Kotor pe ploaie, o excursie de neuitat

TIPĂREȘTE

Asa cum am scris in luna aprilie review-ul despre Dubrovnik , (vezi impresii) excursia pe care am facut-o sase zile de Paste in Croatia si Muntenegru a fost de neuitat. Din cele sase, patru zile jumatate a plouat ploaie deasa mocaneasca non-stop zi si noapte, o zi jumatate cerul a fost innorat si statea sa ploua si jumatate de zi a fost insorita permitandu-ne sa admiram si sa fotografiem Dubrovnikul in toata splendoarea lui.

Am stat la Grand Hotel Park de patru stele in Dubrovnik, hotel pe care vi l-am recomandat cu caldura (vezi impresii)

Excursia de o zi in Muntenegru pentru vizitarea golfului Kotor a inceput, continuat si terminat pe ploaie asa ca din maretia fiordului strajuit de munti inalti de 2000m am am avut parte de un peisaj terifiant si totusi atragator in care varfuri cenusii pe care dansau norii se aratau pentru o clipa prin geamurile siroind de ploaie ale autocarului. Golful Kotor se afla la sud de Dubrovnik la o distanta de cca. 80 km iar orasul cu acelas nume la inca 10 km. Datorita acestei apropieri, desi face parte din Muntenegru regiunea este considerate dalmatiana, aici vorbindu-se un amalgam de limbi. Venetienii au stapanit-o pana tarziu in sec. XVIII provincia fiind inglobata in Albania Veneto. Am oprit in orasul Perast in care cladirile baroce si bisericile cu turle inalte amintesc de prosperitatea de odinioara cand capitanii celor 1000 de vase care ancorau in golf isi aduceau acasa bogatii din cele mai indepartate colturi ale lumii. Am acostat pe un chei al fiordului Boka Kotorska de pe care se vedeau la cateva sute de metri distanta, doua insule. Boka Kotorska, face parte din patrimoniul UNESCO fiind considerat datorita formei sale de fluture cu aripile desfacute la fel de spectaculos ca fiordurile norvegiene.

Pe una din insulite se afla biserica Sf. Gheorghe care a fost fondata de calugarii benedictini probabil prin sec. IX dar a fost atestata documentar in anii 1160. Desi a avut o istorie zbuciumata trecand prin marele cutremur din 1667, incendii si pradaciuni ale piratilor, ea a fost reconstruita in forma originala. Pana prin 1850 a servit ca cimitir pentru nobilimea orasului Perast iar din descifrarea blazoanelor si inscriptiilor de pe pietrele funerare s-a putut reconstitui istoria orasului.

La 150 m de insula Sf. Gheorghe se afla o alta artificiala, construita in jurul unui colt de stanca. In aceasta se afla o biserica, Gospa od Skrpjela in traducere Maica Domnului de pe stanca. Insula a fost construita de marinarii din Perest ca prinos si recunostinta adus ocrotitoarei lor Fecioara Maria. Au fost folosite pietroaie carate cu barca de pe pamant, ambarcatiuni esuate care erau apoi desmembrate si aduse la insula in devenire si astfel in doua sute de ani de munca pamantul artificial a capatat conturul de astazi. Acestea sunt faptele. Legenda spune ca doi pescari au gasit o icoana a Maicii Domnului asezata pe varful unei stanci care strapungea apele golfului. Ei au promis ca in acel loc vor ridica o biserica dar cum in jur era numai apa, localnicii au inceput sa care materiale pentru insula. O alta explicatie e vechiul obicei al marinarilor de a arunca o piatra in golf cand se intorceau din cursa. Si azi, in fiecare an pe 22 iulie in cadrul unei festivitati numite fasinada, marinarii arunca o piatra in golf. Cert este ca in 1450 a fost construita prima capela ortodoxa in care s-a aflat icoana Maicii Domnului, cea gasita in varful stancii iesite din apele golfului. Dupa o serie de distrugeri si refaceri biserica a capatat forma de azi abia in anii 1700 cand s-a construit un dom octagonal cu o cupola albastra si turnul clopotnita care se vad din departare. Interiorul bisericii lung de 11 m si format dintr-o singura nava este intunecat dar pe pereti se observa 68 de picturi cu scene din vechiul si noul testament, o adevarata galerie de arta baroca. De jurul imprejurul peretilor sunt deasemeni cateva zeci de tablii votive de argint infatisand nave care expuse acolo urmau sa fie protejate de Maica Domnului. In altar se afla un tablou de 10 m. inchinat Adormirii Maicii Domnului. In drepta si stanga altarului sunt deasemeni picturi si statui de dimensiuni impresionante. La iesirea din biserica am vizitat muzeul in care se afla doua mozaicuri infatisand scene din istoria orasului, vase si amfore grecesti, icoane vechi, manuscrise dar si cateva obiecte din neolitic gasite intr-o pestera din aperopiera orasului Perast.

Dupa ce am parasit insula ne-am indreptat spre orasul Kotor. Povestea Kotorului coboara adanc in istorie, prima mentiune intr-un document roman fiind facuta in anul 168 cu denumirea de Ascrivium. Inca de la inceputul existentei sale orasul a fost un important port din care vasele plecau spre Mediterana. Cum comertul pe mare se asocia cu bogatia, au inceput atacuri de pe mare si uscat asa ca in oras s-au construit fortificatii, zidurile de aparare avand o lungime de 5 km, o inaltime de 20 m in unele locuri si o grosime de 15 m. Datorita importantei sale economice si strategice orasul a fost rand pe rand stapanit de romani, bizantini, venetieni, unguri, francezi, austrieci, capatandu-si independenta abia in 1918 cnd a fost integrat in Jugoslavia. Am vizitat pe ploaie cat s-a putut din orasul vechi, intrand prin Poarta Marii, construita in 1550. Celelalte doua porti de intrare sunt mai departate de obiectivele turistice. Zidurile portii pe care am intrat au o latime de 4-5 m. Aici se gaseste si centrul Infoturism de la care e absolut necesar de luat harti cu care te poti descurca prin labirintul de stradute. Orasul are o forma triunghiulara, o latura fiind paralela cu golful, o alta este strajuita de zidul de aparare care este prevazut din loc in loc cu bastioane cel mai la altitudine fiind castelul Sf. Ioan construit pe locul unei vechi fortificatii ilirice. A treia latura este aparata de munti si de ziduri fortificate. Cum am depasit poarta de intrare am avut in fata ochilor piata Oruzja in care strajuia turnul cu ceas construit in 1600. Tot in aceasta piata am admirat cladiri impozante ca palatul rectorilor din sec. XVII, marele arsenal venetian cu portile spre golf, palatul bizantin, teatrul napoleonian si palatul Beskuca. Am strabatut stradutele pietruite care erau inguste si intortochiate dar luminate din loc in loc de cate o piata. Dealungul si latul acesteia se insirau palate baroce si monumente medievale. La capatul strazii principale in piata Triphon se afla catedrala construita in 1166 pe locul unei biserici vechi din sec. IX, palatul Drago, palatul cardinalilor si putin mai alaturi vechea biserica Sf. Luc. Dupa devastatorul cutremur din 1979 orasul a fost inclus in patrimoniul mondial si datorita acestui fapt i s-au alocat fonduri pentru reconstructie. Am facut cateva poze, mai putine decat asi fi vrut pentru ca apa de ploaie siroia pe aparat. La un moment dat ne-am adapostit sub copertina unei cafenele din cauza unei perdele compacte de apa cazuta din cer si care in cateva minute a facut ca nivelul sa depaseasca trotoarul si sa ne refugiem in buticurile cu suveniruri.

In drum spre Dubrovnik am oprit la o ferma, un fel de asociatie familiala in care se tescuiau seminte pentru fabricarea uleiului si se striveau struguri pentru un vin aromat si dulce. Am fost tratati cu cate un paharel de tarie din nuca si asta ne-a schimbat dispozitia sufleteasca. Ferma era construita din piatra si unele ziduri aveau grosimea de doi metri. Cum ploaia incetase ne-am plimbat prin gradina fermei in care torentii apelor umflate spalau platformele podetelor. Te cuprindea ameteala in fata furiei lor si iti tineai mainile stranse pe balustrada podului de frica sa nu te ia curentul. Am ajuns la Dubrovnik seara tarziu, obositi dar multumiti ca si dintr-o zi ploiasa iti ramane ceva, nu-i asa? .

---

VIZUALIZĂRI: 3525 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI