!
Nu ne-a plăcut, Luminița ne-a boscorodit ca pe alții!
De fapt, eu am cam tot ceea ce trebuie pentru campare: vreo 4 corturi, masa, scaune, butelii de voiaj, geantă frigo... doar că nu ne mai place cu toate acareturile după noi, e mai comod să-ți iei cazare!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2021 Limanu, pe apă — scris în 19.06.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Portul turistic Mangalia — scris în 17.06.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Delicii tatarasti si multe placinte — scris în 03.04.22 de mecut din PLOIEșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Plimbare pe faleza Mangaliei — scris în 10.09.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2017 În Callatisul de altădată — scris în 08.07.17 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Herghelia din Mangalia — scris în 14.08.16 de LianaSiCatalin din BUCUREşTI - nu recomandă
- Jul.2016 Ruinele Cetatii Callatis - Mangalia — scris în 17.07.16 de cipritatar din CLUJ-NAPOCA - nu recomandă
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată