Picasso, Banderas, sangria, tapas, Mediterana... Deja dor de Malaga!

TIPĂREȘTE

Acum niște ani auzeam de la cineva (care fusese acolo), că nu trebuie să-mi pun pe listă Costa del Sol, pentru că zona este asemănătoare cu litoralul nostru și chiar dacă au o Mamaie (Marbella), au și foarte multe Eforii și nu merită să petrec o vacanță acolo, atâta timp cât sunt alte locuri minunate în lumea asta. Malaga era la pachet cu Costa del Sol, așa că ani de zile nu m-am gândit la zona aceea ca la o destinație de vacanță.

Dar lucrurile s-au schimbat când am început să mă informez și am descoperit Andaluzia cu toate minunățiile ei dar și Malaga, un oraș aflat într-un golf încântător, care are foarte multe de oferit. Acum, părerea este exact la polul opus și dacă la început nu a fost o destinație de vacanță acum mă gândesc cum să mă întorc mai repede.

Sejurul nostru din perioada Paștelui a însemnat 9 nopți pe care le-am împărțit între Sevilla (3) și Malaga (6), în partea a doua. Ne-am transferat de la Sevilla la Malaga cu trenul pentru că în sens invers ne dusesem cu autobuzul companiei ALSA și am vrut să avem ambele experiențe. Dacă ar trebui să mai fac asta vreodată aș alege autobuzul fără discuție și am detaliat de ce în articolul despre Sevilla. Este mai avantajos din toate punctele de vedere: ca și cost, condiții de călătorie, timp, peisaje...

Trenul de la Sevilia la Cadiz a fost the best iar cel de la Sevilia la Malaga așa și așa. Ambele au fost curate, cu măsuțe și goale, goale, goale. Mi s-au părut cam scumpe (Sevilla-Malaga, 25 de EUR de persoană, pe sens) și nu așa dese (în perioada aceea), ceea ce nu-i prea convenabil pentru un turist. Și la Malaga ne-am lovit de aceeași problemă ca și la Sevilla: gara nu îți dă nici cea mai elementară informație despre autobuz sau invers (ceea ce e de înțeles, dar ceream niște info orientative nu orarul vreunei destinații), vânzătorii de bilete nu știu engleză neam iar orarele de mers se mai schimbă și la tren și la autobuze de pe o zi pe alta.

În Malaga, Gara Maria Zambrano și autogara sunt vecine, ceea ce constituie un mare avantaj pentru că poți face mai ușor tot felul de combinații.

După ce ne-am cazat la Downtown B&B, chiar în buricul târgului și pentru că știam de acasă că cel mai mare punct infoturistic din Malaga se află în port, iar noi eram foarte aproape de el, primul drum a fost acolo. Am vrut să ne lămurim cu ce avem de făcut în Malaga și împrejurimi, pentru că urma să stăm aproape 7 zile. Noi venisem cu ceva teme de acasă și câteva lucruri musai de făcut dar voiam să definitivăm programul la fața locului, în funcție de ce mai aflam.

Ca și primă impresie Malaga ni s-a părut la polul opus față de Sevilla. Dacă la Sevilla tot orașul era într-o sărbătoare veșnică, terasele pline, oameni veseli, procesiuni, flamenco la fiecare colț de stradă, la Malaga, viață de stradă nu prea, în plus erau șantiere prea multe, ceea ce n-am văzut absolut deloc în Sevilla. Alameda Principal (bulevardul principal cu platani) , era într-un proces de reconstrucție și toată zona era dată peste cap.

Am mai avut surpriza neplăcută ca la ditamai punctul infoturistic să ni se spună că pot să ne ofere info strict pentru Malaga nu și pentru excursii în împrejurimi, eventual bilete. Toate biletele erau cumpărate de agenții, la Alhambra, la Caminito del Rey și ne îndrumau spre ele.

Am făcut slalom între agențiile Julia Travel și City Expert (cu care colaborasem și la Sevilla, care ne-a fost recomandată și de cei de la punctul info ca fiind mai buni decât alții), care, din fericire, aveau sediile aproape unul de altul și aproape de punctul infoturistic.

Pentru excursiile pe cont propriu, pe care aveam de gând să le facem, a trebuit să ne deplasăm la autogară ca să vedem orarul autobuzelor, pentru că nici o agenție nu ne-a dat relații, iar punctul info doar ne-a scos niște orare de pe net. Dar am mai luat noi plase cu net-ul ăsta, așa că am mers la autogară să ne luminăm și bine am făcut, pentru că lucrurile nu stăteau chiar așa cum zicea net-ul.

În fine... toată prima noastră zi în Malaga s-a dus mai mult cu organizatoricele. Cel mai greu a fost că, spre deosebire de alte locuri, am avut senzația că nu avem cu cine ne sfătui, astfel încât să luăm deciziile cele mai bune. Gazda noastră, Lorenzo, nu era prea informat, din păcate. Binevoitor, dar neinformat, iar toți ceilalți îți dădeau informații strict pe bucățica lor: punctul infoturistic din port, info doar pentru Malaga nu și pentru împrejurimi, de la autogară am luat doar un orar al autobuzelor dar n-am găsit și ghișee cu oameni cu care să ne sfătuim iar la gară ne dădeau informații doar despre tren și doar în spaniolă.

Am avut o problemă cu Ronda pentru că nu ne-a fost clar de ce pe o distanță de 95 de km faci aproape 3 ore, conform orarului, dar absolut nimeni dintre cei cu care am vorbit nu ne-a luminat. Noi citisem niște impresii despre Ronda, dar eram la fața locului și ele se băteau cap în cap.

Cel mai amabil și cel mai informat om cu care am interacționat a fost doamna de la Julia Travel dar nici ea n-a dat pe afară cu spusul pentru că în fond trebuia să ne vândă excursii nu să ne pună pe tavă informații. În fine, până la urmă, s-au legat foarte bine lucrurile și am făcut mai mult decât ne așteptam în cele aproape 7 zile cât am stat în Malaga.

Vremea a ținut cu noi și nu am avut nici măcar o picătură de ploaie, temperatura a fost mult mai bună decât la Sevilla. Au fost 22-24 de grade, s-a înserat târziu, ceea ce a făcut să bântuim prin Malaga până la miezul nopții, oră la care am intrat în casă aproape în fiecare zi.

Intrarea la obiectivele din Malaga mi s-a părut rezonabilă. Până într-o sută de EUR ne-a costat pe amândoi tot ce am văzut în Malaga în acest sejur.

Cu toate că în vacanțe îmi propun să fac și eu shopping, pentru că atunci am stare și răbdare, nu se întâmplă mereu. În Spania însă am venit chitită de acasă pe magazinele Pedro del Hierro și Cortefiel și am sperat să le găsesc în marele mall El Cortes Ingles, care era foarte aproape de casa noastră și de locurile pe unde umblam. Dacă te duci cu harta la mall-ul ăsta ai 10% reducere la cumpărături iar programul este unul foarte bun, până la 22.

N-am găsit în mall magazinele astea, care sunt din același lanț. Am căutat pe net, am văzut că un magazin este la vreo 200 de m de mall și unul la gară, în galeriile de acolo. Pe cel din zona mall-ului nu l-am găsit deschis și n-am mai revenit, dar la plecare l-am vizitat pe cel de la gară unde am stat vreo 2 ore și de unde am plecat cu câteva lucrușoare. Dacă nu știți magazinele vi le recomand din toată inima pentru un shopping bun.

Principala stradă a orașului vechi este Larios (Calle Marques de Larios) , care se întinde de la port până la principala piață a orașului, Plazza de la Constitución. Strada poartă numele marchizului care a promovat industria textilă locală și este punctul ideal de unde poți începe explorarea orașului. Este o arteră pietonală largă, unde din loc în loc găsești lucrări interesante ale sculptorilor renumiți spanioli și este plină de magazine, baruri, cafenele și restaurante. Ideală pentru plimbare și shopping. Aici am găsit magazine cu specialități tradiționale din migdale și tot felul de semințe. Bune de tot! Și tot aici au loc tot felul de evenimente de-a lungul anului când strada este decorată cu lumini și flori.

Drumul litoral pe care am mers cu ocazia excursiei în Tanger mi s-a părut foarte frumos. Mi-au plăcut stațiunile Marbella, dar parcă mai frumoasă mi s-a părut Fuengirola. Poate unde am și petrecut o seară excelentă acolo. Oricum, impresia pe care am avut-o mulți ani, cum că litoralul de pe Costa del Sol nu e musai de pus pe listă, s-a risipit.

5 mai, ziua în care se omagiază mama în Spania, ne-a prins la Malaga. Foarte multe magazine și instituții au fost închise, dar obiectivele nu, iar pe noi nu ne-a afectat pentru că în această zi am avut excursia la Caminito del Rey. Seara, târziu, când am revenit în Malaga (22,30) am urmat și noi o procesiune care omagia mama. Parada s-a oprit în Piața Constitución, aproape de noi și am văzut foarte mulți bărbați, îmbrăcați în costume negre, impecabili, care cărau pe umeri, de o parte și alta un car superb, cu Fecioara Maria de dimensiuni foarte mari, totul îmbrăcat în flori. Tabloul era superb. Parcă erau la armată, nu punea nici unul un pas cu o secundă mai devreme sau mai târziu, cadența lor a fost perfectă pe muzica fanfarei. Cortegiul era însoțit de preoți și oficialități dar și bărbați și femei îmbrăcați foarte frumos care țineau în mâini steaguri și niște „toiage” de diverse dimensiuni care, clar, simbolizau ceva. Anul trecut această procesiune a fost condusă de Antonio Banderas, născut în Malaga, care a ținut să-și omagieze astfel mama care murise cu câteva luni în urmă.

Toate serile le-am petrecut prin centrul istoric sau pe promenada din port și prin minunatele grădini Alameda. Nouă ni s-a părut cel puțin la fel de frumos ca și Grădina Botanică și dacă ajungeți la Malaga puteți să săriți grădina și să vă plimbați prin Parcul Malaga (El Parque). Numele de Alameda îî vine de la faptul că se află în continuarea bulevardului principal cu același nume. Parcul este una dintre cele mai mari grădini botanice ale Europei.

Portul și promenada reprezintă locul căutat de turiști și localnici, în fiecare zi, mai ales seara. Promenada este plină de magazine, terase și restaurante iar în port sunt ambarcațiuni cu care poți face tot felul de excursii. La 20,30, la data aceea, un catamaran făcea plimbări de o oră în largul Mediteranei, pentru a vedea apusuri spectaculoase. Am tot zis că ajungem și noi dar în fiecare seară ajungeam mai târziu decât trebuia.

Traseul nostru de seară se desfășura cam așa: ieșeam pe Larios până la port și intram pe promenada foarte lungă, pe care mergeam până la capăt. La capătul falezei intram pe plajă și chiar dacă nu a fost vreme de baie, ci doar de plajă, ne descălțam și până în capătul celălat (cred că vreo 2 km), traversând și faimoasa plajă Malagueta, mergeam cu picioarele prin Mediterana. La capăt de tot ne spălam de nisip la dușurile de pe plajă, ne încălțam și mergeam spre casă pe străduțe, pe lângă Primărie, Piața del Toros, care la Malaga era în renovare, Universitate, admiram Palatul Alcazaba și Castelul Gibralfaro care se întind frumos pe deal, iar seara, luminate, se văd demențial, până ajungeam acasă, întotdeauna spre miezul nopții.

Apropo de plaje, Malaga are 15 km de plaje, decorate cu numeroase steaguri albastre, dintre care cea mai renumită este La Malagueta, unde este o zonă modernă a orașului, frecventată mai ales de tineri.

Posibilitățile de distracție sunt cu nemiluita în Malaga și împrejurimi. Orașul dar și stațiunile de pe Costa del Sol, unde se ajunge foarte ușor, oferă distracții diverse de la golf, (coasta chiar este renumită ca și Coasta de Golf), parcuri tematice și acvatice, discoteci, festivaluri în aer liber, la unele căscând și noi gura.

În Malaga am vrut să mâncăm tot tapas, exclusiv, ca la Sevilla, dar am avut ghinion și prima experiență am avut-o chiar în ziua în care am ajuns când ne-am oprit la terasa din spatele Catedralei, vis-a-vis de Palatul Episcopal, care avea o ofertă de 5 tapas plus un litru de sangria la 20 de EUR. Nu au fost bune deloc și nu vă recomand această terasă. Tapas-urile au fost toate cu cartofi sau variațiuni de cartofi sau câteva legume, gen salată de boeuf și o gogoașă tot din cartof, sau năut, nu mi-am dat seama. Într-o zi am întrebat un ospătar de ce tapas-ul nu este la fel ca la Sevilla și ne-a spus că nici cel de la Sevilla nu este ca cel de la Valencia și că acolo ar fi de fapt cel mai bun, așa că avem de făcut un drum.

Într-un loc ca Malaga, unde străduțele sunt ticsite de restaurante, baruri și terase, chiar nu mi se pare oportun să fac vreo recomandare în ceea ce privește mâncarea. Așa cum spuneam și altădată, în locuri de acest gen, unde ai de unde alege, noi mâncăm unde ni se face foame, nu țin minte numele teraselor, dacă sunt unele comune și nici nu merg pe urmele cuiva, dacă este vorba despre un astfel de loc.

Totuși voi recomanda și eu mereu și caut, la rândul meu, locuri absolut deosebite, renumite pentru ceva anume, iar în Malaga eu am identificat trei: Atarazanas, care este piața centrală a orașului, despre care o să spun câteva cuvinte, ea însăși un obiectiv, Taverna Antigua Casa de la Guardia (Vechea casă a gardianului), în nordul bulevardului principal, Alameda, unde se poate testa vinul dulce de Malaga şi unde găsești într-adevăr tapas delicioase și El Pimpi, barul restaurant care se întinde într-un pasaj, are o mulțime de camere, pereții tapetați cu pozele personalităților care le-au trecut pragul și care este decorat exotic. Noi nu am mâncat aici, ci doar am băut o bere, așa că nu știu cum este mâncarea, dar cred că decorul și atmosfera fac diferența. El Pimpi este, de asemenea, un obiectiv. Oamenii treceau pur și simplu prin pasaj, fără să se oprească.

Am mâncat așadar între două obiective, pe străduțe, la tot felul de terase, salate seafood, calamari prăjiți și în general feluri cu pește și fructe de mare. Într-o miercuri am mâncat la ultimul restaurant de pe promenadă, care avea miercurea o ofertă cu tot felul de minuturi foarte bune care costau 1 EUR/bucata. Inclusiv cafeaua, ceaiurile, racoritoarele..., totul era 1 EUR. Am făcut pauze dese pentru cafea, bere, vin de Malaga și sangria (cel mai des).

Tot ce pot să menționez este că prețul pentru mâncare mi s-a părut rezonabil și că o masă ne ducea de la 20 la 25-27 de EUR. Astăzi, când scriu despre Malaga, s-a consumat și vacanța de pe malul lacului Maggiore din Italia și nu-mi vine să cred ce diferență. Acolo n-am reușit nici o masă sub 40 de EUR. Și nu uitați să vă fie foame în funcție de siesta spaniolilor.

Iar în ceea ce privește dulcele, la Malaga m-am rezumat la înghețată, în general. Principala stradă a orașului vechi spuneam că este Larios care se întinde de la port până la Plazza de la Constitución. Pe strada asta în capătul dinspre port, pe partea dreapta este Casa Mira, cea mai veche clădire a străzii Larios, cu o înghețată foarte bună. Este coadă tot timpul și se cumpără pe bază de bonuri de ordine, dar chiar dacă este aglomerație merge foarte repede pentru că sunt foarte mulți tineri care servesc. Am mâncat înghețată din multe locuri dar aceasta mi-a plăcut cel mai mult.

Într-o ordine întâmplătoare, intercalate cu alte excursii în afara orașului, iată ce am văzut în cele 7 zile în Malaga:

Muzeul Carmen Thyssen a fost primul obiectiv în care am intrat. De obicei nu avem muzee pe listă, dar în fiecare loc ținem să vedem unul-două, care sunt reprezentative. În acest muzeu am intrat întâmplător, ca să zic așa, în prima zi după ce am terminat cu organizatoricele, pentru că era cam singurul care avea deschis până la ora 20. Însă n-am regretat și chiar mi-a plăcut pentru că erau expuse picturi care transmiteau lucruri clare. În special artă andaluză dar și obiceiuri și tradiții din locuri pe care deja le văzusem în Sevilla. Muzeul găzduiește colecția celei de-a cincea soții a unui baron, mare colecționar de artă și picturile sunt expuse în 5 camere mari, dintre care 3 sunt permanente cu colecția Thyssen, iar celelalte 2 sunt folosite și pentru expoziții temporare. Mi-a plăcut mult acest muzeu, intrarea a fost 10 EUR/persoană.

Catedrala din Malaga a fost la pachet cu Palatul Episcopal și a costat 6 EUR de persoană. Ca să te sui pe acoperiș (nu în turn cum eram obișnuiți), costa tot 6 EUR sau puteai să iei un bilet combinat cu toate, la 10 EUR. Noi am avut alte view-uri din Malaga și am renunțat la acoperișul Catedralei pe care se urcă din oră în oră, mai puțin la ora 14.

Construcția catedralei a durat foarte mult și asta se vede în diferitele stiluri. La început a fost o moschee (Aljama), construită pe o fostă bazilică. Apoi a început construcția unui nou templu cu doar o ușă, dar și acest proiect a fost abandonat și s-a început construcția catedralei, dar lucrul a fost sistat 200 de ani mai târziu și catedrala a rămas nefinisată și neterminată. Are doar un turn și nu două, cum au toate bisericile (îi lipsește turnul de Sud) și din această cauză poporul a poreclit-o „La Manquita” (cu o singură mână).

În catedrală sunt multe capele care adăspostesc opere valoroase de artă, bolțile sunt frumos decorate iar orgile deosebite. Am văzut un tablou cu tăierea capului Sf Paul foarte bine realizat, de dimensiuni impresionante, dar nu are nici o plăcuță, nici o informație, nimic. Doar la audioguide afli.

Locurile pentru cor au fost decorate de sculptorul lor renumit, Pedro de Mena, care a realizat 42 de sculpturi, extraordinar de frumoase, în doar 2 ani. Cu el urma să ne întâlnim la Palatul Episcopal.

În Catedrală este și un muzeu care adăpostește picturi religioase, sculpturi și manuscrisuri.

Palatul Episcopal se află în Piața Episcopului, din spatele Catedralei și are o fațadă colorată, dar nu m-aș fi gândit să-l vizităm. Dacă a fost la pachet cu catedrala am zis să-i aruncăm un ochi. Am intrat și am fost plăcut impresionați, vă recomand să nu îl ocoliți. Palatul găzduiește cele mai frumoase sculpturi, foarte multe originale, aduse din bisericile din toată Spania, cele mai multe realizate de sculptorul renumit Pedro de Mena. Are două etaje și o grădină cu coloane foarte frumoasă.

Muzeul Picasso se află în Palacio de Buenavista dar aici eu nu am înțeles mai nimic. Chiar la intrare se derulează un filmuleț făcut de fiul lui Picasso, care ni-l arată pe tată în exercițiul funcțiunii. M-am mulțumit să aflu că vedeam opere din diferite etape artistice ale autorului, care, în cea mai mare parte au fost donate de nepotul și soția lui. Dacă la picturi m-am uitat ca mâța în calendar la sculpturi și ceramică, cu care Picasso a cochetat, a fost și mai abitir.

La Casa natală Picasso a fost mai bine pentru că acolo a fost cu poveste și astea îmi plac. Casa în care s-a născut Picasso, situată în Piaţa Merced, și unde a stat până la 15 ani când familia s-a mutat la Barcelona, a fost inaugurată ca muzeu în 1998 de Regele Spaniei, Juan Carlos și de Regina Sofia.

Familia a avut o situație foarte bună și au avut bani care l-au ajutat pe Picasso să studieze, nu a fost doar talentul la mijloc. Dragostea pentru pictură a venit de la faptul că a trăit în preajma tatălui, mare iubitor de pictură (picta porumbei). A studiat la Coruna, apoi arte la Barcelona, Madrid, și iar s-a întors la Barcelona, în toate aceste locuri cunoscând mulți poeți și scriitori. Pe oriunde l-ar fi purtat studiul, vacanțele le petrecea la Malaga. În 1900 a făcut ultima vizită însă iar în ianuarie 1901 a părăsit definitiv Malaga și nu s-a mai întors niciodată.

S-a căsătorit la Paris cu Olga Khokhlova, o balerină din Rusia cu care a avut un mariaj zbuciumat și singurul fiu, Paul. Cred și eu că mariajul a fost zbuciumat dacă maestrului i-au plăcut atât de mult femeile. La casa natală am aflat că în viața lui Picasso au fost 8 femei majore, dar că a avut sute de aventuri pasagere. Și că pentru el femeile se împărțeau în două categorii: zeițele și preșul pe care îți ștergi picioarele. Mda... Eu aș fi zis că dacă ești un geniu nu îți permiți să faci astfel de afirmații, dar e clar că nu știi cu geniile astea.

A fost artistul secolului iar operele sale s-au vândut foarte scump încă din timpul vieții, Guernica fiind cea mai celebră lucrare a sa, care se află la Madrid.

Picasso a iubit Spania și coridele, tot timpul a purtat mantie roșie și cu una a vrut să fie înmormântat. Chiar a semnat o pictură cu numele de Picasso de Malaga. A ținut să fie înmormântat în Malaga natală, cu o matie de toreador, dar a murit la 91 de ani la Paris și a fost înmormântat acolo.

Ce a mai fost straniu să aflăm este că în afară de cele două nume celebre pe care le știm cu toții, Pablo Picasso, numele lui complet era format din alte 15 prenume, care probabil însemnau: al lui Tanța, al lui Gheorghe, al lui Vasile, ..., din vârful dealului.

Biserica Apostol Santiago se află foarte aproape de casa natală a lui Picasso și acolo a fost botezat artistul. A fost născut în octombrie 1881 și a fost botezat în noiembrie la această parohie cu un tavan absolut deosebit și capele deosebit de frumoase. Pe zidurile exterioare, chiar la intrare, este o plăcuță pe care scrie că acolo a fost botezat Picasso, dar atracția principală este "Certificatul de botez" al pictorului Pablo Picasso, expus în interior.

Piața Merced este piața în care se află Casa Natală Picasso și se află vis-a-vis de una din Piețele Gastronomice ale orașului. În piață este un Obelisc și acolo au loc tot felul de manifestări.

Mercado Central de Atarazanas este piața centrală a orașului și se afla la câteva minute de casa noastră. Este renumită pentru designul porții de intrare și pentru mâncarea bună, bazată aproape exclusiv pe fructe de mare, pe care o poți mânca aici. Toată dimineața tarabele sunt pline cu fructe, legume, dar mai ales pește și fructe de mare. În jurul prânzului nu poți să arunci un ac, trotuarul este plin de mese și oameni care mănâncă feluri delicioase.

Piața, care odată lega orașul Malaga de port, a fost deschisă în 1879 și renovată de două ori, în 2008 și 2010 păstrând designul original al porții (Moorish gate). A fost inițial șantier naval pe timpul maurilor, apoi magazie, unde se ținea arsenalul militar, apoi spital, iar după cucerirea creștină aici au fost cazărmi.

Ce nu ne-a venit să credem a fost că pe vremea maurilor marea ajungea până la piață, iar oamenii stăteau pe piloni și pescuiau. Astăzi distanța dintre mare și această piață este considerabilă.

Muzeul de Arte și Obiceiuri Populare funcționează pe locul unui fost han. Sunt 18 sau 19 camere pe două etaje, grupate în jurul unei curți interioare, iar în zona centrală am văzut din nou arhitectura tipic maură, care de-acum ne era atât de familiară. Tot ce este expus în acest muzeu prezintă evoluția vieții malaghene, începând din sec 17 până în zilele noastre: îmbrăcăminte de epocă, în special de la fiestele care țineau cu săptămânile, în preajma sărbătorii de Sf Maria, obiceiuri din viața oamenilor, obiceiuri de gătit, decorațiuni, ocupații, unelte, afișe de la fiestele din anii 1800 până în 1957, port popular, costume de coridă, cum arăta bucătăria, un scaun de naștere foarte ingenios, etc.

Penultima zi la Malaga era destinată Festivalului Internațional de la Fuengirola, dar cum manifestările aveau loc după amiază spre seară ne-am umplut dimineața cu grădina botanică. Ne-am plimbat pe străduțele din centru până în Piața Constitución și ne-am dus pe jos până la râul Guadalmedina (râu cu numele, că apă ioc), convinși că pe acolo trebuie să treacă un autobuz care merge la Grădina Botanică, până la care erau 4-5 km, după cum am considerat noi, uitându-ne la hartă.

Am găsit un autobuz, dar nu pe cel care mergea direct la grădină, ci autobuzul nr. 2 cu care am mers până la capăt, de unde a trebuit să mai mergem aprox 10 minute pe jos. Drumul n-a fost așa de rău, chiar am trecut pe lângă niște hacienda și am căscat gura, dar era foarte cald. La întoarcere am sperat să prindem autobuzul din fața grădinii care să ne scoată în oraș, dar când am ieșit noi tocmai plecase unul, iar următorul era peste 2 ore. Așa că ne-am întors așa cum am venit, cu autobuzul 2, numai că am mai mers cu el 2-3 stații până aproape de casa noastră.

Grădina Botanică a costat 5,10 EUR de persoană și pot să spun că doar partea din mijloc a fost spectaculoasă, restul, chiar dacă ai ditamai circuitul de făcut nu prea merită.

Grădina Botanică din Malaga (La Concepcion) a fost foarte mulți ani a soților Echevarria care i-au adăugat noi caracteristici și care au extins-o, iar în 1990 a fost cumpărată de Consiliul Municipal din Malaga, care s-a ocupat de infrastructură și celelalte și a fost deschisă pentru public în 1994.

Grădina a însemnat Bulevardul cu palmieri, un viewpoint, numeroase statui, sculpturi, mai multe locuri de picnic, restaurant unde au loc diverse evenimente într-un cadru idilic, măslinul de 100 de ani plantat în 2001, grădini în stil englezesc și partea centrală, deosebit de frumoasă.

Informațiile de pe panouri că acolo ar fi numeroase animale: vulpi, un soi de broască, mistreți, jderi, iepuri, reptile, insecte, fluturi, păsări, este cam exagerată, după părerea mea.

Cu un tranzit din Grădina Botanică puteam să ajungem într-o rezervație unde am fi putut vedea nenumărate specii de păsări, dar grădina, în afară de partea centrală, nu a fost nici pe departe conform descrierii lui Lorenzo, gazda noastră, așa că nu ne-am mai aventurat. În notițele lui scria că ne-ar fi luat aprox 2 ore să ne plimbăm și prin rezervație.

De asemenea, Lorenzo ne-a recomandat să mergem pentru un view spectaculos la hotelul (Marriott) cu terasă care se vede vis-a-vis de port, foarte aproape de noi. El ne-a spus că accesul este liber și sus bei sau nu ceva, dar ai o vedere spectaculoasă asupra portului și asupra orașului. Este adevărat că am văzut tot timpul terasa aceea plină, dar nici vorbă de acces gratuit, intrarea era 8 EUR de persoană iar sus primeai o băutură.

Pentru că am avut avion seara am convenit cu gazda noastră din Malaga să avem un check-out întârziat și a fost de acord, ceea ce ne-a bucurat foarte tare pentru că noi ne gândisem să ne ducem bagajele la gară și apoi să facem ce lăsasaem pentru această ultimă zi, pentru că era foarte aproape de casa noastră și aproape de mijloacele de transport care urmau să ne ducă la aeroport.

Ne rămăsese de văzut dealul pe care se află Alcazaba, Muzeul Arheologic, Teatrul Roman și Castelul Gibralfaro, care se vede din aproape toate punctele din oraș, dar cel mai bine dinspre port. În fiecare zi, până în ultima, când le-a venit rândul, le-am admirat de câte ori treceam prin zonă și am fost fascinați de priveliștea pe care o oferă seara. Un bilet combinat pentru Alcazaba și Gibralfaro a costat 5,50 EUR de persoană.

Teatrul roman se află la baza cetăţii arabe Alcazaba şi este unul dintre construcţiile cele mai vechi din Spania.

Muzeul arheologic este situat în castelul fortăreaţă Alcazaba şi în interior sînt expuse descoperiri arheologice din epoca feniciană pînă la cea maură. Noi nu am mai intrat și la muzeu.

Fortăreața Alcazaba a fost construită de mauri în sec 11 pe dealul din centrul orașului, de unde ai vederi spectaculoase spre port. Este foarte bine conservată și este un exemplu de arhitectură militară. După ce am trecut de fortificațiile imense de la intrare și am intrat pe principala poartă, Cristo, am mers ca într-un labirint și am descoperit, curți, grădini și fântâni, săli, ziduri romane, o temniță în care fetele creștine sclave erau închise noaptea, am trecut prin Turnul lui Hristos (Tower of Christ), dar mai ales am descoperit stilul maur care ne-a impresionat încă de la Sevilla.

Castelul cu opt turnuri, Gibralfaro, se află în cel mai înalt punct al dealului pe care se află și Alcazaba. Dacă mergând prin Alcazaba am avut vederi spectaculoase către port și oraș de pe drumul spre Gibralfaro și din castel, așteptările ne-au fost întrecute cu mult. Cred că cele mai frumoase vederi asupra orașului sunt de aici, numai să țineți seamă că urcușul până în vârful dealului este destul de solicitant. Dar există și un lift care urcă de la baza dealului și autobuzul 35 care merge până la intrarea în castel și se ia din fața catedralei din oră în oră. La punctul de view Mirador, care se află undeva la jumătatea drumului, am făcut o binemeritată pauză și de odihnă dar și pentru ședința foto. Veverițele jucăușe pe care le veți întâlni din când în când vor face urcușul mai plăcut.

Castelul original provine din sec 8 iar în sec 14 a fost extins de un Sultan de Granada. Are o curte inferioară și una superioară, iar mergând pe ziduri am ajuns la turnurile de apărare, cel mai bine conservate, dintre care cel mai renumit este Turnul Alb, băi, închisoare, grajduri, barăci, rezervorul de apă, depozite... toate în jurul unei păduri de pini şi eucalipţi.

N-am părăsit castelul fără să ne oprim la cafeneaua de la intrare unde am savurat o prăjitura casei și o cafea. Acolo munceau doi băieți care erau de toate, dar cel mai mult ne-au plăcut mesajele lor, scrise cu creta pe niște tăblițe: „nu avem Wifi - vorbiți între voi” sau cel de pe un bătrân copac „sunt foarte bătrân, vă rog nu mă atingeți, mă răniți”.

Am mai făcut o tură pe la Picasso pentru că chiar dacă nu am înțeles nimic din picturile lui tot mi-am luat niște tablouașe mici, cu care am făcut un colaj și tot de acolo am luat niște suveniruri pe care pusesem ochii în drumurile noastre și evantaie pentru căldurile din Bucureștiul nostru.

Am început cu impresia greșită pe care mi-o făcusem despre Malaga, care a venit de la necunoaștere, așa cum se întâmplă întotdeauna. Termin acest articol cu gândul la Malaga cea modernă, cu o infrastructură de invidiat, plină de bulevarde cu palmieri, la plajele ei renumite decorate cu Blue Flag, la Pablo Picasso și Antonio Banderas, cei doi oameni celebri care s-au născut aici, la maurii care au stăpânit (și) Malaga și care au lăsat urme incontestabile în centrul istoric, la restaurantele cu preparatele pescărești delicioase... și sper ca pașii să mă mai ducă în direcția aceea.

---

VIZUALIZĂRI: 10918 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI