Scurtă plimbare prin capitala Tirolului

TIPĂREȘTE

Una din ţintele sejurului nostru efectuat în urmă cu aproape trei ani în Austria a fost capitala landului Tirol, frumosul oraş Innsbruck. Din lipsă de timp am împărţit o zi în două şi în drum spre oraşul de pe râul Inn am mai vizitat un obiectiv turistic( vezi impresii). Aşa s-a făcut că pentru Innsbruck am avut la dispoziţie numai câteva ore, care s-au dovedit în final insuficiente pentru a vizita majoritatea punctelor de interes turistic.

Cum parcarea în zonele centrale ale oraşelor mari din Europa constituie o reală problemă, mai ales în plin sezon turistic, am ales ceva la nimereală în Domplatz ( Piaţa Domului)şi am avut noroc din prima. Un indicator m-a dirijat direct la o parcare subterană . Şi preţul a fost convenabil pentru cele câteva ore, pe care le aveam la dispoziţie pentru vizita noastră pe repede înainte.

La ieşirea din parcare primul obiectiv turistic care ne-a ieşit în cale a fost Tiroler Landestheater (Teatrul landului Tirol), o construcţie asemănătoare într-un fel, prin cele patru coloane de la intrare, cu cea în care funcţionează Teatrul Odeon din Paris. Istoria clădirii este legată de arhiducele Leopold de Austria, care, mare iubitor de artă, a transformat o clădire modestă într-o mare sală de teatru. Clădirea a fost restaurată de mai multe ori, actuala înfăţişare datează din anii 1848.

În stânga teatruluii am făcut câţiva paşi prin Hofgarden, principalul parc de agrement al oraşului. Acest parc, protejat, a fost înfiinţat în secolul al XVI-lea sub conducerea lui Ferdinand al II-lea. Pe cele 10 hectare găsim aici o grădină franceză, o grădină englezească, numeroşi copaci maturi, lacuri, locuri de joacă pentru copii, un restaurant, flori şi multă verdeaţă. Unele plante ornamentale au fost sădite personal de împărăteasa Maria Tereza.

Vis-a-vis de Tiroler Landestheater se află o clădire impozantă cu nişte cupole asemănătoare cu cele de la biserici, Palatul Imperial Hofburg . Clădirea, de culoare albă, are o curte interioară cu patru laturi în care sunt peste 125 de apartamente luxoase.

Construit de Arhiducele Sigismund în secolul XV, iniţial ca un castel medieval, în stil gotic, a fost extins de împăratul Maximilian I, devenit palat şi a servit ca reşedinţă a suveranilor tirolezi. Din ordinele împărătesei Maria Tereza (Theresa) a fost reconstruit apoi în sil baroc (a se vedea turnurile boltite).

Interiorul palatului este plin de portrete pictate în alb şi auriu ale Habsburgilor, dar şi a altor personaje ale acelor vremuri care au locuit la palat. O impresie deosebită o dau sala numită „Riesensal” (Sala Uriaşilor) şi portretul imens al împărătesei Maria Theresa. Intrarea se face prin curtea interioară şi costă 10 euro/adult.

Imediat după ieşirea din palat am intrat pe o stradă comercială foarte aglomerată, Hofgasse. Această stradă din Innsbruck leagă cele mai faimoase atracții din orașul vechi. Este o stradă îngustă, cu case frumoase, cu multe ferestre mici, tipice orașului vechi din Innsbruck, magazine şi restaurante. În plus, casele sunt zugrăvite (vopsite) în diferite culori, de la gri, verde, galben până la roșu.

Tot aici se găsesc cele mai interesante suveniruri, de la păpuşi tiroleze la pălării tiroleze, de la clasicii magneţi de frigider la globuri de Crăciun pictate manual. Turiştii mai pot însă cumpăra diverse produse de patiserie precum tarte de mere, ştrudel cu mere sau cu mac.

O altă stradă interesantă cu multe clădiri medievale şi pitoreşti construite în stil baroc sau gotic este Herzog Friedrich . Multe din aceste clădiri, construite în secolele XIV ŞI XV, prezintă scene mitologice în diferite culori şi sunt pictate în diferite culori. Câteva din aceste case medievale au o istorie mai aparte şi încerc să le prezint în continuare.

Goldenes Dachl (Acoperişul de Aur) este una dintre cele mai atrăgătoare case din Innsbruck, un adevărat simbol al oraşului. A fost construită în anul 1500 de împăratul Maximilian I şi a fost reşedinţa lui Friedrich al IV-lea. Clădirea are un balcon mare, construit pe două nivele, şi servea pe timpuri ca loc de observație, de unde împăratul supraveghea viața urbei, dar și locul de unde Curtea imperială urmărea festivitățile ce aveau loc în piață.

Acoperişul este format din 2657 plăcuţe aurite (şindrile din cupru), care dau un farmec aparte clădirii. La câţiva ani şindrilele sunt din nou aurite, astfel ca strălucirea lor să fie mereu aceeaşi. La o astfel de operaţie (2012) nişte hoţi au furat 7 din aceste şindrile. Au fost prinşi repede şi cu această ocazie hoţii au aflat că doar cuprul avea oarece valoare, aurul mai deloc; fiecare plăcuţă conţinea 0,1 grame de aur. =))

Helblinghaus, o altă casă frumoasă de pe strada Herzog Friedrich, este numită după Sebastian Hölbling, unul dintre numeroşii proprietari. Este o constructie frumoasă, în stil baroc, cu numeroase balcoane ieşite în afară. Clădirea originală este mult mai veche (în stil gotic) şi datează din secolul al XV-lea. Punctul forte al clădirii este stocatura în diferite forme (tulpini de plante, ciorhini de fructe, diferite animale), colorată în roz.

Katzunghaus este o altă casă interesantă ce datează din secolul XV. Poartă numele familiei Katzung, care a avut aici o patiserie. Arhitectura neogotică constă în nişte balcoane închise, ieşite în afară, cu multe ferestre şi reliefuri figurative pe faţadă. Meşterul care a făcut aceste reliefuri este acelaşi care s-a ocupat şi de casa cu acoperişul de aur. Scenele reliefate pe faţada acestor balcoane închise (numite bovindouri) redau cupluri la dans, diferite instrumente musicale, trompete şi arme, ce amintesc de funcţiile anterioare ale pieţei.

Din zona acestor case medievale intrăm pe o altă stradă cunoscută din Innsbruck, Maria-Theresien-Strasse. O stradă mult mai largă decât cele menţionate mai sus, frecventată de mulţi turişti, o stradă cu multe magazine şi cu ceva obiective turistice.

Unul din ele este Biserica Hofkirche care mai este numită şi Biserica franciscană şi a fost construită în secolul XVI ca biserică-mormânt pentru împăratul Maximilian I. Numai că, nu se ştie din ce motive, acesta a fost îngropat la castelul din Wiener Neustadt. Intrare în biserică este contra cost, am vizitat-o doar din exterior.

Tot pe pe strada Maria-Theresien-Strasse se află Stadtturm numit şi Rathausturm (Turnul Primăriei ), un alt obiectiv turistic considerat un simbol al oraşului. Construcţia gotică datează din secolul XV şi a fost făcută lângă vechea clădire a primăriei. Turnul era păzit non stop de un paznic, care avea sarcina de a anunţa populaţia oraşului de eventualele pericole. În perioada medievală partea de jos a turnului a adăpostit închisoarea oraşului.

Pe la jumătatea străzii Maria-Theresien-Strasse se află o altă atracţie simbol a oraşului, un monument statuar numit Annsaule (Coloana Annei). Monumentul, din marmură roşie, a fost construit în 1704, pentru a marca victoria împotriva invaziei bavareze din timpul războiului spaniol de secesiune.

Pe piedestal sunt statuetele a patru sfinţi, iar în vârf statuia cu Sf. Maria. În acest loc, pe treptele monumentului, fac popas turiştii obosiţi de atâta umblet prin Oraşul Vechi. Şi tot de aici se poate admira panorama munţilor Karwendel acoperiţi de zăpadă.

În capătul străzii se află Triumphpforte (Arcul de Triumf), vechea poartă de intrare în oraş. A fost construit în secolul al XVIII-lea de către împărăteasa Maria Tereza, pentru a marca căsătoria fiului ei.

Construcţia este din piatră, cu unele placaje din marmură sculptată. Astfel, pe o parte a arcului sunt sculpturi în detaliu, ce redau bucuria de a te căsători, iar de partea cealaltă se deplânge moartea împăratului Franz Stephan, soţul împărătesei Maria Tereza, care a decedat chiar în timpul nunţii.

De la Arcul de Triumf am mai mers câteva sute de metri pe Leopoldstrasse, am admirat, de la distanţă, trambulina de ski jumping de pe Dealul Bergisel şi ne-am întors la locul de parcare, nu inainte de a trece şi pe la Domul Sf. Iacob sau Catedrala din Innsbruck, o construcţie imensă din piatră, cu două turnuri simetrice şi un interior baroc, cu multe statui, stucaturi, fresce şi basoreliefuri.

Cam atât am putut vizita într-o jumătate de zi în oraşul staţiune Innsbruck. Poate într-o altă ocazie (nu se ştie niciodată) o să mai trecem pe aici şi o să vizităm şi restul.

Vacanţe cât mai placute!

---

VIZUALIZĂRI: 1146 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI