Innsbruck, capitala Tirolului

TIPĂREȘTE

In Innsbruck am ajuns dupa-amiaza, astfel ca am vizitat orasul in ritm alert, incepand cu castelul Ambras, care se inalta pe un deal, la marginea capitalei tiroleze, fiind vizibil de departe. Fondatorul acestuia a fost arhiducele Ferdinand al II-lea, un mare iubitor al artelor si al stiintei, care a transformat castelul intr-un muzeu ce gazduieste colectiile Ambras.

Cetatea medievala existenta a fost transformata intr-un castel rezidential renascentist, pe care Ferdinand al II-lea l-a daruit, ca refugiu, sotiei sale, Philippine Welser.

Arhiducele trebuia sa se casatoreasca cu o printesa portugheza sau franceza, insa indragostit fiind de Philippine Welser, fiica unui simplu negustor, s-a casatorit cu aceasta, in secret. A trait ascunsa in castel, fiind  cunoscuta de multi drept amanta arhiducelui, iar copiii lor au fost exclusi de la orice titlu, de catre restul clanului habsburgic. Dupa ce fiul lor cel mare, Andreas, a reusit să devina cardinal, cei doi au primit permisiunea oficiala a papei de a-si dezvalui casatoria.

Am patruns in parcul care in timpul vietii arhiducelui Ferdinand al II-lea, era bogat amenajat cu iazuri cu pesti, voliere si o gradina moderna, impartita in noua zone, in centrul careia statea un foisor rotund cu coloane si un acoperis in forma de ceapa.

Gazdele gradinii castelului sunt paunii, care cutreiera terenurile nestingheriti, inca din vremea lui Ferdinand al II-lea.  

Castelul este format din doua corpuri principale si o gradina. In timp ce Castelul de sus sau Hochschloss a fost proiectat ca o cladire rezidentiala si a fost transformat si extins intr-un castel renascentist, arhiducele planuise ca in Castelul de jos (Unterschloss) sa amenajeze un spatiu de expozitie, ceea ce a facut din Castelul Ambras, primul muzeu din lume.

Astazi, Castelul de sus gazduieste Galeria de portrete a Habsburgilor, pe trei etaje, intr-o colectie de peste 200 de portrete. Castelul gazduieste si o colectie de sculpturi medievale tarzii, iar piesa centrala este altarul Sfantului Gheorghe, care a apartinut imparatului Maximilian I.

Castelul de jos sau Unterschloss incearca sa reconstruiasca conceputul initial al muzeului, o mare parte a colectiei arhiducelui putand fi admirata in cele 3 Camere de armuri, Camera de arta si curiozitati si Sala Antichitatilor.

Un alt loc spectaculos este Sala Spaniola, conceputa pentru baluri si festivaluri la Castelul Ambras, construita dupa ideile arhiducelui. Impresioneaza prin dimensiunile sale: 43 de metri lungime si 13 metri latime, cu cel mai mare tavan autoportant cu incrustatii de lemn din Europa, fresce originale si 27 de portrete cu figuri intregi ale liderilor tirolezi.

M-as fi bucurat sa vizitez castelul in interior, insa am ajuns tarziu, astfel ca ne-am multumit doar cu exteriorul. Castelul de sus, pe fatada din curtea interioara, este decorat cu picturi grisaille din secolul al XVI-lea. Picturile murale gri neobisnuite, realizate pe tencuiala inca uda, spun diferite povesti despre virtuti princiare, muze, eroi si eroine.

Ne-am continuat vizita in Innsbruck, care si-a pastrat orasul vechi medieval, cu locuinte in stil gotic tarziu.

Arcul de triumf de inspiratie romana, bogat decorat cu reliefuri artistice din marmura, se afla la capatul strazii Maria-Theresien-Straße. A fost construit in 1765 la cererea imparatesei Maria Tereza a Austriei, in cinstea casatoriei fiului ei, Arhiducele Leopold al II-lea, cu Maria Louise a Spaniei. Cu toate acestea, este in aceeasi masura, simbol al bucuriei, dar si al tristetii, amintind de un moment vesel, dar si de unul trist. In timpul festivitatilor de nunta, sotul Mariei Tereza, imparatul Francisc I a murit. Prin urmare, partea de sud are elemente care celebreaza tema nuntii, in timp ce latura de nord prezinta motive de doliu pentru a comemora moartea subita a imparatului.

Pe strada Herzog-Friedrich, la coltul Pfarrgasse se afla un alt reper faimos, usor accesibil pentru vizitatori, Acoperisul de Aur, cunoscut sub numele de „Goldenes Dachl” .

Cladirea a fost construita in 1420 de suveranul tirolez ca resedinta, pe atunci fara fereastra magnifica cu acoperis. Imparatul Maximilian este cel care a extins cladirea si a construit Acoperisul de Aur ca simbol al puterii sale. Din acest balcon, se spune ca monarhul s-a bucurat de privelistea orasului sau, mai ales in timpul festivitatilor. S-a imortalizat in reliefuri pe fereastra casei, alaturi de sotia sa, Bianca Maria Sforza si de societatea de la curte, dar si singur. El urmarea sa-si arate bogatia, dusmanilor sai. Cu toate acestea, dupa domnia sa, marele balcon a cazut in paragina. Cladirea a servit ca si cladire administrativa si chiar cazarma. Odata cu aparitia turismului in secolul al XIX-lea, Acoperisul de Aur a fost restaurat cu meticulozitate, devenind capodopera orasului vechi al Innsbruck.

Astazi, in cladire se afla un muzeu care prezinta istoria cladirii, precum si exponate despre imparatul Maximilian I, deschis zilnic intre orele 10:00 si 17:00, inchis in zilele de luni in afara sezonului din octombrie pana in aprilie.

Acoperisul de Aur straluceste in toata splendoarea dupa-amiaza, astfel ca am ajuns la momentul optim pentru cele mai bune fotografii.

Peste drum de Acoperisul de aur, pe diagonala se afla o alta cladire, cu un design baroc, la fel de veche precum si celelalte din jurul ei, construita in Evul Mediu tarziu, numita Helblinghaus. Peretii si frontoanele pana la etajul patru sunt acoperiti cu frunze de acant, plante agatatoare, putti, masti si multe alte motive. Numele cladirii vine de la Sebastian Helbling, ce conducea o cafenea aici in secolul al XIX-lea.  

Inainte de a capata decoratiunile baroc, casa a fost construita in stil gotic. Casa este proprietate privata, locuita si nu se viziteaza.  

De aici ne-am indreptat spre Palatul Imperial Hofburg, construit la sfarsitul secolului al XV-lea, de catre imparatul Maximilian, extins si redecorat de-a lungul timpului de alti conducatori austrieci. Piata „Rennplatz” din fața Palatului Imperial a servit drept arena de competitie pentru a-i face pe plac imparatului iubitor de sport.

Imparateasa Maria Tereza este cea care a dat palatului deja existent aspectul monumental, baroc de astazi.

Catedrala monumentala care a facut parte din traseul de pelerinaj crestin medieval, Calea Sf. Iacob, a fost grav avariata de cutremurele din sec al XVI-lea si al XVII-lea si reconstruita in stil baroc intre anii 1717-1724. Frescele inalte de tavan baroc arata scene din viata Sf. Iacob, iar in aripa stanga se gaseste mormantul arhiducelui Maximilian al III-lea.  

In plimbarea noastra am trecut si pe langa Teatrul de Stat Tirolez, ce are o istorie de 400 de ani. Arhiducele Ferdinand Karl a comandat construirea Teatrului de opera, vizavi de Hofburg, ulterior a fost renovat minutios, iar in 1844 a fost demolat si reconstruit in stil clasic.  

Ultimul obiectiv din Innsbruck, pe care l-am vazut insa de la distanta, din masina, este Bergisel, dealul înalt de 746 de metri, pe care se afla pista pentru sarituri cu schiurile, Bergiselschanze, ce a gazduit Jocurile Olimpice din 1964 si 1976. Cu mult inainte de Jocurile Olimpice, dealul devenise renumit ca locul bataliilor eroice din 1809, cand taranii tirolezi au respins si fortat sa se retraga ocupatia franceza si bavareza.

Astazi este una dintre cele mai moderne instalatii sportive de schi din lume, cu peste 28000 de locuri pentru spectatori si una dintre importantele locatii ale Cupei Mondiale de sarituri cu schiurile, gazduind anual cea de-a treia competitie a prestigiosului Turneu al celor patru trambuline.

---

VIZUALIZĂRI: 173 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI